ICCJ. Decizia nr. 2013/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2013/2010
Dosar nr. 4051/2/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Prin sentinţa comercială nr. 108 din 5 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a respins acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 29 din 7 ianuarie 2009 a Curţii de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M. Bucureşti, formulată de recurenta SC I.G. SRL în contradictoriu cu pârâta S.C.M. (fostă C.M.S.).
Cererea de suspendare a fost anulată ca netimbrată.
În motivarea sentinţei s-au reţinut următoarele:
Motivul întemeiat pe art. 364 lit. a) şi b) C. proc. civ., este neîntemeiat.
Obiectul acţiunii îl constituie obligarea pârâtei SC I.G. SRL la plata unei sume reprezentând rest de plată din totalul sumei datorată cu titlu de contravaloare lucrări de reparaţii pe care pârâta trebuia să le efectueze conform contractului de antrepriză nr. 665 din 19 aprilie 2002, contract care are la art. 9 prevăzută o clauză compromisorie.
Apărările pârâtei, precum şi întreaga probaţiune vizează elucidarea raporturilor juridice dintre părţi rezultate în urma derulării contractelor de antrepriză şi de schimb imobiliar din 19 aprilie 2002 şi nu a celui de schimb imobiliar autentic din 9 mai 2002.
S-au mai reţinut, ca neîntemeiate, şi apărările formulate în temeiul art. 364 lit. c) C. proc. civ., în conformitate cu art. 3533 alin. (6) C. proc. civ., părţile constituind expres la prelungirea termenului arbitrajului. De asemenea, nu s-a probat că administrarea probelor s-a făcut după amânarea pronunţării.
În privinţa art. 364 lit. i) C. proc. civ., s-a reţinut că aspectele invocate ţin de netemeinicia şi nu de nelegalitatea soluţiei pronunţate.
Împotriva acestei sentinţe SC I.G. SRL, pârâtă în arbitraj şi reclamantă în acţiunea în anularea hotărârii arbitrale a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8 şi 9, precum şi art. 3041 C. proc. civ.
Referitor la motivele de nulitate întemeiate pe art. 364 lit. a), b) şi e) C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul neîndoielnic al acestuia, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Astfel, greşit s-a interpretat că izvorul pretenţiilor recurentei S.C.M. derivă din contractul de antrepriză şi nu din cel de schimb imobiliar, care nu conţine o clauză compromisorie, determinantă pentru calea arbitrajului.
În privinţa motivului de nulitate prevăzut de art. 364 lit. 1) C. proc. civ., se susţine că s-a ignorat încălcarea de către Tribunalul arbitral a unor dispoziţii imperative ale legii, motiv de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, se invocă încălcarea art. 167 C. proc. civ., cu privire la administrarea probelor înaintea dezbaterilor asupra fondului, deoarece instanţa arbitrală a rămas în pronunţare la 16 octombrie 2008, după care a administrat noi probe, fără citarea recurentei şi fără repunerea cauzei pe rol, cu încălcarea art. 201 – art. 204, 151, 153 C. proc. civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reţine următoarele:
Între părţi s-a încheiat contractul de antrepriză nr. 665 din 19 aprilie 2002 prin care SC I.G. SRL Iaşi s-a obligat să efectueze lucrări în favoarea beneficiarei S.C.M. Iaşi.
Obiectul litigiului promovat pe cale arbitrală de către reclamanta-beneficiară l-a constituit plata unei sume de bani pretinsă ca fiind datorată de prestator pentru neefectuarea integrală a lucrărilor de reparaţii la care s-a angajat prin contractul care, la art. 9 constituie clauza compromisorie.
Instanţa nu a efectuat nici o interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii, ci a dat curs principiului disponibilităţii procesului civil şi s-a pronunţat în limitele învestirii sale, motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 8 nefiind incident în speţă.
Prin urmare, instanţa a dat eficienţă clauzei compromisorii inserată de părţi în contractul - obiect al litigiului şi a soluţionat legal motivele de anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 364 lit. a) şi b) C. proc. civ.
Prin cererea de intervenţie înregistrată la 2 noiembrie 2009 recurenta SC I.G. SRL a solicitat admiterea recursului cu cheltuieli de judecată în arbitraj.
Nici motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat.
Prevederile art. 167 C. proc. civ., au fost respectate, în cauză probele cu expertizele fiind administrate înaintea dezbaterilor pe fond.
În considerentele sentinţei rezultă că pronunţarea soluţiei a avut în vedere probele administrate pe parcursul litigiului, menţionându-se expres faptul că opinia exprimată de unul dintre experţi, după cuvântul pe fond nu a avut nici o înrâurire asupra soluţiei pronunţate.
În consecinţă, drepturile procesuale ale recurentei nu au fost vătămate.
Actul depus neavând valoarea probatorie, prin aceasta nu se poate susţine o încălcarea a art. 201 – art. 206, 151 – art. 153 şi 358 C. proc. civ., cu privire la administrarea probei cu expertiză, condiţiile repunerii pe rol a pricinii şi principiile egalităţii de tratament, al contradictorialităţii şi respectării dreptului la apărare ce guvernează procedura arbitrală.
În raport de aceste considerente, nefiind fondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va respinge, urmând ca, potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenta să fie obligată la 5000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei S.C.M. Iaşi, ocazionate cu plata onorariului avocaţial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta SC I.G. SRL IAŞI împotriva sentinţei nr. 108 din 5 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimata S.C.M. IAŞI.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2011/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2026/2010. Comercial → |
|---|
