ICCJ. Decizia nr. 2026/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2026/2010
Dosar nr. 9209/1/2009
Şedinţa publică din 1 iunie2010
Prin contestaţia în anulare înregistrată la 24 noiembrie 2009, contestatoarea SC P.N. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC G.T. SA anularea deciziei nr. 1937 din 18 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 4882/2/2008, precum şi rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei comerciale nr. 439 din 28 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Temeiul de drept al contestaţiei în anulare este art. 318 C. proc. civ.
În fapt, primul motiv de contestaţie se întemeiază pe teza I a art. 318 C. proc. civ., susţinându-se că Decizia este rezultatul unei greşeli materiale.
Astfel, una din criticile aduse prin recurs a vizat cuantumul cheltuielilor de judecată la care contestatoarea a fost obligată prin Decizia din apel, referitor la care s-a invocat aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Această critică a fost înlăturată cu recurs, cu motivarea că susţinerile recurentei nu sunt confirmate, fiind respectate dispoziţiile art. 274 – art. 276 C. proc. civ.
Contestatoarea reia calculul sumelor reprezentând cheltuielile de judecată în toate fazele procesuale, afirmând că soluţia pronunţată în recurs cu privire la acest aspect nu poate fi decât rezultatul unei greşeli materiale.
În sprijinul contestaţiei în anulare este invocată şi teza a II-a a art. 318 C. proc. civ., în sensul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat, din greşeală, asupra motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., limitându-se a aprecia prin fraze generale asupra împrejurării că hotărârea pronunţată în apel este motivată.
Analizând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate se va reţine că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Primul motiv vizează simple erori materiale săvârşite de instanţa de judecată în procesul decizional, de calcul aritmetic, şi care au generat o dezlegare greşită.
Prin întâmpinarea înregistrată la 2 martie 2010 intimata SC G.T. SA a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate.
În speţă, instanţa de recurs a reţinut că, în privinţa cheltuielilor de judecată nu se confirmă faptul că soluţia pronunţată în apel s-a dat cu aplicarea greşită a legii, de unde rezultă că s-a analizat acest motiv de recurs, şi criticile care îl susţin, menţionându-se expres că în apel s-a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 274 – art. 276 C. proc. civ., că, raportat la împrejurarea că pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate doar în parte, instanţa a apreciat în ce măsură şi în ce cuantum se datorează cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, această chestiune nu mai poate fi reanalizată, din perspectiva contestatoarei, iar instanţa să stabilească un alt cuantum, de vreme ce s-a realizat o judecată în fapt şi în drept asupra problemei, cu atât mai mult, cu cât, textul art. 276 C. proc. civ., invocat de altfel în motivare vorbeşte despre o apreciere pe care instanţa de judecată o realizează.
Nici cel de-al doilea motiv al contestaţiei în anulare nu este întemeiat deoarece, din nou este vorba despre o chestiune de judecată, instanţa de recurs referindu-se în mod expres, punctual, asupra tuturor motivelorde recurs invocate, pe care le-a analizat şi înlăturat ca nefondate.
Împrejurarea că motivarea reţinută prin considerente nu satisface exigenţele contestatoarei nu poate constitui baza admiterii acestei căi extraordinare de atac, în caz contrar, o rejudecare ar încălca puterea lucrului judecat, situaţia fiind echivalentă cu aceea a unui recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
În consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare se va respinge, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC P.N. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 1937 din 18 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2013/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2226/2010. Comercial → |
|---|
