ICCJ. Decizia nr. 1874/2010. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1874/2010
Dosar nr. 2201/103/2008
Şedinţa publică de la 21 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC T. SA Piatra Neamţ prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Piatra Neamţ, prin Primar, SC M.M. SRL Piatra Neamţ şi SC U. SA a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii Municipiul Piatra Neamţ, prin Primar şi SC M.M. SRL să ridice construcţia provizorie de tip terasă amplasată pe terenul proprietatea reclamantei situat în incinta Ştrandului Tineretului din Piatra Neamţ. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 Ron/ zi întârziere de la data pronunţării hotărârii şi până la data executării efective a obligaţiei precum şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 350/ COM din data de 26 martie 2009 Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că edificiul a fost ridicat de un constructor de bună-credinţă. În acest sens, în condiţiile în care atât reclamanta cât şi pârâtul Municipiul Piatra Neamţ au consimţit la perfectarea schimbului, nu există motiv pentru care constructorul să poată anticipa că ridică o construcţie pe un teren fără a fi îndreptăţit la ridicarea acestei construcţii.
Redevenind proprietar al terenului, reclamantei îi sunt aplicabile prevederile 494 alin. (3) - teza finală C. civ., în sensul că reclamanta - proprietar al terenului nu va putea cere ridicarea clădirii, dar va avea dreptul său de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii sau de a plăti o sumă de bani egală cu cea a creşterii valorii fondului, păstrând construcţia astfel edificată. Cum în actuala acţiune, reclamanta a cerut ridicarea clădirii edificate de o persoană de bună-credinţă, acţiunea astfel formulată a fost respinsă.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 74 din 19 noiembrie 2009 a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa apelată şi admiţând acţiunea reclamantei, a obligat pârâtele ca, pe cheltuiala lor, să ridice construcţia provizorie tip terasă, situată în incinta Ştrandului Tineretului din Municipiul Piatra Neamţ. Capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii, a fost respins ca nefondat.
În argumentarea acestei decizii instanţa de apel a apreciat că desfiinţarea titlului în baza căruia pârâtele au realizat construcţia a cărei ridicare se solicită are ca efect repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de schimb, ca principiu general ce guvernează efectele nulităţii, măsură dispusă prin sentinţa civilă nr. 380/E/l din 1 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 1486/E/2004 şi menţinută irevocabil prin decizia civilă nr. 4178 din 14 decembrie 2006, pronunţată de Î.C.C.J. în Dosarul nr. 16875/1/2005.
S-a reţinut că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 494 alin. (3) C. civ. motivat de faptul că apărările ar fi fost contradictorii.
Totodată instanţa a apreciat că probatoriul administrat nu confirmă realizarea cu bună-credinţă a construcţiilor ce fac obiectul litigiului. Astfel, autorizaţia din 14 martie 2002 nu îndreptăţea Municipiul Piatra Neamţ la realizarea construcţiei, iar autorizaţia din 2 iunie 2005 a fost emisă după soluţionarea în primă instanţă a acţiunii în anularea contractului de schimb prin sentinţa civilă nr. 380/E/l din 1 mai 2005.
Împotriva acestei decizii reclamantul Municipiul Piatra Neamţ a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei nr. 350/ COM din 26 martie 2009 a Tribunalului Neamţ.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia tardivităţii declarării recursului.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel…”Din dispoziţiile citate mai sus rezultă că pentru exerciţiul căii extraordinare de atac a recursului s-a instituit un termen legal de 15 zile, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia, partea îndreptăţită se poate adresa instanţei.
În speţă a fost atacată cu recurs decizia nr. 74 din 19 noiembrie 2009 care i-a fost comunicată pârâtului recurent la data de 6 ianuarie 2010, conform dovezii aflată la fila 62 dosar apel, iar recursul a fost depus la data de 25 ianuarie 2010 (data plic C., fila 6).
Revenind la prevederile art. 301 C. proc. civ. prin care se impune respectarea acestui termen pentru asigurarea disciplinei procesuale se observă că de la data comunicării deciziei stabilită ca moment de la care încep să curgă cele 15 zile, depunerea recursului s-a făcut cu depăşirea intervalului de timp prevăzut de lege.
Având în vedere că termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor, se va reţine că recursul astfel formulat de pârâtul Municipiul Piatra Neamţ prin Primar încalcă prevederile art. 301 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, urmează să se respingă recursul ca tardiv declarat cu consecinţa stingerii dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul prescris de lege.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Piatra Neamţ prin Primar împotriva deciziei nr. 74 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.
Obligă recurentul pârât la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC T. SA Piatra Neamţ, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1870/2010. Comercial. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 1875/2010. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
