ICCJ. Decizia nr. 2177/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2177/2010
Dosar nr. 8903/99/2007
Şedinţa publică din 9 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 8903/99/2007 pe rolul Tribunalului Iaşi reclamanta RA J.A.C. Iaşi, a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Iaşi, prin primar, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 346.359,82 lei reprezentând preţul facturilor neachitate aferentă perioadei decembrie 2004 – ianuarie 2007, la plata sumei de 2.014.960,21 lei penalităţi şi majorări de întârziere calculate la facturile aferente perioadei decembrie 2004 – ianuarie 2007, urmând a curge până la data achitării integrale a facturilor restante şi a plata sumei de 26.804, 72 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 474/com din 17 februarie 2009, instanţa de fond a respins excepţiile invocate, respectiv excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive şi cea privind lipsa de obiect a acţiunii. Prima instanţă a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA ( fostă RA J.A.C. Iaşi ) Iaşi, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 341.915,11 lei cu titlu de preţ şi suma de 341.915, 11 lei reprezentând penalităţi de întârziere şi a respins din capătul de cerere plata sumei de 4.444,7 lei cu titlu de preţ şi suma de 18.593,33 lei reprezentând penalităţile. De asemenea, în temeiul art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.323.134 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 13.231,34 lei reprezentând taxa de timbru şi suma de 1.000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a analizat cu prioritate excepţiile invocate, constatând că acestea sunt neîntemeiate, reţinând cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului că acesta are, conform dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, iar contractul din 15 martie 2002 a fost încheiat între RA J.A.C. şi Primăria Municipiului Iaşi, contractul a fost încheiat anterior Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, dată de la care primăriile sunt autorităţi executive. Astfel, Municipiul Iaşi are calitate procesuală pasivă, conferită de lege, iar în justiţie este reprezentat prin primar. De asemenea, în ceea ce priveşte cea de-a doua excepţie invocată, s-a reţinut că pârâta nu a achitat pretenţiile reclamantei, astfel încât acţiunea acesteia să fi rămas fără obiect.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a constatat acţiunea reclamantei ca fiind întemeiată în parte, în sensul că pe baza contractului încheiat între părţi la data de 1 ianuarie 1995 şi actualizat în 2002, reclamanta a furnizat pârâtei apă potabilă industrială, evacuarea apelor uzate şi meteorice, precum şi epurarea apei conform art. 2 din contract şi anexei 1. Pentru facturile fiscale care fac obiectul cauzei instanţa a reţinut, din expertiza contabilă efectuată în cauză, că diferenţa de preţ este de 341.915,11 lei. Pentru majorările de întârziere expertul a calculat potrivit documentelor cauzei, stabilind suma de 360.508,44 lei. S-a reţinut că aceste majorări nu pot fi acordate decât până la cuantumul preţului, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale. Totodată, având în vedere calculul efectuat de expertul în cauză, suma reprezentând preţul de 4.444,7 lei a fost respinsă.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 474/com din 17 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi, reclamanta a declarat recurs, criticând sentinţa atacată ca fiind nelegală. Reclamanta a susţinut că în mod greşit s-a reţinut calitatea procesuală pasivă a Municipiului Iaşi, prin primar, atâta vreme cât contractul a fost încheiat cu Primăria Municipiului Iaşi, considerând, totodată, că sentinţa tribunalului nu este întemeiată nici pe fond.
Curtea a pus în discuţia părţilor recalificarea căii de atac faţă de dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. şi constatând că sentinţa este susceptibilă de a fi atacată cu apel, a amânat judecarea cauzei la un complet de apel constituit conform dispoziţiilor art. 99 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Prin Decizia nr. 59 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, la data de 29 iunie 2009, s-a respins apelul formulat de pârâtul Municipiul Iaşi, prin primar.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în mod corect tribunalul a constatat calitatea procesuală pasivă a pârâtului în raport de dispoziţiile Legii nr. 215/2001.
De asemenea, Curtea a reţinut că deşi apelantul a susţinut că nici pe fond soluţia nu este întemeiată, urmând să facă dovezi prin înscrisuri cu privire la situaţia plăţilor, pârâtul nu a depus acte în acest sens. În acest context, în lipsa unor dovezi contrarii, instanţa de apel a constatat că sumele datorate de apelantă sunt cele reţinute de tribunal, pe baza expertizei contabile efectuate în dosarul de fond.
Împotriva deciziei nr. 59 din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, pârâtul Municipiul Iaşi, prin primar, în termen legal, a declarat recurs, criticând Decizia atacată sub aspectul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susţinut în esenţă faptul că instanţa de fond a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiul Iaşi, prin primar, iar pe fond a respins apelul ca nedovedit. Pârâtul solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanţei de apel în sensul admiterii excepţiei, iar pe fond să respingă capătul de cerere privitor la preţ ca rămas fără obiect şi capătul de cerere privind penalităţile ca lipsit de temei legal şi contractual.
În apărare sa, reclamanta SC A. SA ( fostă RA J.A.C. Iaşi ) Iaşi a formulat întâmpinare, solicitând instanţei respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta reclamantă se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Criticile aduse deciziei sub aspectul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 potrivit cărora „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii" se dovedesc a fi lipsite de fundament juridic.
Se constată că instanţa de apel făcând o aplicare judicioasă a textelor cuprise în Legea nr. 215/2001 a statuat că unităţile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, putând fi reprezentate în justiţie, de către primar sau preşedintele cosiliului judeţean. Drept urmare, curtea, în mod legal şi corect a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiului Iaşi, prin primar, având în vedere şi aspectul cronologic, în contextul căruia s-au derulat raporturile juridice dintre părţi, în sensul că încheierea contractului s-a realizat în anul 1995 anterior apariţiei Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, dată de la care primăriile sunt autorităţi executive, iar conform dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, pârâtul are capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, motiv pentru care ambele instanţe atât cea de fond, cât şi cea de apel în mod corect au reţinut ( conform art. 19, 20, 21 din Legea nr. 215/2001) că Municipiul Iaşi, prin primar, are calitate procesuală pasivă, aceasta fiind o componentă a capacităţii de exerciţiu.
Relevant este şi faptul că anterior apariţiei Legii nr. 215/2001, Municipiul Iaşi era înregistrat la finanţele publice locale sub denumirea de Primăria Iaşi, după cum rezultă din copia certificatului de înregistrare fiscală emis de Ministerul Economiei şi Finanţelor la data de 23 iunie 1993, copie aflată la dosarul de recurs, aspect dealtfel corect reţinut de instanţa de control judiciar.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la nedovedirea susţinerilor din apel, recurenta supune spre analiză chestiuni ce ţin de nemulţumirea sa în legătură cu administrarea, interpretarea şi aprecierea probelor, verificarea situaţiei de fapt, precum şi modalitatea de calcul a penalităţilor pe baza rapoartelor de expertiză, ori aceste critici nu pot fi examinate în recurs, acestea vizând netemeinicia soluţiei pronunţate în cauză şi nu nelegalitatea acesteia, iar calea nedevolutivă de atac a recursului îşi propune un control judiciar numai asupra nelegalităţii hotărârii atacate. Potrivit dispoziţiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ. „ modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere .. numai pentru motive de nelegalitate".
Astfel că, instanţa de apel este suverană în aprecierea şi administrarea probelor, acestea neputând fi cenzurate de către instanţa de recurs, întrucât vizează netemeinicia, iar nu nelegalitatea.
Pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, recursul reclamantei este nefondat şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, menţinându-se hotărârea instanţei de apel, ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Iaşi, prin primar, împotriva deciziei nr. 59 din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2176/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2178/2010. Comercial → |
|---|
