ICCJ. Decizia nr. 2117/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2117/2010
Dosar nr. 11332/63/2008
Şedinţa publică de la 4 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 11332/63/2008, reclamanta SC F.I.E. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA – U.R. DOLJ, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 592.812,68 lei cu titlu de daune materiale produse exclusiv din vina pârâtei pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale şi cele stabilite prin decizia nr. 1051/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul reinstalării numărului de telefon de la vechea adresă.
La data de 7 octombrie 2008, reclamanta a precizat că suma solicitată este de 459.463 lei iar ulterior prin sentinţa nr. 82 din 3 februarie 2009 a Tribunalului Dolj a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC F.I.E. SRL în contradictoriu cu pârâta SC R. SA.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că nu s-a demonstrat prin ce mecanism un număr de telefon poate polariza publicul, indiferent de celelalte elemente ale fondului de comerţ. Fidelitatea publicului faţă de produsele, serviciile sau lucrările unui comerciant nu ţin de o anumită combinaţie de cifre din numărul de apel telefonit al reclamantei, mai ales în situaţia în care aceasta pretinde că are ca obiect de activitate fabricarea produselor de patiserie şi restaurant, dar în registrul comerţului s-a înregistrat interdicţia dispusă de D.S.V. de a desfăşura aceste activităţi deoarece spaţiul folosit nu corespunde normelor sanitar-veterinare.
Prin decizia nr. 129 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamanta SC F.I.E. SRL împotriva sentinţei nr. 82/2009 pronunţată de Tribunalul Dolj în contradictoriu cu intimata SC R. SA CRAIOVA.
În motivarea deciziei, instanţa a reţinut că în cauză nu sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile contractuale în sarcina intimatei pârâte SC R. SA CRAIOVA.
Astfel, potrivit contractului de furnizor de servicii telefonice încheiat între părţi numărul J 1711006021463, intimata pârâtă nu are obligaţia de a menţine acelaşi număr de telefon pe toată perioada derulării contractului şi cu atât mai mult în caz de mutare la alte locaţii. Prin contract, numărul de apel a fost alocat la adresa din Craiova, Calea Bucureşti, iar o eventuală mutare a numărului de apel la o altă locaţie, se poate face numai în urma unor negocieri.
Raportul contractual dintre părţi, are ca obiect furnizarea de servicii telefonice, iar obţinerea de profit de către reclamantă nu este afectată de folosirea unui număr de telefon.
Dintre elementele de individualizare ale unei firme, folosite de comercianţi pentru realizarea de profit şi care au aptitudine de a atrage publicul, sunt: locul unde se află amplasat localul, calitatea mărfurilor şi serviciile oferite clienţilor, preţurile practicate, comportamentul personalului comerciantului, publicitatea şi reclama produselor iar fidelitatea publicului nu depinde de o anumită combinaţie de cifre care de altfel este temporară şi atribuită în mod cu totul aleatoriu de către societatea de telefonie.
Împotriva deciziei nr. 129/2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta SC F.I.E. SRL CRAIOVA recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că intimata SC R. SA CRAIOVA nu şi-a executat obligaţiile contractuale pentru numărul de apel xxxxxx obligaţie stabilită şi prin Decizia nr. 1051/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Contractul de furnizare de servicii telefonice a fost încheiat pentru numărul de apel xxxxxx şi nu generic.
Curtea de Apel Craiova, a interpretat greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al contractului, fiind vorba de fapt de nerespectarea clauzelor contractuale.
Între reaua credinţă a SC R. SA şi prejudiciul produs societăţii F.I.E. SRL, există legătura de cauzalitate demonstrată atât în faţa instanţei de fond cât şi în apel. De altfel, instanţa de fond a respins proba cu expertiză solicitată fapt ce reprezintă o antepronunţare, iar instanţa de apel nici măcar nu s-a pronunţat asupra acestui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii.
La numărul de apel xxxxxx, se apelează Pizzeria M.M. astfel că toată clientela cunoaşte acest număr de apel iar lipsind societatea de acest număr de telefon s-a cauzat un prejudiciu în sensul că a scăzut cifra de afaceri şi s-au acumulat datorii la bugetul de stat.
Intimata SC R. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esenţă respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., dar în dezvoltarea motivelor de recurs se critică modul în care instanţa de apel a reţinut situaţia de fapt şi a analizat probatoriul administrat. Schimbarea situaţiei de fapt şi reaprecierea probelor nu este posibilă în această fază procesuală odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., prin O.U.G. nr. 138/2000.
Dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurenta reclamă vizează situaţia în care judecătorii fondului procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecăţii, cu toate că nu avea dreptul să o facă, clauzele stipulate fiind clare şi precise sau instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndeielnic al acestuia.
Astfel, în limitele investirii prin cererea de apel, instanţa de apel a analizat condiţiile generale pentru angajarea răspunderii contractuale având în vedere că între părţi a fost încheiat contractul nr. J 1711006021463 din 16 martie 2006 în temeiul căruia reclamanta a solicitat despăgubiri. De asemenea, instanţa de apel a analizat fapta ilicită, prejudiciul şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu în raport de dispozitivul deciziei nr. 1051 din 8 martie 2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care SC R. SA a fost obligată să reinstaleze în locaţia indicată vechiul număr de telefon xxxxxx, obligaţie executată la 24 iunie 2008.
Recurenta reclamantă a devenit titulara postului telefonic cu numărul de apel xxxxxx, la data de 16 martie 2006, utilizând acest număr până la data de 3 aprilie 2006 când prin cererea nr. 21 din 20 martie 2006 a solicitat mutarea postului telefonic de la punctul de lucru din Calea Bucureşti la sediul din Calea Bucureşti.
Recurenta reclamantă a solicitat obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 459.463 lei cu titlu de daune materiale „pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract şi prin neexecutarea titlului irevocabil” dar nu a probat în condiţiile art. 1109 C. civ., legătura de cauzalitate în faptele imputate şi prejudiciul pretins.
În raport de obiectul acţiunii, instanţele au analizat condiţiile răspunderii civile, iar instanţa de apel în limitele efectului devolutiv a procedat la o nouă judecată asupra fondului în limitele criticilor formulate de apelantă, reţinând în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile întrucât nu există o faptă ilicită din partea intimatei pârâte şi ca urmare, nu a putut fi reţinută legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciul pretins.
Recurenta reclamantă a invocat un prejudiciu cuantificat la suma de 459.463 lei ca urmare a pierderii clientelei dar pentru angajarea răspunderii este necesară ca între faptă şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat prejudiciul solicitat.
Numărul de telefon alocat în baza contractului dintre părţi şi reţinut prin decizia nr. 1051/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu face parte dintre elementele de individualizare ale unei societăţi comerciale, serviciul telefonic fiind o cale de comunicare şi nu o condiţie de a obţine profit în afaceri, aspect reţinut corect de instanţa de apel.
Ca urmare, instanţa de apel a interpretat corect clauzele contractuale în raport de dispoziţiile art. 969 alin. (1) şi art. 982 C. civ., cât şi condiţiile generale ale răspunderii civile în raport de contractul încheiat de părţi şi decizia irevocabilă pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cauză neexistând o legătură de cauzalitate între faptele ilicite prezentate şi prejudiciul invocat, aspecte ce înlătură incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Este de observat că nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu-şi găseşte incidenţa în speţă, întrucât recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitate deciziei atacate din perspectiva cerinţelor legale. Două sunt ipotezele pe care le reglementează acest text de lege şi anume:
- hotărârea recurată este lipsită de temei legal;
- hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Recurenta reclamantă nu critică sub cele două aspecte arătate hotărârea pronunţată în apel ci propune o reapreciere în recurs a probelor pentru a se trage o concluzie diferită de cea a instanţei de apel.
Prin urmare, recurenta nu critică, decizia din apel pentru nelegalitatea ei, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ci pentru netemeinicie.
Un ultim motiv de recurs vizează nepronunţarea instanţei de apel asupra „unui mijloc de apărare” respectiv proba cu expertiza, probă nesolicitată în condiţiile art. 169 C. proc. civ.
Prin cererea de apel, apelanta nu a solicitat efectuarea unei expertize şi nici ulterior până la închiderea dezbaterilor.
Încuviinţarea unei probe are loc după dezbateri contradictorii, iar administrarea unei probe încuviinţate are loc anterior începerii dezbaterilor asupra fondului.
Instanţa de apel s-a pronunţat în limitele cererii de apel conform art. 292 C. proc. civ., iar solicitarea probei cu expertiza de către apelantă prin concluziile scrise după închiderea dezbaterilor nu putea fi analizată de instanţă întrucât în toate fazele sale, procesul civil este contradictoriu, presupunând două părţi cu interese contrare, rolul procesului fiind acela de a pune capăt unei stări conflictuale şi de a restabili adevărul. Potrivit acestui principiu, nicio probă nu poate fi opusă celeilalte părţi dacă nu i s-a dat posibilitatea de a o discuta.
Instanţa de apel a respectat drepturile părţilor şi principiile fundamentale ale procesului civil pronunţându-se în limitele investirii sale, neputând să se pronunţe asupra unei probe ce nu a fost solicitată în condiţiile art. 112, 132, 138 raportat la art. 292 C. proc. civ. şi până la închiderea dezbaterilor. Principiile fundamentale ale procesului civil, dau posibilitatea părţilor aflate în litigiu să participe în mod activ la arătarea drepturilor şi pretenţiilor lor, la argumentarea şi probarea acestora în cursul judecăţii prin combaterea şi discutarea susţinerilor făcute de fiecare din părţi, precum şi cu privire la iniţiativele instanţei luate în executare rolului său activ.
O procedură echitabilă în raport de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. impune ca orice probă să poată fi pusă în discuţia contradictorie a părţilor, or, în condiţiile în care apelanta a solicitat proba cu expertiza contabilă, după încheierea dezbaterilor prin concluziile scrise nu se poate susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui „mijloc de apărare” aşa cum arată recurenta.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge recursul formulat de reclamanta SC F.I.E. SRL CRAIOVA împotriva deciziei comerciale nr. 129 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC F.I.E. SRL CRAIOVA împotriva deciziei comerciale nr. 129 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2115/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2118/2010. Comercial → |
|---|
