ICCJ. Decizia nr. 2042/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2042/2010
Dosar nr. 4727/104/2008
Şedinţa publică din 2 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 5 din 18 martie 2009, Tribunalul Olt a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta I.R.S. SA prin SC D.A.B. SA, în contradictoriu cu pârâţii SC S.M.R. SA Balş, SC M.R.I.I. SA, A.V.A.S. Bucureşti, I.J., M.V. şi S.A.
Prin acţiune, reclamanta a solicitat anularea hotărârii A.G.A. nr. 1 din 14 august 2008 a SC S.M.R. SA, autorizarea de a convoca din nou A.G.O.A. având aceeaşi ordine de zi şi obligarea acţionarilor SC M.R.I.I. SA şi A.V.A.S. de a proceda, la şedinţa respectivă, la aplicarea metodei votului cumulativ în ceea ce priveşte alegerea unui nou Consiliu de Administraţie, format din 5 membri.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamanta, în calitate de acţionar semnificativ la societatea SC S.M.R. SA Balş – a solicitat convocarea A.G.O.A. şi A.G.E.A. care să aibă drept puncte ale ordinii de zi, obligativitatea desemnării Consiliului de Administraţie format din 5 membri, prin metoda votului cumulativ, revocarea actualului Consiliu de Administraţie format din 3 membri şi alegerea unui nou Consiliu de Administraţie format din 5 membri.
S-a mai reţinut că până la data de 21 decembrie 2007, Consiliul de Administraţie al societăţii era format din 5 membri, iar prin hotărârea A.G.O.A. din data de 21 decembrie 2007 s-a stabilit ca numărul membrilor să fie de 3, hotărârea fiind atacată în instanţă, fiind în curs de soluţionare.
Instanţa a constatat că la data la care s-a ţinut adunarea generală a societăţii – 14 mai 2008 – actul constitutiv al societăţii nu permitea alegerea unui Consiliu de Administraţie format din 5 membri, hotărârea fiind conformă dispoziţiilor cuprinse în actul constitutiv aşa cum acesta a fost modificat prin Hotărârea A.G.E.A nr. 1 din 21 decembrie 2007 (act în vigoare).
În consecinţă, prima instanţă a apreciat că hotărârea ce face obiectul anulării este legală, fiind luată cu respectarea dispoziţiilor din actul constitutiv dar şi cu cele ale Legii nr. 31/1990 (art. 132), motivele invocate de reclamantă neputând atrage nulitatea hotărârii.
Cu privire la cel de-al doilea petit s-a constatat că este neîntemeiat întrucât hotărârea atacată este tocmai rezultatul demersului iniţiat de reclamantă în baza art. 110 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, iar celălalt petit – fiind subsecvent primului petit nu poate fi impus de instanţă fără a se înfrânge voinţa internă a acţionarilor.
Cu privire la modul de vot în cadrul adunării generale s-a considerat că nerespectarea prevederilor Legii nr. 297/2004 atrage sancţiuni specifice de care reclamanta poate uza în satisfacerea interesului său.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 257 din 24 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
În considerentele deciziei s-a reţinut că la data de 14 mai 2008, actul constitutiv al societăţii conţinea clauza modificată în sensul hotărârii din 21 decembrie 2007care prevedea compunerea Consiliului de Administraţie din 5 membri şi chiar dacă la data soluţionării apelului hotărârea A.G.E.A. menţionată este anulată prin Decizia nr. 17 din 26 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, aflându-se în recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu produce efecte juridice nefiind irevocabilă.
Instanţa a mai constatat că toate criticile referitoare la votul abuziv din A.G.E.A. exced cadrului procesual câtă vreme hotărârea A.G.E.A. din 14 mai 2008 nu a fost atacată, iar în ce priveşte autorizarea reclamantei de a convoca adunarea generală s-a apreciat că dispoziţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 devin incidente numai atunci când – în prealabil – aceasta ar fi solicitat Consiliului de Administraţie convocarea adunării generale şi aceasta nu ar fi dat curs solicitării, ceea ce nu este cazul în speţă.
Împotriva deciziei, reclamanta a formulat recurs prin care a invocat motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând următoarele:
Instanţa de apel s-a aflat în confuzie cu privire la actul juridic dedus judecăţii şi asupra temeiurilor de drept invocate, ignorând faptul că – în mod nepermis – aceiaşi acţionari au participat şi au votat abuziv în A.G.E.A. SC S.M.R. SA Balş din aceeaşi dată (14 mai 2008), respingând inclusiv modificarea art. 15 din actul constitutiv în sensul ca – administrarea societăţii să se facă de un Consiliu de Administraţie format din 8 membri aleşi prin metoda votului cumulativ.
Recurenta consideră că acţionarii prezenţi la A.G.E.A. din 14 mai 2008 şi-au exprimat votul în mod abuziv, contrar prevederilor art. 235 din Legea nr. 297/2004, îngrădind nepermis drepturile şi interesele legitime ale acţionarului minoritar.
Deşi s-a reţinut legătura indisolubilă dintre cele două şedinţe şi respectiv dintre hotărârile adoptate în cadrul acestora, analiza efectuată de instanţa de apel s-a limitat la a reţine caracterul obligatoriu al hotărârii A.G.E.A. prin care în mod abuziv s-a respins solicitarea sa de modificare a numărului de membri ai consiliului de administraţie şi introducerea votului cumulativ în alegerea administratorilor societăţii.
Se consideră că instanţa apelului trebuia să cenzureze încălcarea evidentă de către hotărârea A.G.O.A. din 14 mai 2008 a prevederilor art. 235 din Legea nr. 297/2004, iar instanţa trebuia să trateze împreună ambele hotărâri A.G.E.A. şi A.G.O.A. din 14 mai 2008, dată fiind legătura indisolubilă dintre ele.
De asemenea, recurenta arată că nu s-a cerut instanţei să se pronunţe asupra legalităţii A.G.E.A., ci doar să aibă în vedere culpa şi abuzul celorlalţi acţionari, probele relevând neechivoc conduita lor abuzivă.
Relaţia hotărârii adunării generale atacate cu celelalte hotărâri şi implicaţiile sale prin prisma hotărârii A.G.E.A. şi A.G.O.A. din 21 decembrie 2007 a fost reţinută eronat în considerentele deciziei, fiind vorba de două litigii.
Alăturarea petitelor 2 şi 3 ale cererii introductive la primul capăt de cerere reprezenta singura modalitate eficientă pentru a asigura respectarea prevederilor legale, astfel că s-a reţinut greşit că ar viza aspecte de oportunitate în ce priveşte voinţa socială exprimată de A.G.A.
Intimatele au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
În cauză, actul dedus judecăţii este dat de hotărârea A.G.O.A. SC S.M.R. SA din data de 14 august 2008, adunarea fiind convocată la cererea reclamantei, în calitate de acţionar, care a solicitat ca ordinea de zi să aibă două puncte: stipularea expresă a obligativităţii desemnării consiliului de administraţie, format din 5 membri, prin metoda votului cumulativ (respectiv revocarea actualului consiliului de administraţie format din 3 membri) şi alegerea prin metoda votului cumulativ a unui nou consiliu de administraţie format din 5 membri.
Ambele instanţe s-au raportat strict la acest act ce a format obiectul analizei, iar faptul că nu şi-au extins analiza şi asupra aspectelor de nelegalitate invocate împotriva hotărârii A.G.E.A. din aceeaşi dată nu poate constitui o eventuală nelegalitate a deciziei care să poată atrage incidenţa prevederilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. întrucât hotărârea A.G.E.A. nu a făcut obiectul acţiunii deduse judecăţii, iar instanţa avea obligaţia de a respecta principiul disponibilităţii părţii ce guvernează procesul civil.
Chiar dacă între cele două hotărâri există o legătură indisolubilă, în mod corect s-a reţinut că, atâta timp cât hotărârea A.G.E.A. din data de 14 august 2008 nu a fost atacată, instanţa nefiind sesizată cu un asemenea petit, nu poate face obiectul cenzurii instanţei.
De altfel, reclamanta încearcă să-şi acopere inacţiunea de a fi atacat această hotărâre prin determinarea instanţei de a analiza legalitatea hotărârii A.G.O.A. prin prisma unei nelegalităţi a hotărârii A.G.E.A. ce nu a fost atacată şi care este în vigoare şi obligatorie pentru toţi acţionarii.
Nici critica ce vizează o pretinsă încălcare a prevederilor art. 235 din Legea nr. 297/2004 nu poate fi primită din ambele perspective invocate de recurentă.
Aşa cum s-a arătat anterior, instanţele nu puteau analiza incidenţa prevederilor art. 235, modul în care acestea au fost sau nu respectate, în cadrul A.G.E.A. câtă vreme nu au fost sesizate cu analizarea legalităţii respectivei hotărâri, excedând cadrului procesual.
Pe de altă parte, aşa cum corect s-a reţinut prin Decizia instanţei de apel, s-ar fi pus problema aplicării dispoziţiilor art. 235 în situaţia în care adunarea generală extraordinară ar fi hotărât aprobarea problemelor aflate pe ordinea de zi ce vizau modificarea actului constitutiv ori, prin hotărârea A.G.O.A. atacată acţionarii au avut în vedere actul constitutiv al societăţii – în vigoare la data adunării – precum şi dispoziţiile Legii nr. 31/1990 incidente.
În ceea ce priveşte relaţia dintre hotărârile A.G.E.A. şi A.G.O.A. din data de 21 decembrie 2007, contrar celor susţinute de recurentă, instanţa apelului a dat – în mod corect – eficienţă prevederilor art. 132 pct. 10 din Legea nr. 31/1990 câtă vreme cauzele ce au avut drept obiect anularea acestuia nu au fost soluţionate în mod irevocabil, şi care nu au un rol precumpănitor faţă de prezentul demers judiciar al reclamantei.
Justificarea reclamantei în sensul căreia, alăturarea petitelor 2 şi 3 ale cererii la primul capăt de cerere ar fi reprezentat singura modalitate eficientă pentru a asigura respectarea prevederile art. 235 din Legea nr. 297/2004 nu este de natură a acorda legitimitate acestor solicitări întrucât o eventuală nouă autorizare a reclamantei de a convoca adunarea generală ordinară cu aceiaşi ordine de zi ca şi aceea a celei din 14 mai 2008 ar trebui să aibă la bază un refuz al consiliului de administraţie de a convoca adunarea [art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990].
Pe de altă parte, instanţele nu pot să se substituie voinţei sociale prin constrângerea acţionarilor de a acţiona conform solicitărilor reclamantei într-un anumit mod, respectiv acela de a-i obliga să procedeze la aplicarea unei metode anume în alegerea consiliului de administraţie.
Constatând că nu se verifică motivele de recurs invocate de recurentă, instanţa va menţine hotărârea instanţei de apel ca fiind conformă cu prevederile legale analizate, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta I.R.S. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 257 din 24 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2041/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2052/2010. Comercial → |
|---|
