ICCJ. Decizia nr. 1836/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1836/2010
Dosar nr. 2208/1371/2008
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Comercial Mureş, prin sentinţa nr. 648 din 6 martie 2009, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii N.A. şi K.G. în contradictoriu cu pârâta SC N.C. SRL, având ca obiect obligaţia de a face.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că potrivit listingului eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Mureş şi a statutului SC N.C. SRL, numitul O.I. are atât calitatea de asociat cât şi cea de administrator, iar sediul social al societăţii este declarat la adresa din Târnăveni, judeţul Mureş.
Reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei, prin organele sale, la modificarea actelor constitutive ale societăţii, în sensul schimbării sediului social la o altă adresă decât la cea care este declarată, deoarece în prezent spaţiul este deţinut fără titlu.
S-a constatat că cererea de chemare în judecată nu se încadrează în dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 31/1990, deoarece acţiunea în regularizare reglementată de acest text de lege vizează doar neregularităţile prevăzute de art. 46 şi art. 47 din lege, adică acele situaţii în care actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea societăţii.
În speţă reclamanţii nu invocă vreo neregularitate legală de constituirea societăţii pârâte, ci faptul că actul de folosinţă asupra spaţiului unde este declarat sediul social a fost reziliat la data de 18 aprilie 2005, adică o împrejurare ulterioară constituirii societăţii.
Reclamanţii au invocat şi dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, însă procedura prevăzută de acest text este o procedură de competenţa judecătorului delegat la registrul comerţului.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 70/A din 2 noiembrie 2009 a respins apelul declarat de reclamanţii N.A. şi K.G. împotriva sentinţei civile nr. 648 din 6 martie 2009 a Tribunalului Comercial Mureş, fiind preluate în esenţă toate argumentele primei instanţe.
Împotriva deciziei nr. 70/A din 2 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, au promovat recurs reclamanţii, care au criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., în principal admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea spre rejudecare a cauzei la prima instanţă, iar în subsidiar admiterea recursului cu consecinţa modificării în tot a deciziei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că prima instanţă, după încheierea dezbaterilor a dispus amânarea pronunţării pentru data de 6 martie 2009, deşi pârâta a depus la data de 2 martie 2009 concluzii scrise prin care a cerut repunerea cauzei pe rol şi în subsidiar respingerea acţiunii. Prin soluţionarea cererilor pârâtei fără citarea sau înfăţişarea părţilor, în absenţa reclamanţilor, hotărârea este nulă, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 85 C. proc. civ., a principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.
De asemenea nu au fost luate în consideraţie îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 25 din Legea nr. 26/1990.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de reclamanţi, prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepţie, asigurarea şi recunoaşterea, aplicarea universală şi efectivă a obligaţiei de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.
În soluţionarea cauzei, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au dovedit pe deplin că au respectat cu rigurozitate spiritul european al echităţii juridice, ţinând cont de toate garanţiile conferite privitoare la exercitarea dreptului la apărare, a principiului contradictorialităţii şi al egalităţii armelor în procesul civil.
De remarcat că, în baza rolului activ al instanţei, conferit de dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., din oficiu a fost administrată proba cu acte, respectiv relaţii de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Mureş, vizând situaţia juridică a societăţii pârâte.
Mai mult, a fost făcută aplicarea dispoziţiilor art. 156 alin. (1) C. proc. civ., la termenul din 30 ianuarie 2009 fiind admisă cererea de amânare a cauzei făcută de pârâtă, iar la 27 februarie 2009, fiind încheiată cercetarea judecătorească, s-a dispus amânarea pronunţării pentru 6 martie 2009.
Nici cu această ocazie nu i-a fost îngrădit dreptul la apărare al pârâtei, ea având posibilitatea de a depune note scrise, lucru care s-a şi realizat.
Amplu motivat şi bine argumentat, cererea de repunere pe rol a pârâtei a fost respinsă, deoarece după încheierea dezbaterilor părţile nu mai pot ridica excepţii şi formula cereri noi.
Reclamanţii nu au fost cu nimic prejudiciaţi de modul desfăşurării procesului, dreptul la apărare şi respectarea principiului contradictorialităţii fiind respectate în egală măsură ambelor părţi.
Corect s-a apreciat că dispoziţiile art. 204 şi art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 stabilesc că modificarea actelor constitutive ale societăţii se poate face doar de către adunarea generală a asociaţilor, reclamanţii neputând interveni cu acest scop.
Au fost examinate şi criticile reclamanţilor vizând aplicarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990, constatând că nu sunt aplicabile în acest cadru procesual.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii N.A. şi B.R. împotriva deciziei nr. 70/A din 2 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii N.A. şi B.R. împotriva deciziei nr. 70/A din 2 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1825/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1839/2010. Comercial → |
|---|
