ICCJ. Decizia nr. 2011/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2011/2010
Dosar nr. 2308/1/2009
Şedinţa publică din 1 iunie 2010
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Braşov, la 25 februarie 2005, reclamanta SC A.T.C. SA a chemat în judecată pe pârâta SC E.I. SRL solicitând constatarea rezoluţiunii de drept a promisiunii de vânzare-cumpărare a imobilului teren construcţii identificat în C.F., precum şi a construcţiilor şi instalaţiilor.
Printr-o acţiune înregistrată la 5 martie 2004, SC E.I. SRL a chemat în judecată pe SC A.T.C. SA solicitând să se constate consimţământul valabil pentru transferul dreptului de proprietate asupra imobilului teren cu construcţii şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de intabulare a dreptului de proprietate, acţiune precizată ulterior, prin care a cerut constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare.
Precizările au fost conexate, iar prin sentinţa civilă nr. 1011 din 3 februarie 2006, Judecătoria Braşov a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Braşov.
Tribunalul, prin sentinţa civilă 1186/ C din 20 iunie 2006, a admis acţiunea precizată a reclamantei SC E.I. SRL, a constatat încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare şi a obligat la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare iar în caz de refuz a constatat că sentinţa ţine loc de act apt de intabulare, a constatat nulitatea contractului intervenit între pârâta SC A.T.C. SA şi SC S. SRL autentificat sub nr. 1380 din 16 martie 2004, a dispus radierea dreptului de proprietate al SC S. SRL din cartea funciară şi a dreptului de ipotecă în favoarea SC A.T.C. SA, a obligat pe pârâte la 3621,60 lei cheltuieli de judecată către SC E.I. SRL şi a respins acţiunea conexată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la 14 august 2001 prin antecontract de vânzare-cumpărare SC A.T.C. SA a convenit cu SC E.I. SRL să transfere dreptul de proprietate asupra terenului şi construcţiilor situat în localitatea Cristian cu preţul de 15.000 euro, ca urmare a fi plătiţi în trei rate semestriale începând cu 1 iulie 2002, iar în cazul neplăţii cu întârziere mai mare de 90 de zile contractul se va desfiinţa de drept. Deşi ultima rată a fost plătită la 3 iulie 2003, totuşi SC A.T.C. SA a vândut pârâtei SC S. SRL cu act autentic de vânzare, terenul şi construcţiile, deşi în cartea funciară era notat procesul de prestaţie tabulară.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 147/ Ap din 22 noiembrie 2006, a admis în parte apelul declarat de pârâtele SC A.T.C. SA şi SC S. SRL, a schimbat în parte sentinţa atacată şi a respins acţiunea reclamantei SC E.I. SRL împotriva pârâtelor, menţinând dispoziţiile sentinţei cu privire la respingerea acţiunii conexe. A obligat totodată pe reclamantă la 1.068,8 lei cheltuieli de judecată către SC A.T.C. SA şi la 6,15 lei către SC S. SRL.
Instanţa de apel a reţinut că desfiinţarea de drept a antecontractului de vânzare-cumpărare nu se susţine obligaţiile convenţionale fiind de plată a preţului şi predare a bunului, însă acordul de voinţă a fost afectat de un termen extinctiv îndeplinit la 1 iulie 2002 şi prin care obligaţia de a transfera dreptul de proprietate nu mai exista.
Mai reţine instanţa de apel, că la data de 10 martie 2004, când s-a dispus extrasul de carte funciară pentru încheierea contractului autentic între SC A.T.C. SA şi SC S. SRL, nu era notificat procesul intentat de reclamantă pârâtei.
În privinţa încheierii din 1 aprilie 2004 prin care s-a dispus conexarea pricinilor, instanţa de apel consideră că împotriva acesteia şi a sentinţei civile nr. 1011 din 3 februarie 2006 pronunţată de Judecătoria Braşov nu s-au exercitat căile de atac aşa încât nu a fost legal investită cu soluţionarea acestor chestiuni.
Prin Decizia nr. 3086 din 11 octombrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat cu trimitere Decizia nr. 147/ Ap din 22 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, considerând că în mod greşit instanţa de apel a interpretat dispoziţiile art. 18 din antecontractul prin care s-ar fi prevăzut un termen extinctiv, părţile nestabilind o sancţiune a nerespectării datei de 1 iulie 2002, iar vânzătoarea încasând preţul plătit la 4 iulie 2002, 16 ianuarie 2003 şi 3 iulie 2003.
A mai considerat instanţa de recurs că instanţa de apel nu a analizat dispoziţiile art. 25 din Decretul - Lege nr. 115/1938 coroborate cu susţinerile şi probele dosarului şi nu a analizat datele la care reclamanta a solicitat notarea procesului în cartea funciară şi data eliberării extrasului de carte funciară în raport cu data înregistrării cererii.
În rejudecare, Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 56/ Ap din 22 mai 2008, a respins apelurile pârâtelor SC A.T.C. SA şi SC S. SRL apreciind că nerespectarea prevederilor art. 18 din antecontractul încheiat în anul 2001 nu duce la rezilierea contractului, termenul neavând caracter extinctiv, iar faţă de refuzul încheierii actului autentic, au fost corect reţinute prevederile art. 22 şi 24 din Decretul - Lege nr. 115/1938.
Instanţa a mai reţinut că extrasul de carte funciară nu conţinea menţiunea notării procesului de prestaţie tabulară, dar reaua credinţă a pârâtelor rezultă din faptul că redactorul actului de vânzare-cumpărare este şi asociatul unic al societăţii cumpărătoare, înstrăinarea făcându-se în scopul fraudării dreptului reclamantei.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta SC S. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că potrivit art. 25 din Decretul - Lege nr. 115/1938, acţiunea în prestaţie tabulară se poate îndrepta împotriva terţului dobânditor dacă cel care cere prestaţia tabulară să fi fost în posesia bunului, actul juridic în temeiul căruia se cere prestaţia tabulară să fie anterior aceluia al terţului dobânditor şi terţul dobânditor să fi fost de rea credinţă sau actul să fie cu titlu gratuit, condiţii neîndeplinite de acţiunea reclamantei, care la data încheierii actului nu avea posesia bunului; din extrasul de carte funciară rezultă că la data încheierii actului autentic nu era notată existenţa unui litigiu.
Mai susţine recurenta că în mod greşit instanţa de apel a considerat actul încheiat în fraudarea dreptului de proprietate a reclamantei cât timp acesta nu a achitat prima rată la termenul prevăzut în antecontract iar convenţia părţilor stabilea în art. 13 desfiinţarea de drept a convenţiei dacă promitenta cumpărătoare nu-şi îndeplineşte una dintre obligaţii.
Dacă reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a solicita încheierea actului autentic şi plata primei rate, prevederile art. 18 din contractul cu SC A.T.C. SA stingeau obligaţia de a transmite dreptul de proprietate.
Prin Decizia nr. 132 din 22 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat, ca netimbrat, recursul, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Decizia astfel pronunţată a fost atacată cu contestaţie în anulare pentru nelegala citare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina; iar prin Decizia nr. 130 din 19 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia în anulare şi a anulat Decizia atacată, constatând că pentru termenul din 22 ianuarie 2009 actul de procedură nu a fost legal îndeplinit, citaţia fiind afişată într-un alt loc decât cel prevăzut art. 91 C. proc. civ.
Reluând judecata recursului, acesta se constată a fi fondat pentru considerentele ce se vor expune:
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare din 14 august 2001, reclamanta SC E.I. SRL în calitate de promitent cumpărător şi SC A.T.C. SA în calitate de promitent vânzător s-a convenit vânzarea-cumpărarea unei suprafeţe de teren cu construcţii cu obligaţia vânzătorului de a preda bunul la data semnării anexei la contract reprezentată de procesul verbal de predare primire, de a garanta pentru evicţiune şi pentru viciile ascunse şi obligaţia cumpărătorului de a primi bunul de a achita integral preţul în trei rate semestriale şi de a se prezenta pentru autentificarea actului până la 1 iulie 2002.
În raport cu dispoziţiile instanţei de casare, prin care s-au lămurit irevocabil aspectele legate de interpretarea art. 18 din contract referitoare la desfiinţarea de drept a convenţiei, instanţa de apel era datoare să analizeze incidenţa dispoziţiilor art. 25 din Decretul - Lege nr. 115/1938 în coroborare cu probele deja administrate şi susţinerile relative la preluarea bunului, lipsa de folosinţă şi buna credinţă a părţilor în raport cu notarea procesului de prestaţie tabulară în cartea funciară. Cu toate acestea curtea de apel a reluat motivarea instanţei de casaţie relativ la interpretarea art. 18 din convenţie şi a raportat-o la prevederile art. 22 – art. 24 din Decretul - Lege nr. 115/1938, iar cu privire la notarea procesului a constatat că termenul de păstrare a cererii privind notarea procesului a fost depăşit, aşa încât aceasta nu se mai găseşte, concluzionând asupra relei-credinţe a pârâtelor prin prisma persoanei ce a întocmit cel de-al doilea contract.
Chestiunea efectelor obligaţiilor asumate de reclamantă şi pârâta SC A.T.C. SA se raportează la prevederile art. 1073 C. civ., potrivit cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare, dar şi la prevederile art. 67 din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora terenurile pot fi înstrăinate prin acte autentice.
De aceea, în interpretarea convenţiei părţilor instanţele erau nevoite să ţină seama de prevederile imperative ale legii privind circulaţia terenurilor.
Pe de altă parte, deşi instanţei de recurs îi este exclusă competenţa de a analiza situaţia de fapt, din probatoriile administrate, la care instanţa de casaţie deja s-a referit, rezultă că la data încheierii contractului autentic între pârâte, reclamanta nu era în posesia bunului, iar existenţa în posesie a bunului este una dintre condiţiile prevăzute de textul art. 25 din Decretul - Lege nr. 115/1938 pentru a pretinde prestaţia tabulară.
În acelaşi timp însă buna credinţă încetează când partea are reprezentarea viciilor ce afectează actul juridic şi le ignoră. Nu numai lipsa notificării în cartea funciară a acţiunii în prestaţie tabulară, dar însuşi antecontractul de vânzare-cumpărare a cărui formă consensuală viciază titlul translativ de proprietate conduce la concluzia neîndeplinirii condiţiilor actului normativ citat, pentru admiterea acţiunii reclamantei.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 56/ Ap din 22 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov va modifica Decizia atacată în sensul că va admite apelul pârâtei SC S. SRL, cu consecinţa admiterii şi a apelului SC A.T.C. SA, declarat împotriva sentinţei nr. 1186/ C din 20 iunie 2006 a Tribunalului Braşov va schimba în parte hotărârea în sensul că va respinge acţiunea reclamante şi va menţine dispoziţiile sentinţei cu privire la cererea conexată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC S. SRL BRAŞOV împotriva deciziei nr. 56/ Ap din 22 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
Modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul pârâtelor SC S. SRL BRAŞOV şi SC A.T.C. SA GHIMBAV declarat împotriva sentinţei nr. 1186 /C din 20 iunie 2006 a Tribunalului Braşov pe care o schimbă în tot şi respinge acţiunea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1765/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2013/2010. Comercial → |
|---|
