ICCJ. Decizia nr. 1828/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1828/2010
Dosar nr. 9697/118/2008
Şedinţa publică de la 20 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 mai 2005 reclamanta SC E.G. SA a chemat în judecată pârâta SC T.E. SA, sucursala E.C. Constanţa, a solicitat ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să oblige pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind mijloacele fixe ce compun obiectivul energetic C.T. Constanţa, obligarea pârâtei la încheierea contractului de închiriere privind terenul în suprafaţă de 9281,15 mp aferent obiectivului C.T. Constanţa. De asemenea s-a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 1.000.000 lei pentru fiecare zi întârziere de la data pronunţării hotărârii până la punerea în executare cu cheltuieli de judecată.
- obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunţării hotărârii şi până la punerea în executare;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că obiectivul energetic C.T. Constanţa a fost înscris, conform Hotărârii Consiliului de Administraţie al SC T.E. SA nr. 7 din 10 mai 2001, pe lista obiectivelor energetice care se scot din funcţiune şi se valorifică prin vânzare sau casare. Ca urmare, pârâta a procedat la organizarea licitaţiei publice cu strigare în vederea vânzării obiectivului energetic menţionat. Licitaţia a fost fixată pentru data de 22 mai 2002, la sediul vânzătoarei şi a avut ca obiect vânzarea mijloacelor fixe ce compun obiectivul şi închirierea terenului aferent acestuia.
Societatea reclamantă a adjudecat mijloacele fixe pentru preţul de 4.776.000.000 lei, nefiind înregistrate obiecţiuni cu privire la rezultatul licitaţiei.
Conform prevederilor caietului de sarcini, în termen de 10 zile de la data desfăşurării licitaţiei, reclamanta trebuia să se prezinte la sediul pârâtei pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare a mijloacelor fixe şi de închiriere a terenului aferent.
La data de 28 mai 2002, reclamanta a fost notificată de pârâtă cu privire la prelungirea termenului de 10 zile, până la o dată ce urma a fi comunicată ulterior. Motivarea a constat în faptul notificării pârâtei de către Primăria Constanţa. După trei luni, de la data desfăşurării licitaţiei, pârâta a notificat reclamantei împrejurarea că prin adresa nr. 17940 din 16 august 2002 SC T.E. SA Bucureşti a dispus anularea licitaţiei publice din data de 22 mai 2005.
Deoarece anularea licitaţiei printr-un act unilateral al pârâtei nu este legală şi pârâta a reţinut garanţia constituită de reclamantă, pârâta, care nu a înţeles să îşi îndeplinească obligaţia ce decurge din licitaţie, urmează să fie obligată la încheierea celor două contracte, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii.
În drept, reclamanta nu a invocat temeiul juridic.
Pentru dovedirea acţiunii a fost propusă administrarea probei cu înscrisuri. Au fost depuse la dosarul cauzei: documentaţia de vânzare a mijloacelor fixe, procesul verbal al şedinţei de licitaţie publică deschisă din 22 mai 2002, notificarea trimisă de pârâtă la 28 mai 2002 şi la 21 august 2002, notificarea comunicată de reclamantă pârâtei la data de 28 august 2002.
Pârâta SC E.C. Bucureşti SA, sucursala Constanţa, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu motivarea că nu a fost posibilă încheierea contractului de vânzare-cumpărare din motive independente de voinţa acesteia. Din actele depuse chiar de reclamantă rezultă că pârâta a fost notificată de Municipiul Constanţa prin Primar în sensul că s-a solicitat suspendarea oricărui act de vânzare-cumpărare asupra obiectivului energetic C.T. Constanţa având în vedere că este contestat dreptul de proprietate al pârâtei asupra obiectivului şi dreptului de folosinţă al acestuia asupra terenului.
Prin sentinţa civilă nr. 1922/com din l7 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC E.G. SRL fiind obligată pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind mijloacele fixe ce compun obiectivul energetic C.T. Constanţa, ce a făcut obiectul licitaţiei organizată de pârâtă la data de 22 mai 2002, în condiţiile stabilite în urma licitaţiei.
A fost obligată pârâta la încheierea contractului de închiriere privind terenul în suprafaţă de 9281,5 mp aferent obiectivului C.T. Constanţa.
A fost obligată pârâta la plata daunelor cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere de la data pronunţării hotărârii şi până la data executării acesteia.
A fost respinsă cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta SC E.C. SA, sucursala Constanţa, în contradictoriu cu SC E.C. SA Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că potrivit documentaţiei ce a stat la baza organizării licitaţiei publice deschise, cu strigare a mijloacelor fixe ce compun obiectivul E.C.T. Constanţa şi a procesului verbal al şedinţei, reclamanta SC E.G. SA a fost declarată câştigătoare a licitaţiei pentru preţul de 4.774.000.000 lei.
Ca urmare a declarării ca adjudecatar, pentru reclamantă s-a născut dreptul de a dobândi în proprietate, prin contract de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta, mijloacele fixe ce compun obiectivul energetic C.T. Constanţa. Corelativ acestui drept, în sarcina pârâtei s-a născut obligaţia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în condiţiile prevăzute în documentaţia întocmită cu ocazia licitaţiei. În aceleaşi condiţii s-au născut dreptul şi respectiv obligaţia încheierii contractului de închiriere având ca obiect terenul aferent obiectivului C.T. Constanţa.
Apărările invocate de pârâtă, respectiv că nu are personalitate juridică, nu are drept de dispoziţie asupra mijloacelor fixe ce compun obiectivul ce a făcut obiectul licitaţiei, acesta aparţinând societăţii mamă, societatea mamă a decis anularea licitaţiei nu au fost apreciate ca întemeiate pentru următoarele motive:
1). Cu privire la primul motiv, instanţa a reţinut că în temeiul art. 41 C. proc. civ., sucursala Constanţa a SC E.C. Bucureşti SA poate sta în judecată având organe proprii de conducere, fapt necontestat.
2). Prin Sentinţa civilă nr. 3546/COM din 1 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Constanţa, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 169/COM din 22 iunie 2006 a Curţii de Apel Constanţa şi Decizia civilă nr. 3674 din 17 noiembrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 12526/1/2006 s-a constatat că reclamanta SC E.C. Bucureşti SA, sucursala E.C. Constanţa, are un drept de proprietate asupra obiectivului Centrala Termică Constanţa formată din construcţiile: clădire C.T. Constanţa, rezervor de păcură cu accesorii pentru depozitare combustibil, rezervor de păcură din beton, instalaţii de apă pentru alimentarea uzinei, rampă descărcare păcură, conducte termice de presiune şi un drept de administrare asupra terenului identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză, în suprafaţă de 8.601,50 mp cu vecinătăţile menţionate.
Conform hotărârii judecătoreşti, pârâta SC E.C. Bucureşti SA, sucursala Constanţa, are în proprietate mijloacele fixe ce compun obiectivul energetic C.T. Constanţa şi în administrare terenul aferent şi, ca urmare, refuzul încheierii contractului de vânzare-cumpărare mijloace fixe şi a contractului de închiriere pentru teren, pentru motivul potrivit căruia nu poate dispune de acestea, nu este întemeiat. Din aceeaşi perspectivă este neîntemeiată şi cererea de arătare a titularului dreptului prin care pârâta a susţinut că singura care are un drept de dispoziţie asupra mijloacelor fixe respective este societatea mamă, respectiv SC E.C. Bucureşti SA.
Titulara dreptului de proprietate asupra mijloacelor fixe şi de administrare a terenului fiind sucursala Constanţa, conform hotărârii judecătoreşti, aceasta poate dispune asupra încheierii contractelor la care s-a obligat prin oferta ce a îmbrăcat forma documentaţiei licitaţiei deschise, cu strigare.
3). Cea de a treia apărare invocată de pârâtă a fost înlăturată deoarece adresa prin care societatea comercială T.E." SA, la momentul respectiv, societatea mamă, a comunicat sucursalei că licitaţia trebuie anulată este lipsită de efecte juridice. Pe de o parte, actul normativ în temeiul căruia a fost organizată licitaţia - Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, HGR. nr. 909/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994, HGR. nr. 568 de modificare a normelor nu reglementează dreptul organizatorului licitaţiei de a anula licitaţia. Anularea unui act juridic constituie o sancţiune de drept civil care lipseşte de efecte actul încheiat cu încălcarea prevederilor legale relative la valabilitatea sa. Aceasta poate fi dispusă de către instanţă într-o procedură judiciară, pentru motive de nelegalitate.
Pe de altă parte, măsura anulării nu a fost dispusă printr-un act emis de organizatorul licitaţiei şi care să poată fi atacat de adjudecatar, în condiţiile legii, pentru a fi supus cenzurii. Adresa prin care s-a comunicat refuzul încheierii contractelor nu produce prin ea însăşi efecte juridice astfel încât nu putea face obiectul unei acţiuni judiciare.
Organizarea licitaţiei pentru vânzarea mijloacelor fixe ce compun obiectivul energetic C.T. Constanţa îmbracă forma unei oferte ce a fost adusă la cunoştinţă terţelor persoane prin caietul de sarcini, iar participarea la licitaţie constituie contraofertă. Încheierea procesului verbal de licitaţie marchează momentul şi condiţiile întâlnirii ofertei de vânzare cu contraofertă.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel pârâta SC E.C. Bucureşti SA, sucursala Constanţa, criticile vizând faptul că instanţa de fond nu şi-a motivat în drept cererea, şi nu s-a aplicat sancţiunea pentru nemotivarea în drept, încălcarea dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 31/1990 neavând în vedere faptul că este o sucursală a SC E.C. Bucureşti SA neavând un drept de proprietate asupra mijloacelor fixe ce compun obiectivul energetic şi are un drept de administrare pentru terenul aferent, instanţa de fond şi-a depăşit puterile cu care a fost investită prin cererea de chemare în judecată întrucât cu toate că reclamanta nu a contestat actul prin care SC T.E. SA a dispus anularea licitaţiei, totuşi tribunalul s-a pronunţat asupra legalităţii acesteia, a fost obligată la încheierea unui contract de închiriere pentru un teren în suprafaţă de 9281,5 mp cu toate că au fost depuse înscrisuri din care rezultă că nu avea în posesie decât suprafaţa de 8.601,50 mp.
În ce priveşte daunele cominatorii, consideră apelanta că nu ar fi trebuit obligată la plata acestora deoarece pârâta nu este proprietara acestor active pentru a fi vândute trebuie să existe aprobarea Consiliului de Administraţie al SC E.C. Bucureşti SA şi aprobarea AGA.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 153 din 25 noiembrie 2009 a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că deşi critică hotărârea tribunalului din perspectiva neaplicării sancţiunii pentru nemotivarea în drept a cererii de chemare în judecată apelanta nu a indicat ce motive imperative au fost nesocotite de instanţă şi care au drept consecinţa nulităţii cererii.
Motivele de drept trebuie să se concretizeze în temeiul juridic pe care se sprijină cererea reclamantului, neînsemnând însă că el este ţinut să indice în cuprinsul cererii sale textul de lege în care se încadrează faptele ce au generat conflictul dintre părţi întrucât încadrarea în drept a faptelor este şi trebuie să fie opera judecătorului. Reclamantul trebuie să indice acele elemente din care să se poată desprinde care este fundamentul juridic al pretenţiilor deduse în justiţie, cerinţă îndeplinită în prezenta cauză.
Din probele administrate de ambele părţi Curtea apreciază că tribunalul a reţinut corect situaţia de fapt dedusă judecăţii, respectiv că pârâta a organizat licitaţia publică deschisă, cu strigare, pentru vânzarea mijloacelor fixe ce compuneau obiectivul energetic C.T. Constanţa, conform documentaţiei de licitaţie nr. 1139 din 15 aprilie 2002 şi că în conformitate cu procesul verbal al şedinţei din 22 mai 2002, reclamanta SC E.G. SA a fost declarată câştigătoare a licitaţiei pentru preţul de 4.774.000.000 lei.
Obiectivul energetic C.T. Constanţa a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al SC T.E. SA nr. 7 din 10 mai 2001 pe lista obiectivelor energetice care se scot din funcţiune şi se valorifică prin vânzare sau casare" astfel că susţinerea apelantei cu privire la lipsa aprobării organelor de conducere ale SC T.E. SA este contrară realităţii.
Adresa nr. 2740 din 21 august 2002 de la fila 27 prin care SC T.E. SA îi comunica reclamantei că a dispus anularea licitaţiei pe considerentul că situaţia juridică a terenului era incertă este lipsită de relevanţă juridică şi în mod corect a fost înlăturată de tribunal cât timp terenul era în folosinţa sa iar licitaţia o dată ţinută nu mai putea fi anulată decât de instanţă şi pentru cauze de nulitate. Împrejurarea că tribunalu.
s-a pronunţat asupra apărării invocate de pârâta-apelantă referitoare la anularea licitaţiei, în sensul înlăturării acesteia, nu poate duce la concluzia că instanţa de fond şi-a depăşit şi puterile cu care a fost învestită prin cererea de chemare în judecată.
Restituirea garanţiei nu înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 969 C. civ. cu consecinţa finalizării licitaţiei prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Este de observat că în ceea ce priveşte proprietatea obiectivului nu există nici un dubiu şi aceasta pentru că apelanta a avut calitatea de reclamantă în litigiul soluţionat irevocabil în contradictoriu cu Municipiul Constanţa şi Consiliul Local Constanţa, prin care a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra obiectivului Centrală Termică Constanţa, format din clădire C.T. Constanţa, rezervor de păcură cu accesorii pentru depozitare combustibil, rezervor de păcură din beton, instalaţii de apă pentru alimentarea uzinei, rampă de descărcare păcură, conducte termice de presiune. De asemenea, în acelaşi litigiu s-a invocat un drept de administrare asupra terenului aferent acestor construcţii.
Prin Sentinţa civilă nr. 3546/COM din l noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Constanţa, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. l69/COM din 22 iunie 2006 a Curţii de Apel Constanţa şi Decizia civilă nr. 3674 din 17 noiembrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 12526/1/2006 s-a constatat că reclamanta SC E.C. Bucureşti SA, sucursala E.C. Constanţa, are un drept de proprietate asupra obiectivului Centrala Termică şi un drept de administrare asupra terenului aferent.
Nu există nici o contradicţie între a admite relativitatea lucrului judecat între părţi, pe de o parte, şi a susţine opozabilitatea erga omnes a judecăţilor date, pe de altă parte: relativitatea efectelor convenţiilor nu exclude posibilitatea dobândirii pe această cale a unor drepturi subiective absolute, opozabile erga omnes, cum sunt drepturile reale.
Fundamentul puterii deosebite recunoscute lucrului judecat este pus în legătură cu ideea de adevăr pe care o exprimă hotărârea judecătorească. O dată trecută în puterea lucrului judecat, se prezumă că hotărârea instanţei consacră adevăratele raporturi juridice dintre părţi şi deci se bucură de prezumţia absolută de adevăr, respectiv res judicata pro veritate habetur.
Principiul puterii lucrului judecat este menit nu doar să împiedice o nouă judecată în aceeaşi pricină dar şi contrazicerile între două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei părţi sau constatările făcute printr-o hotărâre judecătorească definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară dată în alt proces.
Problema de drept dezlegată printr-o hotărâre judecătorească, constatările instanţei privitoare la existenţa sau inexistenţa unui drept subiectiv se vor impune în litigiile viitoare, ori de câte ori acelaşi drept este invocat ca temei al pretenţiilor sau apărărilor uneia din părţi.
Pe cale de consecinţă, tribunalul a reţinut corect incidenţa dispoziţiilor art. 969 C. civ. şi dreptul reclamantei, în calitate de adjudecatar, de a dobândi în proprietate mijloacele fixe ce compun obiectivul energetic C.T. Constanţa ce a făcut obiectul licitaţiei, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu pârâta. În aceleaşi condiţii, conform art. 1.8.3 din caietul de sarcini, pârâta s-a obligat să încheie un contract de închiriere pentru suprafaţa de 9281,5 mp cu operatorul declarat câştigător al licitaţiei pentru vânzarea mijloacelor fixe ce compun obiectivul C.T. Constanţa astfel că nu poate invoca la acest moment o altă suprafaţă de teren, determinarea în mod concret a acesteia urmând a se face, în condiţiile legii, cu ocazia transferului de proprietate asupra obiectivului.
Faţă de dispoziţiile art. 7208 C. proc. civ. potrivit cărora Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii" tribunalul a obligat-o pe pârâtă la plata daunelor cominatorii pentru a se înfrânge rezistenţa debitorului la executarea hotărârii atâta vreme cât s-a statuat irevocabil că este proprietara obiectivului licitat.
Împotriva soluţiei instanţei de apel SC E.C. Bucureşti SA, sucursala E.C. Constanţa, a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta pârâtă a invocat motive de netemeinicie pentru greşita apreciere a probelor administrate cu referire la:
- deşi instanţa a sesizat că acţiunea nu este motivată în drept, nu a aplicat sancţiunea;
- fondul cauzei, pârâta apelantă a reluat apărarea invocată la instanţa de fond, susţinând că E.C. Constanţa este sucursală a S.C. E.C. Bucureşti şi, în conformitate cu Legea nr. 31/1990, nu are patrimoniu propriu, că a fost mandatată să organizeze licitaţia, iar ulterior adjudecării, SC T.E. SA a dispus anularea licitaţiei, moment în care a încetat mandatul pârâtei, iar orice act de vânzare semnat de reprezentanţii sucursalei este nul;
- garanţia depusă de reclamantă a fost restituită şi, chiar dacă, reclamata a depus din nou garanţia, pârâta apelantă pretinde că prin restituirea/reţinerea iniţială, reclamanta a recunoscut efectele anulării licitaţiei; instanţa de fond şi-a depăşit puterile investirii prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, deoarece reclamanta nu a contestat actul prin care SC T.E. SA a dispus anularea licitaţiei. Instanţa a font în eroare cu privire la efectele juridice ale adresei nr. 17940 din 16 august 2002, socotind că acel act nu produce efecte, deoarece nu a fost emis de persoana care a organizat licitaţia.
Recursul este nefondat.
Instanţa a fost investită cu cererea formulată de reclamanta SC E.G. SRL care cuprinde cu claritate elementele ce definesc acţiunea - obiect, cauză, părţi, iar calificarea juridică rezultă din motivarea cererii şi a fost corect încadrată de instanţă în dispoziţiile art. 969, art. 970 C. civ., în referire la actele normative în temeiul cărora a fost organizată licitaţia - Legea nr. 15/1994, HGR. nr. 909/1997, HG nr. 568, cu privire la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994.
La licitaţia publică cu strigare, din data de 22 mai 2002, pârâta SC E.C. SA, sucursala E.C. Constanţa, a scos la vânzare mijloacele fixe ce compun obiectivul energetic Centrala Termică Constanţa.
În caietul de sarcini al licitaţiei la capitolul 1.5. se prevede Centrala Termică Constanţa a fost scoasă din funcţiune în anul 1999, ca urmare a: agregatelor vechi, a randamentului scăzut, a costurilor de producţie ridicate, cât şi a lipsei consumatorilor de energie termică". Iar la capitolul privind situaţia juridică este consemnat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al SC E.C. SA nr. 7 din 10 mai 2001, art: 2, anexa:3, C.T. Constanţa a fost aprobată pe lista <Obiectivelor energetice care se scot din funcţiune şi se valorifică prin vânzare sau casare>".
Recurenta nu a formulat critici cu privire la motivele de fapt şi de drept reţinute de instanţa de fond cu privire la obligaţiile sale în raportul juridic cu reclamanta, câştigătoare a licitaţiei, motivele recursului fiind formale, în afara cadrului legal al raportului juridic dedus judecăţii din care derivă obligaţiile pârâtei.
Cu privire la daunele cominatorii se reţin că acestea reprezintă sume de bani pe care de debitorul unei obligaţii de a face sau a nu face este obligat prin hotărâre judecătorească să le plătească creditorului pentru fiecare zi de întârziere până la executarea în natură a obligaţiilor sale. Acesta constituie un mijloc juridic de constrângere a debitorului de a-şi executa în natură obligaţia, iar nu un mijloc de despăgubire a creditorului.
Daunele cominatorii nu se acordă când este posibilă executarea obligaţiilor în natură, pe cale silită, prin intermediul executărilor judecătoreşti, sau de către creditor pe contul debitorului. De asemenea acestea nu se acordă în situaţia când refuzul debitorului de a executa este clar exprimat, situaţie în care instanţa judecătorească va stabili direct despăgubirea pentru prejudiciul suferit de către creditor.
În aceste condiţii, faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC E.C. BUCUREŞTI SA, SUCURSALA E.C. Constanţa, împotriva deciziei nr. 153/COM din 25 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, modifică Decizia recurată, admite apelul, schimbă în parte sentinţa şi respinge capătul de cerere privind daunele cominatorii. Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1827/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1832/2010. Comercial → |
|---|
