ICCJ. Decizia nr. 2047/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2047/2010
Dosar nr. 1022/99/2007
Şedinţa publică de la 2 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 19 din 9 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a respins excepţia lipsei de interes şi totodată s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta C.C. în contradictoriu cu pârâta SC A.S.I.R. SA Iaşi prin care a solicitat anularea hotărârilor adunărilor generale ale acţionarilor din cadrul pârâtei SC A.S.I.R. SA având nr. 1 din 23 iulie 2004, nr. 2 din 24 iulie 2004, nr. 2 din 9 aprilie 2005 şi nr. 3 din 15 iunie 2005, justificat de faptul că procedura convocării acţionarilor a fost nelegală.
Pentru a se pronunţa astfel a reţinut că procedura de convocare s-a realizat prin afişare la sediul societăţii pârâte, convocatoarele fiind semnate de către acţionarul SC V.W. SRL şi contrasemnate de administratorul societăţii pârâte, iar convocările conţineau locul şi data ţinerii adunărilor, precum şi ordinea de zi cu menţionarea detaliată a tuturor chestiunilor ce urmau a face obiectul dezbaterilor adunărilor cu respectarea art. 117 alin. (5), (6), (7) din Legea nr. 31/1990, în vigoare la data emiterii actului şi abrogate ulterior prin Legea nr. 44/2006, faţă şi de prevederile Statutului astfel cum a fost modificat prin Hotărârea A.G.A nr. 1/2002.
În ceea ce priveşte incidenţa art. 240 din Legea nr. 297/2004 s-a reţinut că acest articol face parte din capitolul VI al legii, cuprinzând dispoziţii speciale privind societăţile admise la tranzacţionare, iar reclamanta nu a demonstrat că pârâta SC A.S.I.R. SA îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 213 din Legea nr. 297/2004 pentru ca o societate comercială să fie admisă la tranzacţionarea pe o piaţă reglementată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie nelegalitate.
Prin decizia nr. 14 din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că prima instanţă a interpretat şi aplicat corespunzător dispoziţiile legale incidente la situaţia de fapt, fiind dovedit că Hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 18 februarie 2002, menţionată la Oficiul Registrului Comerţului, prevedea ca modalitate de convocare a adunării generale afişarea la sediul societăţii, însoţită de un convocator ce urma a fi semnat şi datat de acţionarii ce au luat la cunoştinţă de convocare, cu cel puţin 15 zile înainte de data prevăzută pentru adunare (fila 42 dosar fond).
În speţă, apelanta a contestat legalitatea convocării motivat de menţionarea, în cuprinsul convocatorului, doar a acţionarului ce deţine 50 % din capitalul social (SC V.W. SRL), nu şi a celorlalţi acţionari (S.A. şi alte persoane fizice, inclusiv apelanta), ce deţineau procentul de 50 % din capital.
Deşi apelanta a susţinut că fiecare dintre convocatoarele contestate trebuiau să fie semnate de toţi acţionarii pentru a fi valabile, Curtea a constatat că nici dispoziţiile statutare şi nici cele ale art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 invocate în apel nu condiţionează valabilitatea convocări de semnarea convocatorului de către toţi acţionarii.
Prin urmare, instanţa va respinge ca nefondată şi critica privind aplicarea greşită dispoziţiilor art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 precum şi a prevederilor relevante cuprinse îi Statutul societăţii.
Totodată Curtea a respins şi motivul de apel referitor la nepronunţarea instanţei de fond asupra excepţiei nulităţii absolute a convocărilor a adunării generale şi implicit a hotărârilor A.G.A. având în vedere faptul că temeiul acestei excepţii este acelaşi cu cel al cererii principale şi a fost analizat prin hotărârea apelată.
În ceea ce priveşte critica privind nepronunţarea primei instanţe asupra motivului referitor la majorarea capitalului social fără acordarea dreptului de preemţiune aceasta a fost respinsă ca o consecinţă a respingerii susţinerilor privitoare la nelegalitatea convocării adunării generale.
Reclamanta a formulat recurs, în termenul legal, invocând în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încălcarea dispoziţiilor art. 117 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 înainte de modificarea prin Legea nr. 441/2006 şi a art. 13 alin. (7) din Statutul societăţii privind regulile de convocare a adunărilor generale.
A arătat, în esenţă, că cele două instanţe au nesocotit aceste dispoziţii, numai simpla afişare a convocării adunărilor generale la sediul societăţii nefiind suficientă pentru a considera îndeplinită procedura legală a convocării A.G.A. în lipsa semnăturii acţionarilor această situaţie conducând şi la încălcarea dreptului său de preemţiune care nu a putut fi astfel exercitat.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
Potrivit Legii nr. 31/1990, până la modificarea adusă prin Legea nr. 441/2006 - neincidentă în cauză faţă de data emiterii actelor juridice ce fac obiectul judecăţii - legiuitorul a derogat prin art. 117 alin. (5) de la regula generală, instituită prin art. 117 alin. (1) şi (2), a publicităţii prin M. Of. şi a unui ziar de largă răspândire, permiţând convocarea şi prin afişare la sediul societăţii cu condiţia ca acest mod să nu fie interzis prin actul constitutiv.
Or, aşa cum au reţinut ambele instanţe, prin Hotărârea A.G.A nr. 1/2002 s-a decis modificarea art. 13 din Statut care nu permitea această modalitate de convocare şi potrivit acestei modificări, votată şi de către recurenta-reclamantă, rezultă fără echivoc, că s-a convenit convocarea prin afişare la sediul societăţii, însoţită de un convocator ce va fi semnat de „acţionarii prezenţi” cu cel puţin 15 zile înainte de data ţinerii adunării generale şi nu de toţi acţionarii aşa cum invocă recurenta-reclamantă, în interpretarea dată art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, în redactarea anterioară Legii nr. 441/2006, deşi nici din redactarea acestui text de lege nu rezultă necesitatea semnării convocatorului de către toţi acţionarii.
Instanţa de apel, dând eficienţă voinţei părţilor exprimată printr-o hotărâre A.G.A. neanulată până în prezent corect a constatat astfel legalitatea convocării prin afişare, la sediul societăţii, împrejurarea că s-a prezentat doar unul dintre acţionari fiind certificată de cenzori, astfel că neprezentarea la sediul societăţii şi a recurentei-reclamante nu poate fi imputată societăţii, din perspectiva principiului egalităţii în drepturi a acţionarilor, recurenta-reclamantă invocând în această situaţie propria culpă.
Pe cale de consecinţă, considerându-se de către instanţa de apel că recurenta-reclamantă ca acţionar a fost legal convocată dar nu s-a prezentat, corect s-a concluzionat, totodată, că nu se poate reţine, nici încălcarea dreptului de preemţiune, faţă de neexercitarea acestuia din propria culpă.
Faţă de considerentele arătate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.C. împotriva deciziei nr. 14 din 3 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2043/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2048/2010. Comercial → |
|---|
