ICCJ. Decizia nr. 1877/2010. Comercial. Acţiune în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1877/2010
Dosar nr. 6382/110/2008
Şedinţa publică de la 21 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.F.P. Oneşti prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, în contradictoriu cu pârâtele SC P.O. SRL Oneşti şi SC O. SA Oneşti prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Oneşti a solicitat constatarea nulităţii absolute a sentinţei civile nr. 890 pronunţată în Dosarul nr. 1467/2005 a Judecătoriei Oneşti.
Prin sentinţa civilă nr. 83 din 26 februarie 2009 Tribunalul Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă, reţinând în esenţă, că mijlocul procedural prin care se poate solicita anularea unei hotărâri judecătoreşti este parcurgerea căilor de atac, iar calea de atac este la dispoziţia părţilor din procesul civil finalizat prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti iar hotărârea nu le este opozabilă chiar dacă vizează raporturi juridice care le interesează.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către reclamanta A.F.P. Oneşti, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 59 din 3 noiembrie 2009, respingându-se totodată şi cererea de aderare la apel formulată de pârâta SC O. SA Oneşti prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Oneşti.
În argumentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, astfel codul de procedură civilă stipulează în mod expres şi imperativ că anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile se poate cere în cadrul unei contestaţii în anulare sau dispuse în cazul situaţiei prevăzute de art. 297 C. proc. civ.
O acţiune în anulare a unei hotărâri aşa cum a formulat apelanta este inadmisibilă, reclamanta arată că prin sentinţa civilă nr. 890/2005 i-au fost prejudiciate interesele legitime dar nefiind parte în procesul civil în care s-a pronunţat în acel proces hotărârea nu îi este opozabilă.
Împotriva acestei decizii reclamanta A.F.P. Oneşti a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de nelegalitate invocat reclamanta a arătat, în esenţă, că hotărârea este nemotivată, că deşi a invocat excepţia autorităţii lucrului judecat instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acesteia în dispozitivul sentinţei fondului.
De asemenea, a susţinut recurenta, că instanţa de apel s-a mulţumit să respingă acţiunea ca inadmisibilă fără să examineze celelalte motive ale acţiunii prin care s-a invocat incidenţa în cauză a O.G. nr. 61/2002 şi a O.G. nr. 92/2003. În temeiul acestor argumente recurenta a solicitat desfiinţarea deciziei recurate şi modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii acţiunii.
Recursul este nefondat.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Înalta Curte analizând motivul de nelegalitate invocat de recurentă fără o sistematizare şi încadrare în ipotezele dispoziţiilor art. 304 alin. (9) C. proc. civ., va lua în examinare numai acele susţineri care ar putea să vizeze nelegalitatea deciziei criticate.
În esenţă, recurenta a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii asupra căreia s-a oprit instanţa de fond atunci când a respins acţiunea. Este neîndoielnic faptul că în cauză s-a cerut instanţei de fond să constate nulitatea absolută a sentinţei judecătoreşti nr. 890 pronunţată de Judecătoria Oneşti în Dosarul nr. 1467/2005.
Pornind de la natura juridică a sentinţei, aceea de act jurisdicţional prin care se urmăreşte să se concretizeze dreptul subiectiv prin aplicarea unor norme de drept este evident că hotărârea pronunţată este investită cu forţă executorie şi se supune controlului judiciar prin căile de atac prevăzute de lege.
Excepţia asupra căreia s-au oprit instanţele anterioare vizează inadmisibilitatea de ordin subiectiv, care se exprimă în alţi termeni în faptul că pretenţiile reclamantei recurente nu pot fi ocrotite pe calea procesuală aleasă. Tocmai acest efect al excepţiei a fost analizat de prima instanţă iar concluzia acesteia exprimată prin soluţia de respingere ca inadmisibilă a acţiunii este corectă.
După analiza acestei excepţii care primează oricărei analize, instanţele nu puteau să păşească la examinarea autorităţii lucrului judecat sau a altor chestiuni de fond care vizau în final şi aplicarea dispoziţiilor O.G. nr. 61/2002 şi O.G. nr. 92/2003 invocate şi în recurs.
Prin urmare, în dispozitivul sentinţei trebuia reflectată numai soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă chiar dacă în apărare s-au invocat şi alte excepţii.
2. Deşi invocă neexaminarea autorităţii de lucru judecat, recurenta nu a argumentat expres aceste susţineri cu referire la elementele şi condiţii cerute pentru analiza acestei excepţii. In alte cuvinte nu s-a arătat care sunt hotărârile care au tranşat acelaşi diferend juridic.
În consecinţă, criticile aduse deciziei pronunţată de instanţa de apel nu întrunesc nicio ipoteză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.P. Oneşti împotriva deciziei nr. 59 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1876/2010. Comercial. Acţiune în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 1878/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
