ICCJ. Decizia nr. 1839/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1839/2010
Dosar nr. 7433/105/2008
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 178 din 10 iunie 2009 a respins excepţiile lipsei de interes şi a calităţii procesuale active a reclamantei invocate de pârâta Comuna Păuleşti.
De asemenea a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor R., prin Direcţia Silvică Prahova, împotriva pârâţilor Comuna Păuleşti şi SC O. SRL Păuleşti.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că excepţiile lipsei ce interes şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantei sunt neîntemeiate, raportat la situaţia de fapt dedusă judecăţii şi dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 26/1996 coroborate cu cele ale art. 45 din Legea nr. 46/2008 prin care reclamanta a justificat un interes în exercitarea prezentei acţiuni.
Reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte având în vedere că nu a fost respectat dreptul de preemţiune al statului, în domeniul forestier.
De asemenea, reclamanta a criticat actele premergătoare încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a cerut, invocând reaua credinţă a pârâtei Comuna Păuleşti, în condiţiile în care nu a fost sesizată cu privire la valabilitatea acestora.
HG nr. 1657/2005 a dispus transmiterea imobilului compus din teren în suprafaţă de 72.300 mp şi construcţiile situate pe acesta din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul public al Comunei Păuleşti şi în administrarea Consiliului Local Păuleşti.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 22/2006 a Consiliului Local Păuleşti imobilul este trecut în proprietatea privată a Comunei Păuleşti iar prin Hotărârea nr. 8/2007 a Consiliului Local Păuleşti privind înscrierea în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul privat a unor suprafeţe de teren, suprafaţa de 26.300 mp teren reprezentând diferenţa până la suprafaţa totală de 98.620 mp a fost trecută în domeniul privat al localităţii.
Imobilul compus din suprafaţa de teren de 98.620 mp şi construcţiile au făcut obiectul intabulării în favoarea Comunei Păuleşti, aşa cum atestă încheierea Biroului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova.
Toate actele menţionate mai sus, în vigoare şi care produc efecte juridice, nu au fost contestate de reclamantă prin nici una din căile procedurale prevăzute de legiuitor.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 152 din 24 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul reclamantei Regia Naţională a Pădurilor R., prin Direcţia Silvică Prahova împotriva sentinţei primei instanţe, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei nr. 152 din 24 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta Regia Naţională a Pădurilor R., prin Direcţia Silvică Prahova, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, în suprafaţă de 7,23 ha se afla înscris în amenajamentul silvic, făcând parte din fondul forestier proprietatea publică a statului. Sub acest aspect, terenul are în continuare categoria de folosinţă teren cu vegetaţie forestieră, iar potrivit dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 26/1996 şi art. 45 alin. (6) din Legea nr. 46/2008 vânzătorul are obligaţia de a înştiinţa în scris administratorul pădurilor proprietate publică a statului despre intenţia de vânzare.
Intimata pârâtă Comuna Păuleşti a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul Regiei Naţionale a Pădurilor R., prin Direcţia Silvică Prahova, pentru următoarele considerente.
Potrivit cererii de chemare în judecată reclamanta a cerut, în contradictoriu cu pârâtele Comuna Păuleşti şi SC O. SRL constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 20 septembrie 2007 autentificat la BNP Asociaţi M.M.G. şi M.C. precum şi anularea tuturor actelor subsecvente acestei vânzări, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 26/1996, art. 45 din Legea nr. 46/2006 şi HG nr. 1657/2005.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 20 septembrie 2007 la BNP Asociaţi M.M.G. şi M.C. vânzătoarea Comuna Păuleşti a vândut cumpărătoarei SC O. SRL imobilul situat în extravilanul comunei Păuleşti, judeţul Parahova, compus din teren în suprafaţă de 98.620 mp şi construcţie amplasată pe acest teren.
În conţinutul actului s-a menţionat că imobilul face parte din domeniul privat al comunei Păuleşti şi se află în administrarea Consiliului Local Păuleşti conform HG nr. 1657 din 14 decembrie 2005, Protocolului şi procesului verbal de predare primire încheiate cu Ministerul Apărării Naţionale şi înregistrate la Consiliul Local Păuleşti din 20 februarie 2006 şi Hotărârilor nr. 22 din 27 aprilie 2006 şi nr. 8 din 31 ianuarie 2007 emise de Consiliul Local Păuleşti.
De asemenea vânzarea a fost încuviinţată prin Hotărârea Consiliului Local Păuleşti nr. 23 din 27 aprilie 2006, fiind realizată prin licitaţie publică.
Din verificarea întregii documentaţii, rezultă fără putere de tăgadă că instanţele judecătoreşti anterioare au stabilit o corectă situaţie de fapt şi de drept, dobândirea terenului fiind realizată prin parcurgerea cu rigurozitate a procedurilor legal-administrative.
Amplu documentat şi bine argumentat, instanţa de apel a apreciat că trecerea imobilului din domeniul public în cel privat a comunei Păuleşti s-a efectuat în baza reglementărilor cuprinse în Legea nr. 213/1998, în condiţiile în care reclamanta a avut cunoştinţă despre regimul juridic, vizând terenul şi fondul forestier în litigiu, dar nu a depus diligenţele pentru revocarea actelor sau măsurilor care erau împotriva intereselor sale legitime.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei împotriva deciziei nr. 152 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului ridicată de intimata-pârâtă SC O. SRL.
Respinge recursul declarat de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor R., prin Direcţia Silvică Prahova, împotriva deciziei nr. 152 din 24 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă reclamanta la plata sumei de 9.520 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Comuna Păuleşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1836/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1840/2010. Comercial → |
|---|
