ICCJ. Decizia nr. 2105/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2105/2010
Dosar nr. 26435/3/2004
Şedinţa publică de la 3 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 noiembrie 2007 petenta SC B.T.T. SA a solicitat Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, restituirea taxei de timbru achitată în plus în dosarul nr. 29893/2/2005 în cuantum de 46.336,7 lei.
În susţinerea cererii petenta a arătat că a promovat o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu SC V.U. SRL şi SC E.L.P. SRL prin care s-a solicitat repunerea B.T.T. şi a V.U. în situaţia anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1904 din 19 mai 1998 contract a cărui nulitate absolută a fost constatată prin sentinţa nr. 8195 din 26 octombrie 2001, evacuarea pârâtei SC V.U. din spaţiile dobândite care au făcut obiectul contractului şi obligarea pârâtei E.L. la predarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a spaţiului câştigat prin licitaţia nr. 82 din 17 februarie 2003.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a considerat cererea de chemare în judecată cu caracter patrimonial, fiind achitată taxă de timbru la valoare, fiind pronunţată sentinţa nr. 3019 din 23 iunie 2005.
Instanţa de apel a admis apelul, caracterizând ambele cereri ca având natura juridică de cereri în evacuare fără caracter patrimonial, soluţie menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 18 septembrie 2007.
În aceste condiţii, petenta invocând dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 146/1997, solicită restituirea diferenţei de taxă de timbru achitată în plus respectiv 46.346,7 lei.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin încheierea Camerei de Consiliu de la data de 17 ianuarie 2008 a respins cererea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că în speţă se solicită şi evacuarea dar şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
S-a apreciat că în speţă se solicită evacuarea dar şi repunerea în situaţia anterioară, în ceea ce priveşte timbrajul cererii de repunere în situaţia anterioară fiind aplicabile dispoziţiile art. 3 lit. I) teza 2 din Legea nr. 146/1997.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, răspunzând criticilor petentei SC B.T.T. prin Decizia nr. 373 din 30 septembrie 2008 a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că în speţă, acţiunea principală a avut ca prim capăt de cerere să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1904 din 19 mai 1998, ceea ce înseamnă restituirea prestaţiilor reciproce de către ambele părţi contractante cerere care are în mod neîndoielnic caracter patrimonial în speţă nefiind întrunite cerinţele art. 23 lit. a) din Legea taxelor judiciare de timbru.
Cu petiţia înregistrată la data de 3 noiembrie 2008 reclamanta SC B.T.T. SA a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că prin cererea introductivă s-a solicitat restituirea taxei de timbru achitată în plus în dosarul nr. 29893/2/2005 număr în format vechi 4959/2005.
Aceasta, urmare soluţiei instanţei de recurs care a considerat prin Decizia din 18 septembrie 2007 că cererea formulată este neevaluabilă.
Recursul este fondat.
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat restituirea taxei de timbru achitată în plus făcând referire la dosarul nr.29893/2/2005 (număr format vechi 4959/2005) (fila 244 dosar fond).
Cererea a fost ataşată dosarului nr. 12.099/2004 disjuns cu nr. 6645/2003 şi s-a dat o altă calificare cererii făcându-se referire la alt obiect al altei cereri de chemare în judecată respectiv repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1904/1998 şi evacuarea pârâtei din spaţiile pe care aceasta le deţine fără titlu.
Această motivare a fost preluată şi de instanţa de apel, în mod eronat.
Potrivit art. 23 alin. (1) lit. b), sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiţionarului cât s-a plătit mai mult decât cuantumul legal.
Alineatul (4) al aceluiaşi text precizează expres că cererea de restituire se adresează instanţei judecătoreşti sau, după caz, parchetului la care s-a introdus acţiunea sau cererea.
De asemenea art. 30 alin. (4) din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru Instituţiile prevăzute la alin. (3) după avizarea cererii de restituire o vor transmite organului fiscal în contul căruia s-a virat taxa judiciară de timbru, însoţită de comunicare din care să rezulte identitatea documentului de plată, cuantumul sumei de restituit, condiţiile de fapt şi textul legal care îndreptăţeşte restituirea sumei.
Din economia textelor precitate rezultă, fără putinţă de tăgadă, că chestiunea restituirii taxei de timbru este o chestiune administrativă a instanţei judecătoreşti la care s-a introdus cererea.
Că este aşa, rezultă şi din rezoluţia depusă pe data de 26 noiembrie 2007, prin care se dispune, adresă de restituire.
Faţă de cele arătate, rezultă că instanţele anterioare au calificat greşit cererea formulată şi au ignorat dispoziţiile Legii nr. 146/1997 şi au judecat cu lipsă de competenţă cererea formulată astfel că,
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 373 din 30 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează Decizia şi sentinţa şi trimite cererea spre rezolvare pe cale administrativă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1992/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2207/2010. Comercial → |
|---|
