ICCJ. Decizia nr. 2178/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2178/2010
Dosar nr. 41767/3/2007
Şedinţa publică din 9 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti la data de 18 septembrie 2007, reclamanta SC A.S.I. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC E.M.A. SRL, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 981,6 mp şi construcţiile edificate pe acesta în suprafaţă de 59,48 mp, respectiv 23,93 mp.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, apreciind că valoarea de circulaţie reală a imobilului este mai mare de 5 miliarde lei. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că părţile au stipulat un pact comisoriu de cel mai energic grad, care are ca efect desfiinţarea necondiţională a antecontractului de îndată ce termenul de 30 septembrie 2004 a expirat fără ca obligaţia să fie îndeplinită, astfel încât a operat rezoluţiunea antecontractului.
Prin sentinţa civilă nr. 8311 din 22 octombrie 2007, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
La termenul de judecată din data de 7 ianuarie 2009, tribunalul a pus în discuţie excepţia insuficientei timbrări a acţiunii, in temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Prin sentinţa comercială nr. 210 din 7 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a fost anulată ca insuficient timbrată cererea formulată de reclamanta SC A.S.I. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC E.M.A. SRL.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, tribunalul a avut în vedere dispoziţiile legale în materie.
Prin Decizia comercială nr. 309 din 17 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta SC A.S.I. SRL Bucureşti împotriva sentinţei mai sus menţionate şi a obligat-o pe apelantă la 3500 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut următoarele:
La termenul din 18 iunie 2008, reclamanta prin avocat a învederat instantei că în conformitate cu dispoziţiile art. 85 şi art. 107 C. proc. civ. invocă nulitatea tuturor actelor de procedura efectuate în cauză anterior termenului din 21 mai 2008 faţă de lipsa de procedura cu reclamanta, aceasta nefiind citată la sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură şi indicat în mod expres. Neregularitatea actelor de procedură poate fi invocată numai de către reclamantă, ca parte interesată, şi numai până la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate.
Articolul 105 alin. (2) teza I C. proc. civ. prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura.
Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că nu orice act de procedură făcut cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent este nul ci, pentru anularea unui act de procedură se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: actul de procedură să fi fost întocmit cu neobservarea formelor legale; actul de procedură să fi produs părţii o vătămare; vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
De altfel, chiar la termenul din 21 mai 2008 reclamanta prin avocat a solicitat să i se comunice un exemplar al raportului de expertiză tehnică, urmând ca după ce va lua cunoştinţă de actele dosarului să invoce sau nu nulitatea actelor de procedură întocmite în cauză în funcţie de faptul dacă clientul său a fost sau nu prejudiciat.
Nu este lipsit de relevanţă faptul de a sublinia că este adevărat că la data de 16 ianuarie 2008, când instanţa a încuviinţat proba cu expertiza tehnică în specialitate topografică şi expertiza tehnică în specialitatea construcţii, reclamanta nu a fost citată la domiciliul ales, însă părţii nu i s-a produs nici un prejudiciu din moment ce pe de o parte cei doi experţi au convocat reclamanta aşa cum rezultă din dovezile de la dosarul tribunalului la sediul procesual ales, respectiv la sediul apărătorului, iar pe de altă parte, la termenul din 18 iunie 2008.,tribunalul a dispus revenirea cu adresă către experţii desemnaţi, în vederea convocării părţilor.
După dispoziţia instanţei, experţii au depus rapoartele de expertiză la 21 octombrie 2008, 22 octombrie 2008 cu respectarea dispoziţiilor articolului 209 C. proc. civ.
Este de reţinut că reclamanta prin apărător nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, iar la termenul din 5 noiembrie 2008 când i s-a pus în vedere să achite diferenţa taxei de timbru în cuantum de 22.406,51 lei sub sancţiunea anulării cererii, acordându-se termen în acest sens la 7 ianuarie 2009, nu a învederat instanţei că formulează cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită, în condiţiile Legii nr. 147/1997, republicată.
Având în vedere considerentele arătate curtea de apel, în temeiul art. 296 C. proc. civ., a respins apelul, ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. a obligat-o pe apelantă la cheltuieli de judecată în cuantum de 3.500 lei intimatei.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta SC A.S.I. SRL Bucureşti, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate şi admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Recurenta susţine astfel că la termenele de judecată din 16 ianuarie 2008 şi din 13 februarie 2008, procedura citare cu reclamanta nu a fost legal îndeplinită, întrucât aceasta nu a fost citată la sediul ales – sediul profesional al avocatului – în ciuda cererii exprese şi neechivoc formulate, fiind legal citată abia la termenul de judecată din 21 mai 2008, termen la care a fost şi reprezentată prin apărător.
La termenul din 18 iunie 2008 – arată recurenta – a invocat nulitatea încheierilor de şedinţă şi a măsurilor dispuse prin acestea, invocând dispoziţiile art. 85, art. 89 alin. (1), art. 93, art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. civ. şi arătând că vătămarea este prezumată potrivit art. 89 alin. (1) şi art. 103 alin. (2) teza finală şi art. 107 C. proc. civ.; în temeiul acestor dispoziţii legale, a solicitat rediscutarea în condiţii de contradictorialitate şi cu respectarea dreptului la apărare a cererii de administrare a celor două expertize.
Recurenta mai arată că cele două probe au fost administrate cu încălcarea legii, respectiv a dispoziţiilor art. 208, art. 204 alin. (1) şi art. 27 pct. 7 C. proc. civ. şi, în fine, că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de apel invocate.
Recursul nu este întemeiat.
În ce priveşte susţinerile recurentei-reclamante conform cărora nu a fost legal citată la termenele de judecată din 16 ianuarie 2008 şi 13 februarie 2008, stabilite de instanţa de fond, - procedura de citare fiind legal îndeplinită abia la termenul din 21 mai 2008, când reclamanta a şi fost reprezentată prin apărător, ceea ce ar atrage nulitatea citării astfel efectuate, se constată că nu sunt întemeiate.
Sub acest aspect se observă că instanţa de apel a apreciat în mod judicios că chiar dacă nu a fost citată la sediul ales, respectiv sediul profesional al avocatului, la două termene de judecată, aşa cum a solicitat, faptul că la un termen ulterior, respectiv la termenul de judecată din 21 mai 2010 reclamanta a fost reprezentată de un avocat, care a luat termenul în cunoştinţă până la soluţionarea cauzei, este de natură să înlăture vătămarea invocată de recurenta-reclamantă şi să dea relevanţă dispoziţiilor art. 105 alin. (2) teza I C. proc. civ. şi nu celor invocate de recurenta-reclamantă.
Nici susţinerile recurentei-reclamante în legătură cu necesitatea constatării nulităţii încheierilor de şedinţă precum şi a rediscutării celor două expertize, determinat de încălcarea dispoziţiilor legale în modul de administrare a acestor probe, nu sunt întemeiate.
Astfel, se constată că instanţa de apel a reţinut, de asemenea corect, că reclamantei nu i s-a produs nicio vătămare prin faptul că la efectuarea celor două expertize nu a fost citată la domiciliul ales, atât timp cât la termenul din 18 iunie 2008 Tribunalul a revenit cu adresă către experţii desemnaţi, în vederea convocării părţilor, iar reclamanta prin apărător nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză.
De altfel, criticile privind efectuarea expertizelor şi nepronunţarea instanţei asupra tuturor motivelor de apel invocate sunt lipsite de relevanţă şi nu pot fi primite, de vreme ce la termenul din 5 noiembrie 2008 i s-a pus în vedere reclamantei să achite diferenţa de 22.406,51 lei sub sancţiunea anulării cererii, iar aceasta nu a dat curs obligaţiei legale ce-i revenea şi nici nu a contestat taxa de timbru stabilită de instanţă, în condiţiile Legii nr. 147/1997, republicată.
Astfel fiind, se constată că în mod corect, la data de 7 ianuarie 2009, prin sentinţa pronunţată, tribunalul, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, a anulat cererea reclamantei ca insuficient timbrată, soluţie ce a fost de asemenea corect confirmată de curtea de apel, prin respingerea apelului reclamantei.
În consecinţă, reţinându-se că reclamanta nu a formulat în recurs nicio critică întemeiată, care în raport de dispoziţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. să conducă la modificarea ori casarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută, ca fiind legală şi se va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.S.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 309 din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2177/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2181/2010. Comercial → |
|---|
