ICCJ. Decizia nr. 1992/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1992/2010
Dosar nr. 19623/4/2009
Şedinţa publică de la 27 mai 2010
Asupra conflictul negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 31 iulie 2009 reclamanta SA C.M. a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.A. SRL Bucureşti pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să o oblige pe pârâtă să-i plătească suma de 23.200 lei reprezentând contravaloare marfă preluată în custodie de la sediul societăţii reclamante, reprezentând cantitatea de 10.250 kg muştar sămânţă Rumba.
Prin sentinţa civilă nr. 2117 din 21 octombrie 2009 Judecătoria Tecuci a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, reţinând că în conformitate cu prevederile art. 7 C. proc. civ. cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal şi prin derogare de la acest articol, art. 10 pct. 4 C. proc. civ. oferă posibilitatea reclamantului să-şi aleagă instanţa competentă de la locul unde obligaţia a luat naştere sau cea de la locul plăţii şi cum locul încheierii contractului şi locul plăţii nu este specificat, competenţa teritorială îi revine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, excepţie invocată de reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.
A motivat că între părţi există un acord cu privire la locul plăţii, ca fiind cel de la sediul băncii indicată de reclamantă aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar (contract, factură, extras de cont) fiind efectuată de către beneficiar o astfel de plată, astfel că instanţa competentă a soluţiona cauza este cea de la locul plăţii, respectiv Judecătoria Tecuci.
Constatând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă instanţa a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria sectorului 4 Bucureşti şi Judecătoria Tecuci, Curtea constată că în conformitate cu art. 7 alin. (1) cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului principal şi cum sediul principal al pârâtei este în Bucureşti, sector 4, competenţa teritorială îi revine Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
De reţinut este faptul că în cauză nu se aplică dispoziţiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ. privitor la competenţa alternativă întrucât din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu poate fi identificat locul unde obligaţia a luat naştere şi nici acela al efectuării plăţii, nefiind astfel îndeplinite condiţiile care să-i permită reclamantei să aleagă instanţa competentă conform art. 12 C. proc. civ.
În aceste împrejurări, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. raportat la art. 7 alin. (1) C. proc. civ., Curtea stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SA C.M. în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa soluţionării litigiului în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1978/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2105/2010. Comercial → |
|---|
