ICCJ. Decizia nr. 1884/2010. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1884/2010
Dosar nr. 13752/3/2009
Şedinţa publică de la 21 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC P. SA Galaţi prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a solicitat obligarea pârâtului M.F.P. împreună cu A.F.P. Galaţi să procedeze la scăderea debitelor din evidenţa analitică în sumă de 1.916.424 lei ce reprezintă contravaloarea bunurilor sechestrate cu procesele verbale de sechestru nr. 19596 din 31 octombrie 2003 pentru suprafaţa de teren de 2805 mp situat în str. Smârdan - Fileşti în valoare de 201.960 lei, procesul verbal de sechestru din 11 noiembrie 2003 pentru suprafaţa de 12.000 mp teren situat în str. Smârdan - Fileşti Galaţi în valoare de 864.000 lei, procesul verbal de sechestru din 22 februarie 1999 în suprafaţă de 11.812 mp situat în str. Smârdan - Fileşti în valoare de 850.464 lei, conform dispoziţiilor art. 131 şi art. 134 C. proc. fisc. şi art. 1075 şi urm. C. civ., cât şi să radieze de la O.C.P.I. aceste procese verbale de sechestru.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 7295 din 13 mai 2009 a anulat cererea reclamantei ca netimbrată, reţinând, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de achitare a taxei de timbru până la termenul de judecată din 13 mai 2009 făcându-se astfel aplicarea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi art. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Apelul declarat de reclamanta SC P. SA împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 370 din 5 octombrie 2009.
Răspunzând singurei critici a apelantei conform căruia procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, instanţa de apel a constatat că citaţia a fost comunicată reclamantei în condiţiile art. 92 alin. (4) şi art. 921 teza finală C. proc. civ. respectiv aceasta a fost afişată pe uşa principală a locuinţei destinatarului la adresa indicată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC P. SA a declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa inferioară.
În motivarea recursului său reclamanta susţine că nu a primit citaţia de la Tribunalul Bucureşti, deşi la sediul societăţii se găseşte mereu o persoană care să primească corespondenţa, acesta fiind motivul pentru care nu s-a conformat obligaţiei de timbrare. În acest sens recurenta susţine că societatea se află într-o zonă periferică a Municipiului Galaţi unde oficiantul poştal nu de puţine ori alege calea completării dovezii de primire a citaţiei cu menţiunea „afişat”.
Recursul este nefondat.
1. Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul acestui termen, iar potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor. Rezultă din aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 304 C. proc. civ. privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele argumente de natură juridică pentru care recurentul înţelege să critice decizia atacată.
Înalta Curte constată că cererea de recurs, în cauză, nu întruneşte în totalitate cerinţele legale mai sus amintite întrucât criticile aduse deciziei pronunţată de Curtea de Apel nu au fost argumentate în drept, încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Neavând caracter devolutiv, calea de atac a recursului extraordinar trebuie să respecte întocmai condiţiile de promovare şi susţinere aşa încât nu-i revine instanţei de recurs obligaţia să se substituie părţii pentru a examina eventuale aspecte de nelegalitate neindicate în cuprinsul recursului.
Cu toate acestea răspunzând susţinerilor recurentei privitor la neîndeplinirea procedurii de citare pentru judecata fondului se constată că această problemă a fost în mod judicios analizată de instanţa de apel reţinând în mod corect că simpla afirmaţie a reclamantei în sensul că nu a primit nicio citaţie de la Tribunalul Bucureşti, nu este de natură a înlătura dovada de îndeplinire a procedurii de citare, mai ales în condiţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc obligaţia procedurală pentru părţi de a urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului.
Aşa fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA Galaţi împotriva deciziei comerciale nr. 370 din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1883/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 1897/2010. Comercial. Alte cereri. Recurs → |
|---|
