ICCJ. Decizia nr. 2048/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2048/2010
Dosar nr. 903/1259/2008
Şedinţa publică de la 2 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 606/C, pronunţată la data de 16 iunie 2009, Tribunalul Comercial Argeş a admis acţiunea precizată, formulată de reclamanta SC C. SA împotriva pârâtei A.V.A.S, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 1.235.300 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţă de 3.268 mp situat în intravilanul oraşului Curtea de Argeş, judeţul Argeş şi suma de 16.239,72 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a făcut aplicarea art. 324 din Legea nr. 99/1999, reţinând că prin sentinţa civilă nr. 423/2006, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, irevocabilă prin decizia civilă a Curţii de Apel Piteşti, nr. 442/R/2007, s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 3.268 mp, teren situat în intravilanul oraşului Curtea de Argeş, a cărui valoare de circulaţie este, conform expertizei efectuată în cauză, de 1.235.300 lei, sumă la care reclamanta şi-a majorat pretenţiile.
Apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, prin decizia nr. 109/ A-C, pronunţată la data de 18 noiembrie 2009.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel, examinând criticile apelantei în raport cu sentinţa atacată şi probatoriul administrat, a reţinut că, în speţă, este inaplicabil termenul de 3 luni reglementat de art. 3228 din Legea nr. 99/1999, şi, în lipsa unei alte reglementări legale exprese, prescripţia se calculează în raport de termenul general prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care începe să curgă la momentul restituirii efective a bunului imobil în discuţie; că soluţia respingerii excepţiei necompetenţei teritoriale în raport de dispoziţiile art. 12 C. proc. civ. şi de cele ale art. 8 alin. (1) C. proc. civ., este corectă, iar prevederile art. 40 din Legea nr. 137/2002, referitoare la competenţă, nu se aplică prezentei acţiuni prin care se valorifică dreptul la despăgubiri în temeiul art. 3228 din O.U.G. nr. 88/1997, aplicabil în continuare contractelor încheiate anterior adoptării Legii nr. 137/2002, iar, pe fond, a considerat că dispoziţiile art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997 sunt incidente în speţă, faţă de data încheierii contractului de privatizare, şi statuează asupra cuantumului despăgubirilor ca fiind echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor, care nu se limitează la valoarea înscrisă în evidenţa contabilă a societăţii.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta-pârâtă, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de apel a ignorat fundamentul apărării A.V.A.S., referitor la limitarea despăgubirilor acordate în cauză, în temeiul art. 324 din Legea nr. 99/1999, la valoarea contabilă a imobilului restituit şi nu a luat în considerare dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 137/2002, în conformitate cu care valoarea despăgubirilor acordate nu va putea depăşi cumulat 50 % din preţul efectiv plătit de cumpărător, precum nici dispoziţiile art. 3228, respectiv, dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 137/2002, în calcularea termenului de prescripţie, prin raportare la momentul de la care acesta începe să curgă, care este data rămânerii irevocabile a hotărârii de restituire.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind temeinică şi legală, considerând neîntemeiate criticile aduse acesteia.
Recursul este nefondat.
Este de observat că toate criticile formulate de recurentă au făcut şi obiectul apelului, fiind corect respinse de instanţa de control judiciar, care a confirmat soluţia pe care instanţa de fond a dat-o, atât excepţiilor invocate, cât şi fondului cauzei.
Astfel, acţiunea dedusă prezentei judecăţi nu vizează un act îndeplinit în procesul de privatizare sau valorificarea unui drept decurgând din acest proces pentru a fi incidente dispoziţiile art. 3228 din O.U.G. nr. 88/1997 sau cele ale art. 39 din Legea nr. 137/2002, aşa încât, cu justeţe s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în raport cu dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 şi a termenului de prescripţie pe care acest act normativ îl consacră prin art. 3 ca fiind de 3 ani, neîmplinit la data introducerii acţiunii, calculat în raport cu data restituirii efective a imobilului în litigiu, când patrimoniul societăţii a fost diminuat şi aceasta a suferit prejudiciul reclamat.
Cu referire la fondul cauzei, se constată că, în mod corect, instanţa de apel a dat eficienţă principiului de drept comun de reparare integrală a prejudiciului suportat de reclamantă ca urmare a retrocedării imobilului în litigiu, în lipsa unor dispoziţii legale speciale şi a inaplicabilităţii, în speţă, a prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, care nu pot retroactiva, întrucât, alin. (3) al art. 30 din menţionata lege, prevede expres că dispoziţiile art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997 rămân aplicabile pentru contractele de vânzare - cumpărare încheiate înainte de intrarea acesteia în vigoare, cazul în speţă, astfel că nu se poate reţine incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 109/ A-C din 18 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2047/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2051/2010. Comercial → |
|---|
