ICCJ. Decizia nr. 1849/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1849/2010
Dosar nr. 16746/3/2009
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 9648 din 18 iunie 2009, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins ca fiind prescrisă acţiunea formulată de reclamanta SC D.R. SRL Bucureşti împotriva pârâtei SC O.P.S.I. SRL Bucureşti.
De asemenea a obligat reclamanta la plata sumei de 4.760 lei către pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat la data de 15 februarie 2008 un contract de transport internaţional de 6 paleţi cu o greutate de 1.149 kg, iar reclamanta a cerut obligarea pârâtei la plata contravalorii în lei a sumei de 73.628,4 euro, reprezentând diferenţa dintre valoarea mărfurilor recepţionate şi a celor livrate la destinaţie de către pârâtă în calitatea de transportator.
Conform prevederilor art. 32 alin. (1) lit. a) din Convenţia referitoare la contractul internaţional de mărfuri pe şosele (C.M.R.) acţiunile derivând din transporturile supuse convenţiei, se prescriu în termen de un an, termen care începe să curgă din ziua în care marfa a fost eliberată în caz de pierdere parţială, de avarie sau de întârziere.
În speţă, pârâta a predat marfa constând din 2 paleţi destinatarului la data de 22 februarie 2008 astfel cum rezultă din cuprinsul scrisorii de trăsură.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 490 din 25 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC D.R. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 9648 din 18 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, fiind preluate în esenţă argumentele primei instanţe.
Împotriva deciziei comerciale nr. 490 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC D.R. SRL care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar rejudecând cauza admiterea acţiunii aşa cum a fost precizată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că a fost făcută o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 32 pct. 1 din Convenţia referitoare la Transportul internaţional rutier prin aceea că punctul de plecare al calculării termenului de prescripţie de un an este dată de 22 februarie 2008 şi nu 23 februarie 2008.
În derularea contractului ne regăsim fie în cazul prescripţiei de 3 ani, culpa transportatorului şi a presupusului acestuia fiind evidente, dispoziţiile Codului civil privitoare la culpă şi dol fiind aplicabile faptei transportatorului, fie în cazul prevăzut la art. 32 pct. 1 lit. c) când termenul de prescripţie curge de la împlinirea a 3 ani de la data încheierii contractului de transport.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenta-reclamantă, urmează a respinge ca nefondat recursul acesteia pentru următoarele considerente.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC D.R. SRL a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 22 aprilie 2009.
Pârâta SC O.P.S.I. SRL la termenul din 28 mai 2009 a invocat, în scris, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele.
Este de necontestat că între părţi a fost încheiat la data de 15 februarie 2008 un contract internaţional de transport rutier de mărfuri care intră sub incidenţa Convenţiei referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele, de la Geneva din anul 1956 şi ratificată de România prin Decretul nr. 451/1972.
De remarcat că art. 32 alin. (1) din Convenţia expusă mai sus stipulează expres că acţiunile derivând din transporturile C.M.R. se prescriu în termen de un an. Numai în caz de dol sau culpă considerată de legea ţării căreia îi aparţine organul de jurisdicţie sesizat ca echivalenţă cu dolul, termenul de prescripţie este de 3 ani şi el curge în cazul de pierdere parţială, de avarie sau de întârziere, din ziua când marfa a fost eliberată.
Nu pot fi primite tezele acreditate de recurenta reclamantă potrivit cărora au fost interpretate greşit dispoziţiile art. 32 pct. 1 lit. a) din C.M.R. şi cele ale Decretului nr. 167/1958, mai ales că transportatorul se afla într-o culpă evidentă.
Este adevărat că reclamanta a înaintat pârâtei SC D.R. SRL notificarea din 6 mai 2008, prin Biroul Executorului Judecătoresc P.C., menţionând că în baza art. 1079 C. civ. consideră pusă în întârziere pârâta cu privire la plata datoriei în cuantum de 73.628,4 euro şi a mai apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. privitoare la încercarea de soluţionare pe cale amiabilă a prezentului litigiu de natură comercială.
Pârâta a răspuns prin adresa din data de 2 iulie 2008 că a luat act de pretenţiile expuse în notificare şi respinge în totalitate pretenţiile solicitate.
Corect şi bine argumentat, instanţa de apel a stabilit că situaţia descrisă mai sus a produs efectul suspendării cursului prescripţiei până la comunicarea răspunsului pârâtei de respingere a pretenţiilor, pentru perioada 6 mai 2006 – 3 iulie 2008 (data primirii corespondenţei de către reclamantă).
Întreaga situaţie de fapt şi de drept confirmă pe deplin că termenul de prescripţie de 1 an începe să curgă de la data de 22 februarie 2008, împlinindu-se înainte de introducerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, fiind respectate cu rigurozitate şi dispoziţiile art. 101 alin. (5) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC D.R. SRL, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D.R. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 490 din 25 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1846/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2041/2010. Comercial → |
|---|
