ICCJ. Decizia nr. 2025/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2025/2010
Dosar nr. 2838/1/2010
Şedinţa publică din 1 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată, revizuientul J.I.V. a solicitat, în contradictoriu cu M.I. si S.C.P.J. M.S. și M.A.I., revizuirea deciziei civile nr. 429/ R din 05 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 5870/30/2008 și a sentinţei civile nr. 1837 din 14 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 18374/325/2007, întrucât cele două hotărâri sunt potrivnice sentinţei civile nr. 2204 din 25 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Timişoara, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 215/ R din 03 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Prin decizia nr. 429/ R din 05 decembrie 2008, Tribunalul Timiş a respins recursurile declarate de recurentul contestator J.I. V. şi recurenta intimată S.C.P.E.J. M.S.R. ŞI M.A.I. împotriva sentinţei nr. 1837 din 14 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 18374/325/2007, în contradictoriu cu intimatul M.I., având ca obiect contestaţie la executare.
Prin decizia nr. 134/ COM din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a admis cererea de revizuire formulată de revizuientul J.I.V. împotriva deciziei civile nr. 429/ R din 05 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 5870/30/2008 şi a sentinţei nr. 1837 din 14 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 18374/325/2007.
A dispus anularea deciziei nr. 429/ R din 05 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 5870/30/2008 şi a sentinţei civile nr. 1837 din 14 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 18374/325/2007.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în cauză existând hotărâri potrivnice având caracter definitiv şi irevocabil pronunţate de instanţe de acelaşi grad în aceeaşi pricină şi între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.
Astfel, se constată că sentinţa civila nr. 1837 din 14 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Timişoara, definitivă prin decizia civilă nr. 429/ R din 5 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş este potrivnică sentinţei civile nr. 2204 din 25 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Timişoara şi definitivă prin decizia nr. 225/ R din 3 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Caracterul potrivnic rezultă din statuarea că, creditorul intimat M.I. are calitate de succesor în drepturi a SC V.M.I. SRL şi prin aceasta este îndreptăţit să solicite pornirea formelor de executare silită împotriva contestatorului J.I.V. ceea ce se regăseşte în considerentele şi dispozitivul sentinţei civile nr. 1837 din 14 februarie 2008 a Judecătoriei Timişoara definitivă prin decizia nr. 429/ R din 15 februarie 2008 a Tribunalului Timiş şi pe de altă parte statuarea contrară că acelaşi creditor intimat M.I. nu are calitate de succesor în drepturi a societăţii comerciale radiate (SC V.M.I. SRL) şi că nu este îndreptăţit în a cerere executarea silită împotriva debitorului contestator J.l. ceea ce se regăseşte în considerentele şi dispozitivul sentinţei civile nr. 2204 din 25 februarie 2008 a Judecătoriei Timişoara definitivă prin decizia nr. 215/ R din 3 iunie 2008.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul M.I., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Critica adusă deciziei atacate se referă în esenţă la faptul că în mod greşit a fost admisă cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât instanţa de recurs, prin decizia 429/ R din 15 februarie 2008 pronunţată în dosarul nr. 5870/30/2008, s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, în sensul că a respins-o, stabilind faptul că M.I. are calitatea de a urmări creanţele SC V.M.I., iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 6277/2007, a stabilit că M.I. are calitatea de creditor şi că s-au încălcat dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., întrucât hotărârea supusă revizuirii nu evocă fondul cauzei.
Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând a fi admis recursul pentru următoarele considerente:
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât in cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Din cuprinsul capitolului II intitulat „Revizuirea hotărârilor” se desprind condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire care ţin de obiect, legitimare procesuală ca revizuient, interes, motive, termene.
Dintre aceste condiţii, Înalta Curte a luat în examinare obiectul cererii de revizuire astfel cum este stabilit în art. 322 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia „Revizuirea unei hotărâri ramase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere…” în cazurile prevăzute la pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Din textul de lege mai sus evocat, se desprinde cu claritate faptul că nu fac obiectul căii de atac a revizuirii hotărârile instanţelor de recurs, care nu evoca fondul.
Observând decizia care constituie obiectul cererii de revizuire se constată că, prin soluţia pronunţată instanţa de recurs nu a evocat fondul, întrucât contestaţiile la executare vizează acte de executare efectuate în dosare execuţionale diferite, hotărârile pronunţate în cauză nu sunt contrarii în accepţiunea legii, astfel, sentinţa civila nr. 1837 din 14 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 1837 din 14 februarie 2008 definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 429/ R din 05 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 5870/30/2008 avea ca obiect anularea formelor de executare în dosarul execuţional nr. 11/Ex/2007 al S.C.P..J M.S.R. şi M.A.I., sentinţă ce se susţine a fi potrivnică sentinţei civile nr. 2204 din 25 februarie 2008 pronunţate de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 18373/325/2007, definitivă prin decizia civilă nr. 215/ R din 03 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 18373/325/2007, avea ca obiect anularea formelor de executare în dosarul execuţional nr. 10/Ex/2007 al S.C.P.J. M.S.R. şi M.A.I.
În acest context, Înalta Curte, ca instanţă de recurs, stabileşte că prin obiectul său cererea de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, va fi admis recursul, se va modifica decizia atacată în sensul că se va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul M.I. împotriva deciziei nr. 134/ COM din 28 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, pe care o modifică în sensul că resping,e ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2017/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 216/2010. Comercial → |
|---|
