ICCJ. Decizia nr. 21/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 21/2010
Dosar nr. 1547/1/2009
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 454 din 13 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii S.Ş., O.A. şi S.D. împotriva sentinţei comerciale nr. 34 din 27 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestaţie în anulare contestatorii S.Ş., O.A. şi S.D. invocând dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare, se susţine că instanţa de recurs a calificat greşit motivele invocate în cererea de recurs procedând la o sintetizare a lor, ceea ce a condus la o neanalizare a tuturor motivelor recursului. Susţine că în cererea de recurs a arătat că a încetat contractul de credit prin radierea societăţii comerciale şi că a încetat contractul de garanţie ca o consecinţă a încetării contractului de credit, în virtutea art. 1800 C. civ., iar instanţa de recurs nu a analizat al doilea motiv de recurs.
Prin întâmpinare, intimata A.V.A.S. Bucureşti a solicitat respingerea contestaţiei în anulare întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 318 C. proc. civ. În esenţă, intimata susţine că motivele invocate în susţinerea contestaţiei în anulare promovate sunt argumente ce ţin exclusiv de fondul pricinii, ce nu pot fi invocate în prezenta cale de atac.
Examinând contestaţia în anulare prin prisma motivului invocat şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 317 – art. 318 C. proc. civ., iar nu pentru greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs şi nu în contestaţie în anulare.
Art. 318 C. proc. civ., teza a II-a are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivul de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar nu argumentele de fapt şi de drept invocate de parte, argumente care trebuie să fie subsumate motivului de modificare sau casare pe care se sprijină.
Curtea constată că susţinerile contestatorilor în sensul că instanţa de recurs a omis să examineze motivul de recurs referitor la încetarea contractului de credit prin radierea societăţii comerciale şi a încetării contractului de garanţie ca o consecinţă a încetării contractului de credit, sunt nefondate.
Ipoteza reglementată de art. 318 teza a II-a C. proc. civ., are în vedere omisiunea efectivă de examinare a motivelor de casare sau modificare invocate.
Or, din considerentele deciziei rezultă incontestabil că instanţa de recurs a analizat sub toate aspectele motivele invocate de către recurenţii reclamanţi, iar argumentul contestatorilor vizează chestiuni ce ţin de instanţa de recurs cu privire la interpretarea contractelor de credit şi de garanţie, care exced noţiuni de greşeală materială avută în vedere de legiuitor.
Caracterul succint al motivării sau faptul că instanţa nu a răspuns tuturor argumentelor subsumate motivelor de nelegalitate, nu se încadrează în motivul care să permită exercitarea acestei căi extraordinare de atac de vreme ce din considerentele hotărârii rezultă raţionamentul logico juridic al instanţei în adoptarea soluţiei.
Contestatorii doresc în realitate reanalizarea motivelor de recurs, ceea ce pe calea contestaţiei în anulare care este o cale extraordinară de atac, de retractare, este inadmisibil.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 318 – art. 320 C. proc. civ., să respingă contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii S.Ş., O.A. şi S.D. împotriva deciziei nr. 454 din 13 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2038/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2176/2010. Comercial → |
|---|
