ICCJ. Decizia nr. 216/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 216/2010
Dosar nr. 2342/1285/2007
Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1107/ C din 19 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta T.C.E. SRL împotriva pârâtei SC S.P. SRL Câmpia Turzii şi în consecinţă, pârâta a fost obligată să efectueze la imobilul situat în comuna Luncani, Strada Principală, lucrările descrise în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de către experţii M.S.S. şi B.E., în caz contrar urmând a fi autorizată reclamanta să le efectueze, pe cheltuiala pârâtei, lucrările având o valoare totală de 324.361,14 lei. De asemenea, pârâta a fost obligată să predea reclamantei toate documentele pe care le deţine pentru lucrările efectuate, precum şi la plata sumei de 4.041,6 lei cheltuieli parţiale de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul nr. 2 din 14 noiembrie 2005 prin care pârâta s-a obligat să execute în favoarea reclamantei mai multe lucrări de construire şi remediere la două hale de producţie şi anexele acestora, iar pentru determinarea măsurii în care lucrările efectuate corespund cantitativ şi calitativ, întârzierea în executarea şi cui îi revine culpa s-a administrat proba cu expertiza tehnică, ale cărei concluzii s-au reţinut pentru admiterea în parte a pretenţiilor reclamantei, potrivit art. 969 C. civ.
Nu s-au acordat penalităţile de întârziere, deoarece reclamanta a fost ea însăşi autorizată să efectueze acele lucrări în cazul în care pârâta nu s-ar conforma, urmând a le executa în termenul pe care îl consideră de cuviinţă.
S-a mai reţinut şi culpa reclamantei în întârzierea lucrărilor, pe motiv că proiectele şi documentele necesare nu au fost predate la timp, cheltuielile de judecată fiind încuviinţate în parte, potrivit art. 276 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe pârâta a declarat apel, soluţionat prin decizia civilă nr. 90 din 1 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, în sensul respingerii acestuia ca nefondat.
În considerentele deciziei s-au reţinut de asemenea, concluziile expertizei din prima instanţă, din care rezultă valoarea lucrărilor care mai trebuie efectuate la cele două hale, fosa septică, cabina de la poartă şi magazie, şi care se ridică la 355.989 lei.
S-a reţinut că aceste concluzii nu diferă de cele cuprinse în expertiza administrată în faza apelului, acţiunea reclamantei fiind temeinică, confirmându-se lucrările executate necorespunzător şi cele neexecutate, statuările primei instanţe cu privire la angajarea răspunderii civile a pârâtei fiind menţinute.
Au fost înlăturate, ca nefondate, apărările apelantei vizând excepţia de neexecutare a contractului, reţinându-se că reclamanta a efectuat plăţile periodic, potrivit înţelegerii părţilor, iar sistarea acestora a avut la bază o neexecutare corespunzătoare din partea pârâtei.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului şi respingerii în totalitate a acţiunii, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
În motivarea recursului se aduc critici legate de motivarea deciziei, în sensul că este lapidară, neconvingătoare şi pune semnul egal între expertiza din prima instanţă şi cea administrată în apel, deşi a doua expertiză, prin concluziile sale, se apreciază că nu fundamentează soluţia instanţei.
Este invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că printre lucrările constatate în prima expertiză ca nefiind executate sau executate necorespunzător sunt incluse lucrări nesolicitate de reclamantă prin acţiune.
Al doilea motiv de recurs este prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi se invocă aplicarea greşită a temeiurilor legale referitoare la răspunderea civilă contractuală, obligând pârâta la executarea unor lucrări pentru care erau responsabile alte persoane.
Se fac referiri la concluziile expertizei din apel, la răspunsurile date de expert obiecţiunilor aduse, la contradictorialitatea acestora, la martorii audiaţi.
Cu privire la modul de soluţionare a excepţiei de neexecutare a contractului invocată de apelantă, este criticată soluţia de respingere prin motivele de recurs, cu referire, în susţinerea temeiniciei acesteia, la declaraţiile martorilor audiaţi de care, dacă s-ar fi ţinut seama, s-ar fi putut aprecia asupra exonerării pârâtei de la angajarea răspunderii civile contractuale.
Criticile din recurs vizează aplicarea greşită a legii în modul de soluţionare a petitului privind obligarea pârâtei la predarea către reclamantă a documentelor construcţiei, în sensul imposibilităţii de a executa această obligaţie, datorită lipsei acestor documente, care nu au fost întocmite la momentele corespunzătoare, culpa fiind comună părţilor.
Analizând recursul se vor reţine următoarele:
Critica cu privire la nemotivarea deciziei pronunţată în apel nu este fondată, deoarece hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa argumentând convingător, cu referire la probele administrate atât în faza procesuală a primei instanţe, cât şi în apel, considerentele pentru care acţiunea întemeiată pe răspunderea civilă contractuală este fondată, potrivit art. 969 C. civ., cât şi pe cele pentru care a înlăturat apărările pârâtei, care a invocat excepţia de neexecutare a contractului.
Astfel, motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu se regăseşte în prezentul recurs.
Prin acţiune reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea lucrărilor de construcţie neexecutate sau executate necorespunzător, în temeiul contractului nr. 2 din 14 noiembrie 2005 la imobilul situat în comuna Luncani, Strada Principală, ori autorizarea reclamantei să le efectueze pe cheltuiala pârâtei, obiectul acţiunii fiind reflectat în obiectivele stabilite prin expertizele administrate în cauză, şi asupra căruia instanţa s-a pronunţat, în limitele învestirii sale, astfel că nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., nu este incident.
Celelalte critici aduse prin recurs, recurenta le-a încadrat în drept în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că decizia s-a pronunţat cu aplicarea greşită a temeiurilor legale referitoare la răspunderea civilă contractuală.
Cu toate acestea, nelegalitatea deciziei este doar afirmată, în fapt, pârâta fiind nemulţumită de hotărârea pronunţată, în dezvoltarea criticilor se referă la aprecierea eronată a probelor administrate (martori, răspunsurile experţilor la obiecţiuni etc.), aspecte care ţin de temeinicia soluţiei şi care, nu pot constitui obiect al acestui recurs câtă vreme părţile au avut la îndemână şi calea devolutivă a apelului, deoarece prin O.U.G. nr. 138/2000 a fost abrogat punctul 11 al art. 304 C. proc. civ., care avea următorul conţinut: „când hotărârea se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate”.
De asemenea, prin dispoziţia de obligare a pârâtei la predarea unor documente, nu s-a încălcat legea, de altfel, recurenta nici nu indică care este dispoziţia legală încălcată sau aplicată greşit într-o obligaţie de a da ca cea din litigiu, nelegalitatea nu rezidă din aceea că obligaţia instituită nu poate fi adusă la îndeplinire, care este o problemă ce ţine de etapă ulterioară judecăţii, aceea a executării efective.
În baza considerentelor expuse, nefiind fondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.P. SRL CÂMPIA TURZII împotriva deciziei civile nr. 90 din 1 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2025/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 219/2010. Comercial → |
|---|
