ICCJ. Decizia nr. 2038/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASA ŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2038/2010
Dosar nr. 4400/118/2006
Şedinţa publică din 2 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 20 din 6 aprilie 2009, Tribuanlul Constanţa a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC C.T.I. SRL împotriva pârâtei SC A.A. SA, acţiune prin care s-a solicitat plata sumei de 269.000 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate, în urma producerii avariei la motorul principal.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că pârâta a refuzat plata despăgubirilor solicitate, invocând încălcarea de către asigurat a clauzelor prevăzute de art. 6 alin. (2) din contract şi care reglementează buna-credinţă a părţilor atât la momentul încheierii contractului, cât şi ulterior încheierii acestuia, a art. 11 lit. a), e), f) – referitor la buna stare de navigabilitate a navei, la nefurnizarea documentelor solicitate de asigurator şi la neluarea măsurilor pentru recuperarea pagubelor de către asigurat de la cei corespunzători pentru producerea avariei.
În urma probelor administrate în cauză, instanţa a constatat că refuzul pârâtei este justificat.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost soluţionat prin Decizia nr. 15 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, care a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă, invocată de intimată şi a respins apelul ca fiind declarat de o persoană fără capacitate de folosinţă.
În considerentele deciziei, instanţa apelului a reţinut că societatea reclamantă a fost radiată din registrul comerţului prin încheierea din 12 ianuarie 2009, urmare a furnizării prin absorbţie cu SC S.H. SRL, astfel că la data formulării apelului, respectiv 31 august 2009, societatea nu avea capacitate de folosinţă.
S-a avut în vedere şi faptul că însuşirea apelului de către societatea absorbantă nu prezintă relevanţă deoarece cererea de apel este lovită de nulitate absolută, iar o astfel de nulitate nu poate fi acoperită.
Împotriva deciziei, SC S.H. SRL a formulat recurs prin care a invocat nulitatea deciziei raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta susţine că, din greşeală, s-a omis a se aduce la cunoştinţă instanţei despre fuziunea prin absorbţie, fiind evident că din data de 12 ianuarie 2009, SC C.T.I. SRL nu mai avea calitate procesuală în cauză.
Se susţine însă, că în cauză a avut loc o transmisiune legală a drepturilor procesuale prin reorganizarea persoanei juridice la data de 21 octombrie 2009 când succesoarea a declarat că-şi însuşeşte apelul declarat de antecesoarea sa; excepţia formulată de intimată a rămas fără obiect.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Raţionamentul instanţei potrivit cu care, în cauză ar fi operat o transmisiune legală a drepturilor procesuale la data de 21 octombrie 2009 – atunci când a formulat că-şi însuşeşte apelul declarat de SC C.T.I. SRL este eronat întrucât la data declarării căii de atac aceasta încetase a avea fiinţă ca urmare a fuzionării prin absorbţie cu SC S.H. SRL – fiind radiată din Registrul Comerţului prin încheierea din 12 ianuarie 2009.
În atare situaţie, la data declarării apelului – aceea de 31 august 2009 – societatea nu avea capacitate de folosinţă, actele de procedură efectuate de aceasta fiind nule.
Cum, nulitatea absolută nu poate fi acoperită, în mod corect s-a apreciat de către instanţa de apel că însuşirea căii de atac de către SC S.H. SRL (societatea absorbantă) nu prezintă relevanţă câtă vreme cererea de apel este nulă absolut.
De altfel, chiar recurenta din prezenta cauză încearcă să-şi justifice omisiunea de a încunoştiinţa instanţa despre fuziune ca fiind o greşeală, invocându-şi de fapt propria culpă.
Pentru aceleaşi motive, Înalta Curte va înlătura şi susţinerile intimatei-pârâtei din cuprinsul actului depus la 2 iunie 2010, intitulat „precizări" prin care se apreciază că a operat o transmisiune legală a calităţii procesuale active şi prin care se solicită respingerea apelului promovat de către SC C.I. SRL ca fiind formulat de o persoană fără capacitate de folosinţă, iar apelul formulat de către SC S.H. SRL să fie respins ca tardiv.
În consecinţă instanţa va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.H. SRL Constanţa împotriva deciziei civile nr. l5/MF din 18 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2019/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 21/2010. Comercial → |
|---|
