ICCJ. Decizia nr. 219/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 219/2010
Dosar nr. 4008/86/2008
Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni, reclamanta S.C.M. C. SUCEAVA a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Z.M. şi SC M.C. SRL SUCEAVA anularea formelor iniţiate în baza contractului de împrumut cu ipotecă autentificat sub nr. 1181 din 28 mai 2003 de B.N.P. D.A. încheiat între pârâţi şi suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei la executare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de împrumutat autentificat sub nr. 1181 din 28 mai 2003 la B.N.P. D.A., creditorul Z.M. a împrumutat suma de 10.000 Euro către SC M.C. SRL, reprezentată prin C.V., sumă ce urma să fie restituită până la data de 28 noiembrie 2003. Pentru garantarea restituirii sumei împrumutate s-a constituit o ipotecă în favoarea creditorului asupra imobilelor: magazie materiale, birouri atelier, atelier confecţii metalice, magazie şi garaj auto, magazie var, beci, situate pe sup. de 4727 m.p. teren proprietatea municipiului Fălticeni, imobile situate pe str. Alexandru cel Bun, f.n. înscrise în CF 2351/N a Com. Fălticeni, imobile dobândite de debitor în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5057 din 12 noiembrie 2002 la B.N.P. P.A. de la S.C.C.A. C. SUCEAVA. Întrucât debitorul nu a restituit împrumutul, creditorul a investit contractul de împrumut cu formulă executorie şi a demarat formele de executare silită asupra imobilelor arătate.
Ulterior promovării acţiunii reclamanta şi-a completat acţiunea în sensul desfiinţării contractului de vânzare cumpărare. Reclamanta a precizat că nulitatea absolută a contractului de ipotecă pentru cauză ilicită rezultă din încălcarea unor dispoziţii legale la constituirea ipotecii, reprezentând o operaţiune speculativă între creditorul şi debitorul contractului de împrumut.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită a se constata că, contractul de împrumut este unul simulat, fiind încheiat în realitate între pârâtul Z.M. şi C.V., ca persoană fizică, iar suma de 10.000 Euro nu a fost predată odată cu încheierea contractului ci eşalonat, începând cu aceeaşi dată, 28 mai 2003. În aceste condiţii, contractul de împrumut deghizat este nul absolut, pentru cauză falsă şi ilicită şi încheiat prin fraudă la lege.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10 iunie 2004 a fost disjuns capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractului de împrumut cu ipotecă, de contestaţia la executare formându-se dosarul nr. 2046 din 14 iunie 2004.
Prin sentinţa civilă nr. 1202 din 13 septembrie 2004, Judecătoria Fălticeni şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Suceava.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 2811/COM/2004.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr. 1989 din 9 iunie 2004, reclamantul C.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Z.M. şi S.C.C.A. C. SUCEAVA anularea formelor de executare silită pornite în dos. nr. 3/2004 al executorului judecătoresc H.M., arătând că titlul executoriu este nul absolut, fiind încheiat cu încălcarea art. 948 pct. 4, 966 şi 968 C. civ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 13 septembrie 2004 a fost disjuns capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractului de împrumut cu ipotecă şi s-a format dos. nr. 3068/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 1405 din 13 octombrie 2004 a Judecătoriei Fălticeni, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava. Cauza a fost înregistrată sub nr. 2961/COM/2004.
Prin încheierea de şedinţă din data de 28 ianuarie 2005, dosarul nr. 2961/COM/2004 a fost conexat la dos. nr. 2811/COM/2004.
Prin sentinţa nr. 1603 din 28 mai 2007, Tribunalul Suceava, secţia comercială, contencios, administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantă ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta, prin probele administrate în cauză nu a făcut dovada că suma de bani împrumutată nu a fost remisă o dată cu încheierea contractului de împrumut şi de asemenea, nu a făcut dovada cauzei ilicite invocată de către reclamanta S.C.C.A. C. SUCEAVA. În ceea ce priveşte cererea de constatare a simulaţiei, tribunalul a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada existenţei actului juridic secret care să fi fost încheiat între părţile contractante şi nici dovada încheierii actului secret înainte sau simultan cu actul aparent.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta S.C.C.A. C. SUCEAVA şi pârâta SC M.C. SRL SUCEAVA, iar prin decizia nr. 58 din 19 ai 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios, administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de reclamantă, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe; a respins apelul declarat de pârâtă pentru lipsa calităţii procesuale.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a constatat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acţiunii formulată de pârâta SC M.C. SRL SUCEAVA în dosar nr. 2961/COM/2004, dosar ce a fost conexat la prezenta cauză prin încheierea din data de 28 ianuarie 2005. În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâta SC M.C. SRL, curtea de apel a reţinut că această societate nu mai deţine calitate procesuală pasivă, urmare radierii acestei societăţi de la O.R.C. Suceava, anterior datei la care a fost promovat apelul.
Tribunalul Suceava, reinvestit cu soluţionarea cauzei, prin sentinţa nr. 258 din 16 februarie 2009, a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect constatarea simulaţiei contractului de împrumut cu ipotecă autentificat sub nr. 1181 din 28 mai 2003 de B.N.P. D.A. formulată de reclamanta S.C.M. C. SUCEAVA în contradictoriu cu pârâţii Z.M. şi C.V.; a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de C.V. având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de împrumut cu ipotecă autentificat sub nr. 1181 din 28 mai 2003 de B.N.P. D.A.
În considerentele sentinţei, tribunalul a reţinut în ceea ce priveşte contractul de împrumut cu ipotecă autentificat sub nr. 1181 din 28 mai 2003, că acesta nu este lovit de nulitate absolută, nefiind relevată incidenţa motivelor de nulitate prevăzute de art. 948 pct. 4, 2, art. 966 şi 968 C. civ. Cu privire la cererea de constatare a simulaţiei formulată de către reclamanta S.C.C.A. C. SUCEAVA s-a constatat că reclamanta nu a probat existenţa unui act juridic secret care să fi fost încheiat între părţi şi nici încheierea actului secret înainte sau simultan cu actul aparent.
Împotriva sentinţei sus menţionate a formulat apel reclamanta S.C.M. C. SUCEAVA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea acţiunii .
În motivarea apelului, reclamanta a susţinut că instanţa de fond a omis să analizeze cauzele de nulitate a contractului de împrumut cu ipotecă, invocate de reclamantă.
La termenul de judecată din data de 15 iunie 2009, instanţa de apel, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava de a judeca prezenta cauză în primă instanţă.
Deliberând cu prioritate asupra excepţiei invocată din oficiu, instanţa a apreciat-o întemeiată, având în vedere că prin raportare a celor reţinute prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la obiectul litigiului de faţă, respectiv constatarea simulaţiei contractului de împrumut cu ipotecă şi constatarea nulităţii absolute a contractului de împrumut cu ipotecă, litigiul dintre părţi este evaluabil în bani. În continuare a reţinut că potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, curtea constatând că Judecătoria Fălticeni este competentă să judece cauza în primă instanţă.
În consecinţă, prin decizia nr. 92 din 22 iunie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentinţa nr. 258/2009 a Tribunalului Suceava şi a trimis cauza spre rejudecare în primă instanţă Judecătoriei Fălticeni.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C.M. C. SUCEAVA, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În concret, criticile reclamantei au constat în faptul că soluţia este nelegală raportat la dispoziţiile art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 58/2003, raportat la momentul investirii instanţei, respectiv 15 martie 2004. Mai arată recurenta că deşi soluţia instanţei de apel a fost motivată în raport de dispoziţiile art. 32/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată într-un recurs în interesul legii, în cauză se derulaseră deja 4 cicluri procesuale, motiv pentru care soluţia nu se impunea.
Recursul este fondat, hotărârea instanţei de apel fiind dată cu greşita interpretare a normelor procedurale în determinarea competenţei.
Prin decizia nr. XXXII/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, s-a admis recursul în interesul legii şi s-a decis că dispoziţiile art. 1 pct. 1 art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenţei materiale de soluţionare a cauzei în primă instanţă şi în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare.
Deşi instanţa porneşte în raţionamentul său de la o premisă corectă având în vedere dispoziţiile art. 329 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile pronunţate în interesul legii se publică în M. Of., având caracter obligatoriu, concluzia la care se ajunge prin aplicarea acestor dispoziţii în raport de circumstanţele concrete ale cauzei este greşită.
Astfel, prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 15 martie 2004, iar chestiunea instanţei competente s-a tranşat deja de către Judecătoria Fălticeni prin sentinţa civilă nr. 1405 din 13 octombrie 2004, în prezent pricina aflându-se în cel de-al patrulea ciclu procesual.
Tribunalul fiind, aşadar, o instanţă legal investită cu soluţionarea pricinii, în temeiul dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a pricinii revine şi după adoptarea Deciziei nr. XXXII/2008 tot Tribunalului Suceava. Aplicarea deciziei nr. XXXII/2008 a Secţiilor Unite a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind recursul în interesul legii, publicată în M. Of. la data de 10 decembrie 2008, cu efect retroactiv, unui litigiu existent pe rolul instanţelor judecătoreşti de 5 ani este de natură să înfrângă cerinţa înscrisă în art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O., referitoare la judecarea procesului în termen rezonabil.
Distinct de aceasta scopul recursului în interesul legii, de mecanism sau instrument de înţelegere a consecinţelor aplicării unei anumite legi şi de predictibilitate a efectelor unui anumit comportament, nu poate fi atins prin aplicarea retroactivă a deciziei pronunţată în interesul legii, deoarece s-ar ajunge la consecinţe contrare în sensul unei instabilităţi juridice profunde.
Aşa fiind, Înalta Curte, constatând întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., urmează a admite recursul, a casa decizia curţii de apel cu trimitere la aceeaşi instanţă, pentru continuarea judecării apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta S.C.M. C. SUCEAVA împotriva deciziei nr. 92 din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios, administrativ şi fiscal, casează decizia recurată, şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 216/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 222/2010. Comercial → |
|---|
