ICCJ. Decizia nr. 1875/2010. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1875/2010
Dosar nr. 5912/118/2008
Şedinţa publică de la 21 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S. Bucureşti prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta SC T.H.R.M.N. SA la transmiterea către reclamantă a dosarului de prezentare a societăţii comerciale care să cuprindă documentele menţionate în respectivele anexe parafate şi semnate în original, completate cu date corecte şi reale, inclusiv cu informaţii privind situaţia terenurilor deţinute de societate şi a majorării capitalului social al societăţii cu valoarea acestora, la ultimul trimestru şi la ultima balanţă încheiată, sub sancţiunea plăţii de amenzi civile al căror cuantum urmează a fi stabilit de către instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 2172/COM din 25 martie 2009 Tribunalul Constanţa, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să transmită către reclamantă dosarul de prezentare a societăţii pârâte (anexa 1 şi 2) care să cuprindă documentele menţionate în respectivele anexe, parafate şi semnate în original completate cu date corecte şi reale, inclusiv cu informaţii privind terenurile deţinute de societate şi a majorării capitalului social al societăţii cu valoarea acestora la ultimul trimestru şi la ultima balanţă încheiată.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea la plata unor amenzi civile.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că deşi pârâta a fost notificată în vederea transmiterii documentelor necesare întocmirii dosarului de privatizare, aceasta a ignorat aceste notificări iar în faţa instanţei şi-a justificat refuzul prin aceea că nu toate informaţiile sunt necesare fiind suficientă o fişă simplificată şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 82, 83 şi 89 din H.G. nr. 577/2002 a apreciat că pârâtei îi revenea obligaţia de a comunica reclamantei informaţiile solicitate.
Totodată s-a respins ca nefondat şi capătul de cerere privind obligarea la plata amenzii civile în temeiul art. 5803 C. proc. civ., dat fiind că la momentul soluţionării pricinii nu erau întrunite condiţiile stipulate în textul de lege invocat, fiind necesar a se dovedi împrejurarea ca debitorul, pârâta din prezenta cauză, refuzând îndeplinirea obligaţiei prevăzute în titlu executoriu şi prezentat de hotărârea comercială de obligare la predare.
Apelurile declarate împotriva acestei sentinţe de ambele părţi, au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 101/ COM din 8 octombrie 2009.
În argumentarea acestei soluţii instanţa de apel a reţinut că, deşi legea prevede că în anumite situaţii poate fi prezentată o fişă simplificată, pârâta nu identifică care este conţinutul acestei fişe simplificate, concluzia fiind aceea că, autoritatea implicată va fi aceea care va stabili informaţiile relevante care să asigure potenţialilor cumpărători posibilitatea cunoaşterii principalelor date şi informaţii de natură tehnică, economică, financiară şi juridică cu privire la societatea comercială supusă privatizării, în funcţie de care să poată formula oferta potrivit metodei de privatizare propuse.
S-a mai reţinut că deşi se opune la prezentarea către reclamanta A.V.A.S. a tuturor documentelor solicitate, pârâta n u specifică textul de lege care limitează documentele ce vor fi prezentate în cazul în care este suficientă o fişă simplificată.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri atât reclamanta A.V.A.S. Bucureşti cât şi pârâta SC T.H.R.M.N. SA întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
1. Prin recursul său, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru a susţine nelegalitatea deciziei recurate referitor la respingerea capătului de cerere vizând obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile. Astfel, recurenta consideră că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ. raportate la art. 7208 C. proc. civ. în sensul că instanţa poate obliga debitorul de a face să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.
2. În susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat în recursul său, pârâta SC T.H.R.M.N. SA a criticat decizia recurată sub aspectul obligării transmiterii dosarului de prezentare precizând că faţă de procentul de 0,12% din capitalul SC T.H.R.M.N. SA reclamanta A.V.A.S. Bucureşti trebuia să solicite informaţii sumare despre societate metoda de vânzare a pachetului de acţiuni - specifică pieţei de capital, excluzând necesitatea dosarului de prezentare în forma solicitată, forma impusă în cazul procedurii de vânzare la licitaţie cu strigare sau cu oferta în plic.
Totodată, susţine recurenta , instanţa de apel plecând de la constatarea că legea nu identifică care este conţinutul fişei simplificate a apreciat că A.V.A.S. este îndreptăţită să solicite toate informaţiile pe care le considera relevante, deci implicit dosarul în forma sa completă.
Recursurile sunt nefondate.
1. Recursul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti
Dispoziţiile procedurale supuse analizei:
- Potrivit art. 5803 C. proc. civ. „dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile.
Instanţa sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea statului, o amendă civilă … stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu”.
- Conform art. 7208 C. proc. civ. „hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea”.
Concluziile Înaltei Curţi rezultate din dispoziţiile redate mai sus:
Reglementarea din art. 5803 alin. (1) C. proc. civ. este subsumată Cărţii a V-a a Codului de procedură civilă, consacrată executării silite a obligaţiilor stabilite printr-un titlu executoriu şi se referă la executarea silită a obligaţiilor de a face sau de a nu face, aşa cum rezultă din Secţiunea a IV-a.
Finalitatea acestei reglementări constă în determinarea debitorului rău-platnic de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilită pe zi de întârziere până la data executării.
Ca urmare, dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ. se aplică exclusiv în procedura executării silite, după obţinerea titlului executoriu, atunci când obligaţia de a face nu poate fi executată decât de debitor, astfel că aceste dispoziţii nu pot fi aplicate direct de instanţa care judecă fondul litigiului, care nu se poate substitui instanţei de executare, căreia i se adresează exclusiv acest text de lege.
Trimiterea făcută de recurentă la dispoziţiile art. 7208 C. proc. civ. în sensul că hotărârea devine executorie după judecata în fond nu este suficientă pentru a admite că amenda civilă reglementată de art. 5803 C. proc. civ. are caracterul daunelor cominatorii cu atât mai mult cu cât acestea au fost înlăturate expres prin alin. (5) al art. 5803 C. proc. civ., astfel că invocarea dispoziţiilor art. 7208 C. proc. civ. nu poate determina aplicarea dispoziţiilor art. 5803 C. proc. civ. în judecata de fond a cauzei când instanţa nu poate anticipa conduita debitorului în faza de executare.
Rezumând argumentele de mai sus se va reţine din interpretarea sistematică a art. 5803 C. proc. civ. că dispoziţiile sale se aplică exclusiv în procedura executării silite, după obţinerea titlului executoriu atunci când obligaţia ,,de a face” nu poate fi executată decât de debitor.
Pentru aceste motive recursul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti urmează a fi respins ca nefondat.
2. Recursul pârâtei SC T.H.R.M.N. SA Eforie Nord
Prin criticile formulate recurenta-pârâtă pune în discuţie îndreptăţirea A.V.A.S. ca instituţie implicată în procesul de privatizare să solicite transmiterea dosarului de prezentare cuprinzând date şi informaţii referitoare la situaţia economico-financiară, juridică şi patrimonială a societăţii pârâte în vederea vânzării acţiunilor deţinute în numele statului la societatea respectivă potrivit reglementărilor speciale în materia privatizării.
Vânzarea de acţiuni la societăţile comerciale la care Statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, indiferent de numărul de acţiuni pe cale le deţine este reglementată de dispoziţiile O.U.G. nr. 88/1997 modificată şi completată de Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice şi de dispoziţiile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, acte normative care stabilesc cadrul juridic pentru accelerarea şi finalizarea procesului de privatizare.
Conform celor stabilite de art. 4 din Legea nr. 137/2002 diminuarea participaţiilor Statului la societăţile comerciale se reglementează şi prin vânzarea de acţiuni, ca metodă de privatizare, operaţie care este precedată de întocmirea dosarului de prezentare.
Totodată, potrivit art.5 din O.U.G. nr. 23/2004 A.V.A.S. are atribuţii în vânzarea acţiunilor deţinute de stat la societăţile comerciale aflate în portofoliul său prin metodele prevăzute de O.U.G. nr. 88/1997 cu modificările şi completările ulterioare şi de Legea nr. 137/2002 cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, A.V.A.S. ca instituţie implicată în sensul reglementărilor susmenţionate este în drept să solicite de la societatea aflată în portofoliul său, în funcţie de metoda de privatizare aleasă, toate datele necesare întocmirii dosarului de prezentare.
Critica recurentei conform căreia instanţa de apel a pronunţat o hotărâre incorectă pornind de la concluzia că nu a fost indicat textul de lege care limitează documentele ce trebuiesc prezentate în cazul în care este suficientă o fişă simplificată, este nefondată.
În pronunţarea deciziei instanţa de apel a analizat cauza în ansamblul şi complexitatea ei cu aplicarea corectă a legislaţiei în vigoare şi nu numai din perspectiva prezentării fişei simplificate astfel cum susţine recurenta. De altfel, instanţa de apel a făcut precizarea privind prezentarea fişei simplificate pentru a răspunde criticilor pârâtei precizând totodată că deşi legea nu prevede expres documentele ce pot fi solicitate în baza acestei fişe simplificate, autoritatea este cea care stabileşte informaţiile relevante care să asigure potenţialilor cumpărători posibilitatea cunoaşterii principalelor date şi informaţii de natură tehnică, economică, financiară şi juridică cu privire la societatea comercială supusă privatizării.
În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o decizie temeinică şi legală făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale specifice cauzei.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi pârâta SC T.H.R.M.N. SA Eforie Nord vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi de pârâta SC T.H.R.M.N. SA Eforie Nord împotriva deciziei nr. 101/ COM din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1874/2010. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 1876/2010. Comercial. Acţiune în anulare.... → |
|---|
