ICCJ. Decizia nr. 222/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 222/2010
Dosar nr. 12199/3/2008
Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia comercială nr. 337 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva sentinţei comerciale nr. 1072 din 21 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC R.H.G. SA BUCUREŞTI.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Intimata-pârâtă SC R.H.G. SA nu datorează penalităţi contractuale pentru depăşirea termenului de realizare a investiţiilor prevăzute la art. 8.10 din contractul B027 din 31 iulie 2003 deoarece termenul de la care se calculează scadenţa obligaţiilor este data primei şedinţe A.G.A. de transfer a proprietăţii, 25 august 2003, şi nu 31 iulie 2003 cum nefondat susţine apelanta, acest lucru rezultând din cuprinsul clauzei inserate la punctul 8.10 din contractul părţilor, care reprezintă acordul lor de voinţă.
De asemenea, daunele compensatorii nu pot fi cumulate cu executarea obligaţiei, care a fost realizată şi recunoscută ca atare de reclamantă prin răspunsul la interogator.
S-a mai reţinut că pârâta nu datorează nici penalităţile pentru neefectuarea vărsământului pentru mediu, raportat la prevederile autorizaţiei de mediu nr. 31 din 2 februarie 2005 în care se menţionează că nu sunt necesare măsuri pentru protecţia mediului, precum şi la dispoziţiile actului adiţional din 18 septembrie 2007, prin care reclamanta şi-a dat acordul ca investiţia de mediu să fie inclusă în investiţia prevăzută la art. 8.10 din contract şi să fie efectuată în anul 2007.
Împotriva acestei decizii reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs, susţinând că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta susţine că instanţele de fond în mod greşit au respins cererea de obligare la plata penalităţilor ca urmare a nerealizării integrale a investiţiilor angajate, considerându-le daune compensatorii. Acestea reprezintă daune moratorii, sunt prevăzute la art. 8 octombrie 1 lit. c) din contract şi au fost prevăzute pentru întârzierea la executarea investiţiei, iar nu pentru nerealizarea acesteia. Astfel, reclamanta susţine că poate cere atât executarea în natură, cât şi clauza penală, potrivit art. 1069 alin. (2) C. civ.
Recurenta mai susţine că, şi în condiţiile semnării actului adiţional din 18 septembrie 2007, obligaţia pârâtei de achitare a penalităţilor de întârziere calculate pentru neefectuarea investiţiilor de mediu subzistă, deoarece prin actul adiţional s-a prevăzut doar că obligaţia investiţiei se include în anul IV prevăzut de clauza 8.10 din contract, iar solicitarea pârâtei privind încheierea actului adiţional s-a făcut după scadenţa iniţială din contract, conform adresei nr. 1564 din 7 decembrie 2006. aşadar, la 31 iulie 2006 era scadentă obligaţia efectuării investiţiilor, iar pentru neîndeplinirea acesteia pârâta datorează penalităţi contractuale.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, reiterând apărările din fazele anterioare de judecată şi care se circumscriu următoarelor idei: reclamanta a interpretat greşit, cu rea-voinţă termenul de la care a calculat scadenţa obligaţiilor şi care, potrivit contractului părţilor este data primei şedinţe A.G.A. de transfer a proprietăţii, respectiv 25 august 2003; daunele prevăzute la art. 8 octombrie 1 lit. c) din contract reprezintă prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a neefectuării investiţiilor angajate de societatea pârâtă, respectiv daune compensatorii, acestea neputându-se cumula cu executarea obligaţiei; îndeplinirea obligaţiei de a realiza o investiţie în contul investiţiilor de mediu angajate, până la 31 iulie 2006 era condiţionată de elaborarea, de către I.P.M. Bucureşti, a măsurilor cuprinse în programul de conformare, potrivit art. 8.13.6.
Recursul nu este fondat.
Între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. B027 din 31 iulie 2003 având ca obiect un număr de 291.315 acţiuni reprezentând 95,447 % din valoarea capitalului social subscris al SC C.T. SA BUCUREŞTI, în temeiul căruia pârâta SC R.H.G. SA în calitate de cumpărătoare s-a obligat să realizeze în societate o investiţie, din surse proprii sau atrase, începând cu data primei şedinţe A.G.A. de transfer a proprietăţii, în valoare de 1.000.000 euro, pe o perioadă de 4 ani de la data transferului dreptului de proprietate (art. 8.10).
În baza art. 8 octombrie 1 lit. c) din contract, în cazul în care cumpărătorul nu-şi respectă obligaţiile prevăzute la pct. 8.10, va plăti vânzătorului o penalitate de 30 % din suma rămasă neinvestită, la fiecare termen scadent.
Rezultă din prevederile contractului încheiat prin acordul de voinţă al părţilor că, data de la care cumpărătoarea este obligată să înceapă realizarea investiţiilor la care s-a angajat este data primei şedinţe A.G.A. de transfer a proprietăţii (25 august 2003). Prin urmare, pentru fiecare an, investiţiile încep a se realiza în 25 august şi se finalizează în aceeaşi dată a anului următor, timp de 4 ani, potrivit eşalonării stipulată în contract.
Susţinerile recurentei conform cărora investiţiile încep la 31 iulie 2003 vin în contradicţie cu contractul care prevede foarte clar că investiţia se realizează,,începând cu data primei şedinţe A.G.A. de transfer a proprietăţii”, reclamanta conformându-se acestei date şi realizând investiţia în întregime raportat la eşalonările anuale ce au luat în calcul data de 25 august 2003, în baza art. 969 C. civ.
Cât priveşte prevederea cuprinsă în acelaşi art. 8.10 şi de care se prevalează recurenta în susţinerea punctului său de vedere, şi care specifică: „Investiţia va fi realizată pe o perioadă de 4 ani de la data transferului dreptului de proprietate” se interpretează conform art. 983 C. civ., în favoarea debitorului obligaţiei, în corelaţie cu primul enunţ al clauzei „data transferului dreptului de proprietate” interpretându-se ca „data primei şedinţe A.G.A. de transfer a proprietăţii”, altfel, această dată şi includerea ei în textul contractului ca moment de început al investiţiilor, neavând aplicabilitate şi neproducând efecte, ceea ce nu a fost în intenţia părţilor. Semnifică în această parte a doua a clauzei este semnificativă perioada în care cumpărătorul se obligă să efectueze investiţia, respectiv termenul de 4 ani, pentru că data, aşa cum am mai arătat, a fost stabilită în prima parte.
Prin urmare, corect a fost interpretată de instanţele de fond clauza de la pct. 8.10, aceasta constituind legea părţilor, conform art. 969 C. civ., interpretare în favoarea celui ce se obligă şi în sensul producerii unor efecte juridice, potrivit art. 983 C. civ.
Întrucât obligaţiile investiţionale au fost îndeplinite în totalitate conform celor mai sus statuate, nu se pune problema acordării unor penalităţi pentru întârziere, în baza art. 8 octombrie 1 lit. c) din contract.
În ceea ce priveşte obligaţia asumată de pârâtă în legătură cu realizarea unei investiţii de 50.000 euro până la data de 31 iulie 2006, în contul investiţiilor de mediu, în mod corect s-a reţinut că obligaţia a fost dată sub condiţie, iar aceasta nu s-a realizat, întrucât I.P.M. Bucureşti nu a elaborat măsurile cuprinse în programul pentru conformare (art. 8.13.6.), atestarea acestui fapt fiind realizată de Autorizaţia de mediu nr. 31 din 2 februarie 2005.
În plus, faţă de imposibilitatea alocării acestei sume independent de voinţa sa, pârâta s-a angajat prin actul din 18 septembrie 2007 să constituie contravaloarea de 50.000 euro din contul investiţiilor de mediu, nerealizabile, în investiţiile în societate, crescând valoarea acestora de la 1.000.000 euro la 1.050.000 euro.
În baza acestor considerente, mai sus reţinute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefundat, recursul reclamantei, iar decizia atacată va fi menţinută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 337 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 219/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 224/2010. Comercial → |
|---|
