ICCJ. Decizia nr. 1864/2010. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1864/2010
Dosar nr. 20966/3/2007
Şedinţa publică de la 21 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Obiectul cauzei şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în primă instanţă şi în apel.
1. Prin cererea înregistrată la data de 11 iunie 2007 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, reclamanta B.I.L., în calitate de acţionar la SC A. SA, a solicitat, în contradictoriu cu societatea al cărui acţionar este, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată (Legea societăţilor comerciale ) anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor SC A. SA din 4 mai 2007 pentru încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 117 alin. (6) din Legea societăților comerciale, precum şi cele din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital referitoare la retragerea unei societăţi de la tranzacţionare, respectiv închiderea societăţii.
Potrivit reclamantei, prin hotărârea din 4 mai 2007 acţionariatul pârâtei, societate aflată sub imperiul Legii nr. 297/2004, fiind tranzacţionată pe piaţa de capital, neîntrerupt, începând cu anul 1997, a hotărât declararea societăţii de tip închis, fără nicio bază legală, încălcând dispoziţiile incidente din Legea nr. 297/2004 şi cele cuprinse în Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.
2. Prin sentinţa comercială nr. 5493 din data de 15 aprilie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea în anulare formulată de reclamantă şi a dispus anularea A.G.E.A. din data de 4 mai 2007 a SC A. SA reţinând încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (6) din Legea societăţilor comerciale - şi cele ale Legii nr. 297/2004 şi Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.
În acest sens, prima instanţă constată că deşi hotărârea adoptată la 4 mai 2007 de A.G.E.A. a vizat trei decizii respectiv neînceperea procedurii de admitere pe o piaţă reglementată, declararea SC A. SA ca societăţile de tip închis şi începerea procedurilor pentru închiderea societăţii, în convocatorul publicat pentru ţinerea adunării nu s-au precizat distinct cele trei puncte supuse aprobării, menţionarea chestiunilor ce urmau să fie discutate fiind generică.
Sub un al doilea aspect, tribunalul apreciază, că hotărârea adoptată este nelegală, deoarece societatea fiind tranzacţionată pe piaţa de capital, nu poate părăsi această piaţă reglementată decât în condiţiile prescrise de Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. şi de Dispunere de măsuri nr. 8/2006 emisă de C.N.V.M.
3. Apelul declarat de societatea pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 30 pronunţată la data de 23 ianuarie 2009.
Instanţa de control judiciar, verificând stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea dispoziţiilor legale incidente, în contextul criticilor formulate prin cererea de apel, a constatat că încălcările reţinute de prima instanţă atât sub aspectul conţinutului convocatorului cât şi în ce priveşte procedura de retragere de la tranzacţionare sunt întemeiate, pârâta, societate tranzacţionată pe piaţa de capital, nu poate părăsi această piaţă decât în condiţiile prescrise de art. 87 din Regulamentul al C.N.V.M. nr. 1/2006, condiţii care nu au fost respectate de societate.
II. Recursul.
4. La data de 1 aprilie 2009 pârâta SC A. SA a declarat recurs împotriva deciziei nr. 30 pronunţată de Curtea de Apel, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi respingerii acţiunii în anulare formulate de reclamantă.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că soluţia pronunţată în cauză de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel este rezultatul aplicării greşite a legii sub următoarele aspecte:
- Cu privire la conţinutul convocatorului dispoziţiile art. 117 alin. (6) din Legea societăților comerciale impun ca textul convocării să nu conţină enunţuri ambigue şi să permită acţionarilor să se documenteze asupra problemelor supuse dezbaterii, condiţie îndeplinită în cauză de textul publicat pentru adunarea din 4 mai 2007;
- Cu privire la aplicarea prevederilor Legii nr. 297/2004 şi ale Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006 concluzia instanţei este lipsită de temei deoarece potrivit art. 281 alin. (2) din Legea pieţei de capital termenul pentru încadrarea în prevederile legii expirase la 29 ianuarie 2007, societatea neîndeplinind până la această dată condiţiile impuse de lege, consecinţa fiind retragerea de drept de la tranzacţionare la data de 29 ianuarie 2007, context în care, hotărârea adoptată la 4 mai 2007 nu face decât să confirme şi să constate o stare de fapt şi de drept;
- Decizia C.N.V.M. de retragere de la tranzacţionare nu mai era necesară în condiţiile în care, urmare intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004, societatea nu mai îndeplinea condiţiile pentru tranzacţionarea acţiunilor pe o piaţă reglementată, în acest sens art. 157 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 prevede expres că pentru retragerea de la tranzacţionare se impune organizarea de către societate a unei adunări generale, adunare pe care societatea a convocat-o la data de 9 septembrie 2004 şi deşi hotărârea adoptată a fost anulată, voinţa exprimată în sensul neîndeplinirii condiţiilor de admitere la tranzacţionare, rămâne valabilă .
5. Înalta Curte verificând în cadrul contractului de legalitate incidenţa motivelor invocate, astfel cum au fost argumentate, constată că recursul este nefundat pentru considerentele ce urmează:
5.1. Cerinţa impusă de art. 117 alin. (6) din Legea societăţilor comerciale cu privire la conţinutul convocării în vederea ţinerii adunării generale, respectiv „menţionarea explicită a tuturor problemelor ce vor face obiectul dezbaterilor adunării” are drept scop informarea exactă a acţionarilor, pentru ca votul exprimat să fie în deplină cunoştinţă de cauză.
Conţinutul convocatorului publicat în M. Of. al României Partea a IV-a nr. 1003 din 26 martie 2007, este de natură să inducă o anumită ambiguitate în ce priveşte ordinea de zi prin trimiterea pe care o face la îndeplinirea condiţiilor specifice de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată conform dispoziţiilor din Legea nr. 297/2004 Titlul VI Emitenţii deoarece, capitolul III din Titlul VI indicat expres în convocator, se referă la ipotezea în care o societate comercială solicită admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată. Or, societatea pârâtă nu se afla la data convocării în această ipoteză, acţiunile sale fiind admise la tranzacţionare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004, iar potrivit noii reglementări, art. 281 alin. (2) din Lege, autorizaţiile entităţilor reglementate înainte de intrarea în vigoare a legii, îşi păstrează valabilitatea, cu obligaţia ca în termenul prevăzut de C.N.V.M. prin regulament, să se încadreze în prevederile noii legi.
Prin urmare societatea pârâtă nu se afla în situaţia societăţii autorizării admiterii pe o piaţă reglementată, ci în ipoteza reglementată în Titlul XI - Dispoziţii Tranzitorii şi Finale, iar diferenţa de statut juridic din perspectiva Legii nr. 297/2004 este esenţială şi ea trebuia redată cu claritate în convocator, cerinţă pe care acesta în mod evident nu o îndeplineşte.
Circumstanţial se impune a sublinia că modul ambiguu de redactare a convocatorului este rezultatul opiniei societăţii pârâte, exprimată şi în cuprinsul recursului potrivit căreia neîndeplinirea condiţiilor cerute de noua reglementare a pieţei de capital pentru ca acţiunile unei societăţi să fie admisă la tranzacţionare după expirarea termenului de 18 luni prevăzut în art. 281, semnifică o retragere de drept de la tranzacţionare, opinie care însă nu are suport legal, în noua ordine juridică statuată prin Legea nr. 297/2004 cu privire la piaţa de capital.
Potrivit dispoziţiilor generale cuprinse în Titlul I din Lege C.N.V.M. este autoritatea competentă care aplică prevederile noii reglementări referitoare la înfiinţarea şi funcţionarea pieţelor de instrumente financiare prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său, de supraveghere şi reglementare a pieţei de capital.
În exercitarea atribuţiei de reglementare, C.N.V.M. emite acte normative care sunt obligatorii pentru societăţile admise la tranzacţionare.
În acest sens, C.N.V.M. prin Regulamentul nr. 1/2006 şi Dispunerea Măsurii nr. 8/2006 a stabilit procedura retragerii de la tranzacţionare a societăţilor tranzacţionate, prin hotărârea A.G.E.A., dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute în art. 2 pct. 1 din Dispunerea de Măsuri nr. 8/2006, sau condiţiile prevăzute de art. 206 din Legea pieţei de capital prin vânzarea acţiunilor deţinute către ofertantul dintr-o ofertă publică de cumpărare de valori mobiliare.
Astfel spus, retragerea unei societăţi de la tranzacţionare - respectiv declararea societăţii de tip închis este expres reglementată de C.N.V.M. prin instituirea unei proceduri legale, hotărârea A.G.E.A. din data de 4 mai 2007 a societăţii recurente, fiind adoptată cu nerespectarea dispoziţiilor obligatorii impuse de Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 şi Dispunerea de Măsuri nr. 8/2006, potrivit cu care, în vederea retragerii de la tranzacţionare, societăţile comerciale vor include în convocator, ca punct distinct pe ordinea de zi, prezentarea raportului întocmit de un expert autorizat, cu privire la preţul pe acţiune, iar în cadrul şedinţei, consiliul de administraţie va prezenta acţionarilor şi concluziile expertului autorizat, privind preţul pe acţiune pe care îl pot obţine acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârea A.G.E.A. de retragere de la tranzacţionare, aspecte care nu au fost supuse analizei adunării generale, distinct de faptul că nu au fost menţionate în convocator.
Pentru considerentele mai sus înfăţişate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul recursul declarat de pârâta SC A. SA Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 30 din 23 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1863/2010. Comercial. Nulitate act juridic.... | ICCJ. Decizia nr. 1865/2010. Comercial. Evacuare. Recurs → |
|---|
