ICCJ. Decizia nr. 2069/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2069/2010
Dosar nr. 7279/2/2006
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 15 din 29 ianuarie 2009 a admis excepţia de litispendenţă şi a constatat că următoarele dosare sunt în stare de litispendenţă: dosarul nr. 6546/2/2007, dosarul nr. 5914/2/2007 şi dosarul nr. 5915/2/2007 (în privinţa capătului doi al cererii), dispunând judecarea acestora împreună.
De asemenea a admis excepţia autorităţii de lucru judecat în dosarele aflate în stare de litispendenţă.
A fost respinsă cererea formulată de către reclamanţii A.G. şi A.E.A ambii cu domiciliul în Iaşi judeţul Iaşi în contradictoriu cu pârâţii Banca R., prin sucursala Iaşi, A.V.A.S. Bucureşti, Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, constatând autoritatea de lucru judecat impusă prin sentinţa comercială nr. 128 din 14 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 1805/2/2007.
S-a mai constatat că următoarele dosare sunt în stare de litispendenţă: dosarul nr. 10.673/99/2006, dosarul nr. 7279/2/2007, dosarul nr. 5916/2/2007 şi dosarul nr. 5915/2/2007 (în privinţa capătului unu al cererii), dispunându-se judecarea acestor cauze împreună.
De asemenea a admis excepţia autorităţii de lucru judecat în dosarele aflate în stare de litispendenţă.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanţii A.G., A.E.A şi SC C.G. SRL în contradictoriu cu pârâţii Banca R. prin Sucursala Iaşi, A.V.A.S., C.P.T. şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, constatând autoritatea de lucru judecat impusă prin sentinţa comercială nr. 200 din 25 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 1610/2004.
S-a reţinut că în cursul procedurii de soluţionare a acestor dosare, reclamanţii A.G. şi A.E.A au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor OUG nr. 51/1998, excepţie soluţionată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 906 din 16 septembrie 2008.
Cu ocazia reluării judecăţii după suspendare, au fost luate în discuţie excepţia de litispendenţă şi excepţia autorităţii de lucru judecat, procedându-se la sistematizarea cauzelor cu consecinţa constatării stării de litispendenţă şi a excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 15 din 29 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, au promovat recurs reclamanţii A.G. şi A.E.A, precum şi pârâta SC C.G. SRL, care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ. admiterea recursului şi casarea cu rejudecare a cauzei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe cererile de intervenţie şi greşit au fost admise excepţiile de litispendenţă şi autoritate de lucru judecat, acordându-se mai mult decât s-a cerut şi ce nu s-a cerut.
De asemenea hotărârea nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină.
Intimaţii pârâţi A.V.A.S. Bucureşti şi Banca R. SA au depus întâmpinări prin care au cerut respingerea recursurilor.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererile de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondate recursurile, pentru următoarele motive.
Corect a procedat instanţa de fond atunci când a statuat asupra stării de litispendenţă, ca un atribut imperativ impus părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 163 C. proc. civ.
Astfel, referitor la dosarele nr. 6546/2/2007, nr. 5914/2/2007 şi nr. 5915/2/2007 capătul 2 din cerere, între litigiile de natură comercială deduse judecăţii există identitate, ele aflându-se spre soluţionare în faţa instanţei de fond.
Aceiaşi situaţie se regăseşte şi pentru dosarele nr. 10673/99/2006, nr. 7279/2/2007, nr. 5916/2/2007 şi nr. 5915/2/2007 capătul 1 al cererii, între cele patru litigii aflate pe rolul aceleiaşi instanţe existând identitate.
În acest context a fost dată eficienţă juridică dispoziţiilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceiaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceiaşi parte înaintea mai multor instanţe.
Nu poate fi primită nici critica recurentelor potrivit cărora părţile nu au cerut constatarea excepţiilor de litispendenţă, prin aceea că, potrivit art. 163 alin. (2) C. proc. civ. această excepţie se va putea ridica de părţi sau de judecător în orice stare a pricinii în faţa instanţelor de fond.
Mai mult, în condiţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. este consacrat rolul activ al judecătorului, care are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Conţinutul instituţiei juridice a autorităţii de lucru judecat în dosarele aflate în stare de litispendenţă a fost şi ea corect reţinută, în deplină concordanţă cu reglementările imperative cuprinse în art. 1201 C. civ., care stabileşte că este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceiaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor, în aceiaşi calitate.
Este de necontestat, aşa cum a evidenţiat doctrina şi jurisprudenţa, că motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. constituie elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa de soluţia cuprinsă în dispozitiv.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondate toate recursurile declarate împotriva sentinţei comerciale nr. 15 din 29 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanţii A.G. şi A.E.A şi pârâta SC C.G. SRL Iaşi împotriva sentinţei comerciale nr. 15 din 29 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2052/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2075/2010. Comercial → |
|---|
