ICCJ. Decizia nr. 1881/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1881/2010
Dosar nr. 962/107/2009
Şedinţa publică de la 21 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba Iulia sub nr. 962/107/2009 reclamanta M.E.I. – R.B.F. a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Aiud solicitând instanţei să dispună următoarele:
- Constatarea nulităţii absolute parţiale a Hotărârii Consiliului de administraţie a SC P. SA Aiud din data de 3 noiembrie 2008 în sensul constatării majorării de capital social în temeiul Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din data de 1 septembrie 2008 doar cu suma de 3.251.608,92 lei echivalentul a unui număr de 18.064.498 acţiuni.
- În subsidiar, dacă se constată că nu sunt incidente cauzele de nulitate absolută, să se dispună anularea hotărârii Consiliului de administraţie a SC P. SA Aiud din data de 3 noiembrie 2008.
- Anularea unui număr de 11.149.170 acţiuni subscrise de către P.A.S. P. Aiud, dar neplătite.
Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Numiţii: S.C.P., P.C.Şt., G.F. şi G.O. au formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei iar prin sentinţa comercială nr. 22 din 10 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Alba a fost respinsă excepţia lipsei de interes invocată de pârâta şi a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta M.E.I. – R.B.F. Bucureşti şi cererile de intervenţie formulată de intervenienţii P.C.Şt., G.F. şi G.O. şi S.C.P.
În motivarea hotărârii instanţa a reţinut că reclamanta şi intervenienţii au calitate de acţionari ai pârâtei iar hotărârea Consiliului de administraţie din data de 3 noiembrie 2008 concretizează rezultatul acţiunii de subscriere, precizând că vărsarea capitalului social în urma acţiunii de majorare a capitalului social se prezintă astfel: 6.192.697,14 lei capital social subscris şi vărsat şi 2.006.850,60 lei capital subscris şi nevărsat. Ca atare se consideră valabilă subscrierea unui număr de 11.140.170 acţiuni neplătite, incluzându-se contravaloarea lor în cadrul noului cuantum al capitalului social.
Potrivit art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, trebuie respectat un nivel minim al plăţilor efectuate ca urmare a subscrierilor realizate, în cadrul unei operaţiuni de majorare a capitalului social, respectiv 30 % din valoarea nominală, procent care a fost acoperit prin vărsămintele efectuate.
Art. 4 din Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din data de 1 septembrie 2008 este redactat inexact în sensul că menţionează termenul de „subscrierea prin casieria societăţii” sau într-un anumit cont în loc de cel de „plata” dar această ambiguitate nu poate lipsi acţionarii care au subscris acţiuni dar nu le-au achitat integral, de dreptul conferit de art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 de a efectua plata în termen de 3 ani de la data publicării în M. Of. a hotărârii de majorare a capitalului social.
Art. 5 din aceiaşi hotărâre precizează că doar acţiunile nesubscrise vor fi anulate, nu şi cele neplătite iar formularul de înscriere publicat pe website-ul B.V.B. nu poate produce consecinţe juridice contrare celor hotărâte de A.G.A. şi statuate de prevederile legale în material.
Prin decizia comercială nr. 121 din 18 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia au fost respinse apelurile declarate de reclamant M.E.I. – R.B.F. Bucureşti şi de către intervenienta S.C.P. împotriva sentinţei nr. 22/ COM din 10 iunie 2009.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că, Decizia Consiliului de administraţie din data de 3 noiembrie 2008 nu este o hotărâre adoptată prin delegaţie în temeiul art. 114 din Legea nr. 31/1990.
Consiliul de administraţie nu a fost mandatat să ia o hotărâre de majorare a capitalului social, o atare hotărâre fiind luată prin Hotărârea nr. 4 din 1 septembrie 2008 Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor.
Consiliul de administraţie prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor a fost însărcinat de a lua măsurile necesare pentru executarea hotărârii de majorare. Solicitând anularea hotărârii Consiliul de administraţie cu privire la faptul că membrii P.A.S. – P. Aiud au subscris acţiuni valabile deşi au plătit doar 30 % din capitalul social subscris, reclamanta şi intervenienţii ar avea calitatea procesuală activă întrucât deşi nu ar putea subscrie mai multe acţiuni, decât cele subscrise, anularea celorlalte subscrieri ar putea reconsidera ponderea în capitalul social al acţiunilor pe care le deţin.
Din conţinutul hotărârii nr. 4 din 1 septembrie 2008 rezultă faptul că la art. 5 se vorbeşte despre acţiuni „nesubscrise” care urmează a fi anulate or, de esenţa acţiunile subscrise este faptul că potrivit art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, acţiunile pot fi subscrise în mod valabil prin plata parţială, respectiv 30 % la momentul subscrieri şi ulterior, în termen de 3 ani restul de preţ.
Dacă adunarea generală ar fi dispus ca plata integrală a acţiunilor să se facă în termen de 30 de zile de la data publicării în M. Of., o atare situaţie ar fi fost consemnată în conţinutul hotărârii. Această interpretare nu poate fi înlăturată prin faptul că în formularul tipizat pentru înscrierea acţiunilor publicat pe site-ul Bursei de Valori Bucureşti sunt înscrise unele date privitoare la subscrierea propriu zisă, respectiv cu privire la data subscrierii acţiunilor, la încasarea prin casieria societăţii sau la dovada plăţii, acestea nefăcând vorbire despre o eventuală plată integrală a acţiunilor la momentul subscrierii, ci doar indică unele aspecte tehnice fără consecinţe juridice cu privire la sensul şi semnificaţia hotărârii Adunării Generale de majorare a capitalului social.
Împotriva deciziei comerciale nr. 121 din 18 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamanta M.E.I. – R.B.F.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că decizia Consiliului de Administraţie a SC P. SA din data de 3 noiembrie 2008 nu poate fi atacată în instanţă, deoarece aceasta a constatat o situaţie de fapt întrucât potrivit art. 6 din hotărârea nr. 4 din 1 septembrie 2008 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor, Consiliul de administraţie a fost mandatat de a proceda la majorarea efectivă a capitalului social, având competenţa de a decide asupra validităţii subscrise conform art. 114 alin. (1) din Legea societăţilor comerciale.
În mod greşit instanţa de apel a apreciat că acţiunile subscrise dar neplătite trebuie incluse în capitalul social majorat întrucât instanţa trebuia să analizeze care a fost voinţa acţionarilor în momentul adoptării hotărârii pentru a se putea pronunţa în mod corect asupra cererii deduse judecăţii iar din interpretarea sistematică şi literară a textelor art. 3 şi 4 din hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 1 septembrie 2008 rezultă în mod clar că voinţa juridică a societăţii a vizat achitarea integrală a preţului acţiunilor subscrise în interiorul termenului de exercitare a dreptului de preferinţă stabilit de aceiaşi hotărâre a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor.
Voinţa acţionarilor a fost în sensul a de stabili drept condiţie de valabilitate a subscrierii, efectuarea plăţii integrale a acţionarilor în termenul exercitării dreptului la performanţă prin casieria societăţii sau în contul acesteia, indicat în mod expres de art. 4 din hotărâre.
Instanţa de apel în mod netemeinic a apreciat formularul de subscriere întocmit de către Consiliul de Administraţie cu un simplu înscris care nu produce consecinţe juridice deşi acest document a stabilit în mod clar aspecte deosebit de importante pentru operaţiunea majorării de capital.
Condiţia plăţii integrale a acţiunilor a fost o cerinţă sine qua non a includerii în capitalul social a subscrierii efectuate şi a fost stabilită chiar de Consiliul de Administraţie, devenind obligatorie pentru acţionarii care urmau să opteze pentru participarea la majorarea capitalului social al SC P. SA Aiud.
În aceste condiţii, neanularea unui număr de 11.149.170 acţiuni subscrise şi nevărsate de către Asociaţia P. - P.A., reprezintă o cauză ilicită care atrage nulitatea absolută parţială a Hotărârii Consiliului de Administraţie al SC P. SA Aiud din data de 3 noiembrie 2008, constituind o fraudare a dispoziţiilor legale.
Intimata pârâtă SC P. SA Aiud a depus la dosar note scrise prin care solicită în esenţă respingerea recursului, ca nefondat, hotărârile instanţelor de fond fiind legale şi temeinice.
Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate şi temeiul de drept invocat se constată că recursul este nefondat.
Dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează două ipoteze şi anume: hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii iar recurenta evocând acest motiv de recurs a prezentat pe larg situaţia de fapt dar nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacată din perspectiva cerinţelor acestui text.
Recurenta este acţionar al pârâtei fiind deţinătoare a unui număr de 913.573 acţiuni, reprezentând 5,59 % din capitalul social şi din drepturile la vot justificând interesul pentru promovarea acţiunii iar instanţa de apel a analizat criticile formulate ţinând cont de principiul disponibilităţii şi temeiurile de drept invocate.
Astfel, prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 1 septembrie 2008 a SC P.A. SA, Consiliului de Administraţie a fost împuternicit să întocmească actul adiţional la actul constitutiv prin care să se consfinţească hotărârea luată de acţionari privind majorarea capitalului social cu un număr determinat de acţiuni nominative stabilindu-se atât valoarea acestora cât şi perioada de exercitare a dreptului de preferinţă şi de subscriere. Consiliul de Administraţie nu a primit din partea acţionarilor o delegare de competenţă pentru a adopta decizii de natură a înlocui voinţa acestora, aspect reţinut corect de către instanţa de apel şi din această perspectivă a analizat incidenţa dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată, analizând totodată inadmisibilitatea acţiunii dar şi toate criticile formulate în apel şi de către apelanţi.
Spre deosebire de alte forme de societate, la societatea pe acţiuni noţiunile de capital subscris şi capitalul vărsat au o semnificaţie reală, coexistând pe parcursul formării şi majorării capitalului social.
La societăţile pe acţiuni capitalul social subscris poate fi vărsat ulterior subscrierii, într-o perioadă de timp ale cărei limite maxime sunt stabilite de lege, art. 220 din Legea nr. 31/1990 dispoziţii cu caracter imperativ.
În art. 4 al Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr. 4 din 1 septembrie 2008 au fost stabiliţi termenii concreţi pentru realizarea operaţiunii de subscriere şi nu a celei de achitare a acţiunilor subscrise, cele două operaţiuni juridice fiind distincte, acţiunile emise în schimbul aporturilor în numerar urmând a fi plătite conform art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 adică în proporţie de 30 % din valoarea lor nominală şi integral, în termen de cel mult 3 ani de la data publicării în M. Of. al României a Hotărârii Adunării Generale.
Instanţa de apel a interpretat corect dispoziţiile art. 3 şi 4 din Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr. 4 din 1 septembrie 2008 în raport de dispoziţiile art. 220 şi art. 210 din Legea nr. 31/1990 iar susţinerea recurentei în sensul că validitatea subscrierii este condiţionată de „efectuarea unui act juridic în care este implicată casieria societăţii emitente sau contul acesteia” nu are suport legal.
Dacă la societăţile în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată, asociaţii au obligaţia de a vărsa integral aporturile promise, la constituirea sau majorarea capitalului, astfel încât capitalul subscris şi cel vărsat au o valoare identică, la societăţile pe acţiuni capitalul subscris poate fi vărsat ulterior subscrierii într-o perioadă de timp maximă stabilită de art. 220 din Legea nr. 31/1990, instanţa interpretând corect dispoziţiile art. 3 şi 4 din Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 1 septembrie 2008, iar condiţia plăţii integrale a acţiunilor nu poate fi interpretată ca o „cerinţă sine qua non”. De asemenea, în mod corect au fost interpretate şi dispoziţiile art. 5 din Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor nr. 4 în care se evidenţiază de fapt consecinţele anulării acţiunilor nesubscrise, iar nu a celor neplătite integral.
De esenţa acţiunilor subscrise este faptul că potrivit art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 acţiunea pot fi subscrise în mod valabil prin plata parţială de 30 % la momentul subscrierii şi ulterior, în termen de 3 ani.
În formularul tipizat publicat pe site-ul B.V. Bucureşti sunt înscrise unele date privitoare la subscrierea propriu-zisă, aspecte tehnice fără consecinţe juridice asupra voinţei societare exprimată în hotărârea adunării generale de majorare a capitalului social.
Ca urmare, neanularea unui număr de acţiuni subscrise şi nevărsate nu reprezintă o cauză ilicită care atrage anularea hotărârii Consiliului de Administraţie întrucât Consiliul de Administraţie a fost împuternicit să pună în aplicarea hotărârilor nr. 4/2008 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor, această hotărâre nefiind contestată de părţi.
De altfel, Consiliul de Administraţie în raport de dispoziţiile art. 26 – art. 71 din Legea nr. 31/1990 are obligaţia să aducă la îndeplinire hotărârea de majorare a capitalului social luată de adunarea generală.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.E.I. – R.B.F. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 121/ A din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta M.E.I. – R.B.F. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 121/ A din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1873/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1885/2010. Comercial → |
|---|
