ICCJ. Decizia nr. 2041/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2041/2010
Dosar nr. 4118/85/2008
Şedinţa publică din 2 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, la data de 6 octombrie 2008, sub nr. 4118/85/2008, reclamanta B.I.L. a chemat în judecată pârâta SC S. SA Sibiu, solicitând instanţei anularea Hotărârii A.G.E.A. SC S. SA din data de 26 august 2008, publicată în Monitorul Oficial Partea a IV-a nr. 5049 din 16 septembrie 2008.
Prin sentinţa comercială nr. 7/CC, pronunţată la data de 11 martie 2009, Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.I.L., în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Sibiu, reprezentată de Consiliul de Administraţie, şi a anulat Hotărârea A.G.E.A. SC S. SA din data de 26 august 2008, publicată în Monitorul Oficial partea a IV-a, nr. 5049 din 16 septembrie 2008.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut următoarele aspecte:
Comparând textul convocatorului cu acela al hotărârii A.G.E.A. din data de 26 august 2008, Tribunalul a constatat că, în convocator, pârâta nu a menţionat explicit toate problemele care vor face obiectul dezbaterii, astfel cum impun dispoziţiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, republicată. Mai mult, pârâta a introdus pe ordinea de zi puncte noi, cum ar fi acela al valorificării activelor existente ale societăţii până la data de 31 decembrie 2008. Pârâta nu a făcut dovada că a parcurs procedura prevăzută de art. 117 indice 1 alin. (1)- 2) din Legea nr. 31/1990, republicată, şi că ordinea de zi completată cu punctele propuse de acţionari a fost publicată cu îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege şi actul constitutiv, în termenul legal, cu respectarea dispoziţiilor art. 117 indice 1 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Reclamanta, în calitate de acţionar minoritar, a solicitat pârâtei în mod expres materialele supuse dezbaterii, prin adresa fax din 25 iulie 2008, dar nu a primit informaţii suficiente cu privire la ordinea de zi, fiind trecută sub tăcere propunerea de valorificare a activelor existente.
Procedând în acest mod, pârâta a adoptat hotărârea atacată şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 224 alin. (3) din Legea nr. 294/2004, potrivit cu care era obligată să asigure toate facilităţile şi informaţiile necesare pentru a permite acţionarilor să-şi exercite drepturile.
Reclamanta a justificat în promovarea acţiunii în anulare un interes personal, ce ţine de dreptul său de acţionar, la informare. Vătămarea reclamantei a constat în imposibilitatea de a lua la cunoştinţă despre toate punctele de pe ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor. Valorificarea activelor societăţii reprezintă un act major de dispoziţie, pârâta ar fi trebuit să convoace expres acţionarii pentru aprobarea acestei măsuri.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta SC S. SA Sibiu, la data de 14 mai 2009, motivele de apel fiind depuse, în termen, la data de 24 iunie 2009.
Prin Decizia comercială nr. 70/A/2009, pronunţată la data de 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a respins apelul înaintat de către pârâta SC S. SA Sibiu împotriva sentinţei nr. 7/CC/2009, pronunţată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. 4118/85/2008.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:
Este adevărat că la pct. 2 pe ordinea de zi a convocatorului pentru A.G.E.A. SC S. SA Sibiu din 26 august 2008 a figurat stabilirea de noi modalităţi şi termene de plată, de stingere a datoriilor societăţii faţă de SC C. S.
Cum, însă, în şedinţă s-a hotărât, ca modalitate de stingere a datoriilor, valorificarea activelor existente ale societăţii până la 31 decembrie 2008, se impunea convocarea expresă a acţionarilor pentru aprobarea acestei măsuri de o importanţă deosebită pentru existenţa însăşi a societăţii.
Într-o astfel de şedinţă viitoare, convocată în mod legal, cu respectarea dispoziţiilor art. 117 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 31/1990, cu o ordine de zi stabilită în sensul celor de mai sus, nimic nu ar fi împiedicat acţionarii să adopte măsura de valorificare acum pusă în discuţie, cu respectarea prevederilor legale aplicabile actelor de dispoziţie în sfera cărora intră.
Apoi, reclamantei, în calitate de acţionar, nu-i poate fi negat dreptul la informare, neputând fi primită motivarea conform căreia solicitarea de punere la dispoziţie a unor acte a avut doar rolul de pregătire a depunerii unei acţiuni în anulare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC S. SA Sibiu, solicitând admiterea recursului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate, şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii A.G.E.A. atacată.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta- pârâtă SC S. SA Sibiu a invocat, în esenţă, următoarele motive:
Instanţa de apel a luat în verificare exclusiv împrejurarea prevederilor pct. 2 de pe ordinea de zi, în sensul criticat, stabilind că, într-adevăr, a fost prevăzută ca ordine de zi „Stabilirea de noi modalităţi şi termene de plată de stingere a datoriilor societăţii faţă de SC C. SA", dar, dacă s-a hotărât stingerea datoriilor prin valorificarea de active, trebuia convocată o nouă A.G.E.A., cu această ordine de zi, în care să se ia o astfel de hotărâre.
O astfel de motivare, apreciază recurenta- pârâtă, ar fi validă dacă hotărârea modalităţii de stingere a datoriilor ar fi fost luată de către consiliul de administraţie, sau alt organism de conducere, însă, hotărârea a fost luată de către însăşi A.G.E.A., întrunită valid.
Motivarea deciziei atacate este neraţională şi nelegală, motiv pentru care Decizia atacată este nelegală şi netemeinică.
Mai mult, stingerea datoriilor societăţii era şi este o măsură care trebuie luată cu urgenţă, situaţia societăţii era cunoscută, se ştie că nu există alte modalităţi de stingere a datoriilor decât valorificarea activelor de care societatea se poate lipsi, pentru a evita o nouă procedură de insolvenţă.
La data de 2 aprilie 2010, intimata- reclamantă B.I.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinice şi legale a sentinţei şi a deciziei recurate.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin recursul formulat, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta- pârâtă SC S. SA Sibiu critică Decizia recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciind că în mod greşit instanţa de apel a stabilit că, dacă s-a hotărât stingerea datoriilor prin valorificarea de active, trebuia convocată o nouă A.G.E.A., cu această ordine de zi, în care să se ia o astfel de hotărâre.
Acest motiv de recurs este nefondat.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, „Convocarea va cuprinde locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării".
Prevederile alin. 6 al art. 117 reglementează, în mod benefic, toate categoriile de informaţii pe care trebuie să le cuprindă un convocator legal întocmit, cu menţiunea că, prin actele constitutive, aceste categorii pot fi extinse, dar nu reduse.În drept, omisiunea sau greşeala în a emite un convocator complet şi legal poate avea semnificaţia încălcării dreptului la informare exactă şi completă a acţionarilor în ceea ce priveşte organizarea oricărui tip de A.G.A., cu consecinţa posibilităţii de anulare a unor hotărâri luate în baza unor convocatoare emise cu încălcarea legii şi/sau a actului constitutiv.
Relativ la conţinutul convocărilor, în ceea ce priveşte problemele care sunt cuprinse în ordinea de zi a fiecărei A.G.A., administratorii şi directorii nu fac altceva decât să propună acţionarilor un proiect al acelei ordini de zi, proiect care va putea fi aprobat sau nu, în tot sau doar în parte, de către A.G.A., dar în nici un caz nu poate fi schimbat ori extins, cu excepţia situaţiei avută în vedere de prevederile art. 121 din Legea societăţilor comerciale.
Or, în speţă, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, „valorificarea activelor existente ale societăţii până la 31 decembrie 2008, ca şi modalitate de stingere a datoriilor" nu figura menţionată în ordinea de zi a şedinţei A.G.E.A. din 26 august 2008, pentru care s-a făcut convocarea, aşa încât, Hotărârea A.G.E.A. a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, ceea ce, în principiu, atrage nulitatea absolută a hotărârii luate în astfel de condiţii.
Aceasta întrucât normele legale privind convocarea A.G.A., reglementând probleme care ţin de statutul organic al persoanei juridice (modul de organizare şi funcţionare a organului suprem de conducere al societăţii) şi interesând drepturi fundamentale ale acţionarilor, drepturi care ţin de esenţa raporturilor juridice societare, au caracter de ordine publică, permisiunea şi limitele derogărilor de la ele trebuind să fie expres şi limitativ prevăzute.
Publicarea ordinii de zi are drept scop să împiedice formarea unor majorităţi neaşteptate şi interesate, punând pe acţionar în măsură să se pregătească, să se documenteze şi, în deplină cunoştinţă a problemelor ce urmează să discute, să aducă o contribuţie luminată la formarea voinţei sociale.
În lumina acestor considerente şi având în vedere şi precizarea expresă a legiuitorului în art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, conform căreia: convocarea se face „cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării", ordinea de zi trebuie să cuprindă menţiuni clare cu privire la chestiunile supuse dezbaterii.
În acest scop, nu este suficientă o simplă enumerare a problemelor pe ordinea de zi, ci este necesară şi explicitarea lor, în limite rezonabile, astfel încât informarea acţionarilor, prealabilă adunării generale, să se realizeze în mod efectiv.
Enunţurile vagi, de genul: „noi modalităţi şi termene de plată, de stingere a datoriilor societăţii" - cum este cazul în speţă - fără a se menţiona în mod explicit care sunt aceste modalităţi, nu răspund acestui standard, ele fiind de natură să nu antreneze conştiinţa acţionarilor, îndemnându-i să renunţe a lua parte la adunare sau să nu se pregătească.
În acest context, critica recurentei- pârâte SC S. SA Sibiu, în sensul că „o astfel de motivare - a instanţei de apel s.n.- ar fi validă dacă hotărârea modalităţii de stingere a datoriilor ar fi fost luată de către Consiliul de administraţie sau alt organism de conducere", hotărârea fiind, însă, luată de către însăşi A.G.E.A., întrunită valid, apare ca lipsită de relevanţă, căci, aşa cum s-a arătat mai sus, convocarea A.G.E.A. s-a făcut cu nerespectarea cerinţelor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, ceea ce atrage nulitatea hotărârii A.G.E.A. luate în astfel de condiţii.
În fine, deşi recurenta- pârâtă SC S. SA Sibiu susţine că „stingerea datoriilor societăţii era şi este o măsură care trebuie luată cu urgenţă, ... pentru a evita o nouă procedură de insolvenţă", caracterul urgent al unei atare măsuri nu justifică nerespectarea normelor ce reglementează condiţiile convocării A.G.E.A., în cadrul căreia urmează a se hotărî asupra măsurii necesar a fi luate, şi, în consecinţă, menţinerea unei hotărâri A.G.E.A. care nu a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor legale.
Nefiind vorba, aşadar, de vreo încălcare sau aplicare greşită a legii de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurenta- pârâtă SC S. SA Sibiu este nefondat.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S. SA Sibiu împotriva deciziei comerciale nr. 70/A/2009 din 7 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1849/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2042/2010. Comercial → |
|---|
