ICCJ. Decizia nr. 2127/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2127/2010
Dosar nr. 960/112/2009
Şedinţa publică de la 4 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Reclamantul O.A. a chemat în judecată Societatea R.C.B.E. SA Bistriţa şi a solicitat ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să fie desemnaţi unul sau mai mulţi experţi însărcinaţi să analizeze gestiunea societăţii şi să întocmească un raport, care să-i fie predat oficial atât lui cât şi Consiliului de administraţie şi auditului intern. A precizat că în principal solicită să se verifice gestiunea pe întreaga perioadă 1 ianuarie 2008 – 30 aprilie 2009, iar în subsidiar să se facă verificările indicate în cele 14 puncte pe care le-a menţionat expres în acţiune. În drept a invocat prevederile art. 136 din Legea nr. 31/1990 iar în fapt a arătat că după ce a fost înlăturat din Consiliul de administraţie i-a fost refuzat accesul la orice situaţii economice financiare ale societăţii deşi acest drept rezultă din calitatea sa de acţionar cu o participare de 33,33 % din capital.
Necesitatea efectuării expertizei a fost argumentată şi pe faptul că societatea nu are audit intern din data de 7 martie 2008, reclamantul apreciind că este privat de dreptul de a reclama auditului intern existenţa unor eventuale nereguli şi de a solicita verificarea acestora.
Încheierea nr. 625 din 7 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
După analiza susţinerilor şi actelor depuse la dosar, prima instanţă a admis acţiunea şi a dispus întocmirea unui raport contabil care să analizeze cele 14 operaţiuni din gestiunea pârâtei pentru perioada 1 ianuarie 2008 – 30 aprilie 2009 enumerate în cererea introductivă.
De asemenea, s-a dispus ca raportul să-i fie predat reclamantului, consiliului de administraţie şi auditului intern, a fost numit expertul şi s-a stabilit onorariul de expertiză.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că acţiunea este admisibilă întrucât reclamantul nu-şi poate valorifica dreptul prin procedura contencioasă. Excepţia lipsei de interes a fost respinsă cu motivarea că reclamantul are calitatea de acţionar şi are interes să cunoască situaţia economică a societăţii comerciale, singura condiţie pentru o astfel de cerere fiind prevăzută de art. 136 din Legea nr. 31/1990, şi anume deţinerea a 10 % din capitalul social.
Apelul. Soluţia Curţii de Apel Cluj.
SC R.C.B.E. SA a declarat recurs, împotriva încheierii nr. 625/2009 pronunţată în dosarul nr. 960/112/2009 de Tribunalul Bistriţa Năsăud, cerere care a fost calificată drept apel şi soluţionată prin decizia nr. 8/2010.
Analiza criticilor aduse încheierii pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud a dus la concluzia că o astfel de cerere formulată de reclamant este lipsită de interes întrucât reclamantul nu mai deţine calitatea de acţionar. În consecinţă, apelul a fost admis iar încheierea nr. 629/1990 a fost schimbată în tot în sensul admiterii excepţiei lipsei de interes pentru obţinerea informaţiilor privind situaţia economică a societăţii.
Recursul. Motivele de recurs.
Împotriva deciziei nr. 8 din 28 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs reclamantul O.A., care a solicitat ca în temeiul art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., să se admită recursul şi să fie trimisă cauza pentru rejudecare Curţii de Apel Cluj.
În argumentarea motivelor de nelegalitate invocate a susţinut că excepţia lipsei interesului său de a promova acţiunea nu a fost pusă în discuţia părţilor, motiv de nulitate prevăzut de art. 304 alin. (5) C. proc. civ. Nerespectarea principiului contradictorialităţii încalcă prevederile art. 105 alin. (5) C. proc. civ., art. 21 şi art. 24 din Constituţie, art. 128 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., producându-i o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin nulitatea deciziei pronunţată de Curtea de Apel. În susţinerea aceluiaşi motiv s-a invocat şi încălcarea art. 137 alin. (1) şi art. 261 pct. 6 C. proc. civ., întrucât excepţia lipsei calităţii procesuale active nu este cuprinsă în dispozitiv.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a fost argumentat pe încălcarea art. 261 alin. (5) C. proc. civ., iar motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 pe încălcarea art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în sensul că avea calitatea de acţionar la data promovării cererii de primă instanţă fiind demonstrat astfel atât interesul cât şi calitatea procesuală. În acelaşi sens a susţinut că interesul are la bază dreptul de a participa la distribuirea profitului real sub formă de dividende, iar distribuirea trebuie să vizeze un profit bazat pe operaţiuni reale şi corecte. Deşi legea nr. 31/1990 nu reglementează modul de calcul al profitului real, a mai arătat autorul, o astfel de dispoziţie se regăseşte în art. 19 C. fisc., care referindu-se la modul de stabilire a profitului impozabil arată că acesta se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile. În sprijinul aceloraşi argumente a fost invocat şi art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia acţionarii sunt îndreptăţiţi să exercite orice alte drepturi corespunzătoare datei de referinţă iar la data promovării acţiunii figura în Registrul acţionarilor şi era titularul dreptului la dividende pe anul 2008.
Intimata prin întâmpinare a analizat punctual criticile aduse deciziei pronunţate de Curtea de apel şi a solicitat respingerea acestora apreciind că instanţa s-a pronunţat cu privire la excepţia lipsei de interes, a respectat principiul contradictorialităţii, art. 261 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi cerinţele art. 136 din Legea nr. 31/1990.
Recursul este nefondat.
1. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (5) C. proc. civ., poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
a) Din perspectiva acestui motiv s-a invocat faptul că instanţa de apel s-a pronunţat cu privire la excepţia lipsei de interes fără ca aceasta să fie pusă în discuţia părţilor, iar în al doilea rând că instanţa nu s-a pronunţat pe excepţia lipsei calităţii sale procesuale.
Critica este nefondată. Mai întâi trebuie precizat că drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului pentru care au fost instituite de lege. Din acest punct de vedere, utilizarea unui text de lege nu poate fi făcută în afara actelor şi lucrărilor dosarului numai pentru a servi unei afirmaţii care să sprijine o părere proprie dincolo de realitatea desfăşurării procesului. În sensul acestor precizări Înalta Curte observă că în privinţa lipsei de interes care a fost invocată de apelantă, în faţa instanţei de apel, recurentul a formulat apărări la punctul 3 din întâmpinare care au fost susţinute şi în dezbaterile orale ceea ce demonstrează că afirmaţia sa este nesusţinută de lucrările dosarului. Concluzia care se impune este aceea că nu s-au încălcat formele de procedură şi nici drepturile la apărare, dreptul la un proces echitabil şi principiul contradictorialităţii ca dimensiune a echităţii. În principiu se cuvine a se preciza că dreptul la apărare nu este discreţionar şi în acest sens trebuie observate nu numai dispoziţiile art. 723 alin. (1) C. proc. civ. ci şi art. 57 din legea fundamentală, care referindu-se la drepturile şi libertăţile constituţionale, iar dreptul la apărare prin exerciţiul căilor de atac sau susţinerile din faţa instanţelor, este un asemenea drept, care trebuie exercitat cu buna-credinţă. În fine, drepturile procesuale sunt recunoscute părţilor pentru soluţionarea justă a procesului aşa încât exerciţiul lor trebuie să se înscrie în acest cadru. În concret, recurentul a beneficiat de acest drept iar egalitatea armelor impusă de art. 6 din Convenţia Europeană pentru drepturile omului a fost respectată întrucât instanţa de apel a înţeles să se pronunţe pe o altă cerinţă necesară pentru exerciţiul dreptului la acţiune şi anume interesul, analizând folosul practic şi imediat pe care l-a exprimat recurentul în cererea formulată în temeiul art. 136 din Legea nr. 31/1990.
b) Şi critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 261 alin. (6) C. proc. civ., este nefondată şi lipsită de logică juridică.
De vreme ce instanţa s-a pronunţat pe o altă excepţie şi nu pe cea referitoare la lipsa calităţii procesuale, dispozitivul trebuie să reflecte soluţia asupra căreia s-a oprit instanţa, şi din acest punct de vedere se constată că dispoziţiile procedurale menţionate au fost respectate. Cu referire la excepţia lipsei interesului analizată prin decizia criticată, Înalta Curte va reţine şi respectarea art. 137 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că instanţa de apel s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiei respective care făcea de prisos luarea în analiză a celorlalte susţineri şi excepţii.
Nu mai puţin asupra principiului contradictorialităţii, C.E.D.O. a subliniat (cauza J.J. contra Olandei) că dreptul la o procedură contradictorie implică în esenţă posibilitatea pentru părţile în proces de a lua cunoştinţă de toate piesele dosarului prezentate judecătorului de natură să-i influenţeze decizia sau de a le discuta. Actele dosarului aşa cum s-a mai arătat relevă că principiul contradictorialităţii, ca garanţie a procedurii judiciare, a fost respectat.
c) S-a criticat invocându-se acelaşi motiv de nelegalitate, faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale, excepţie invocată de intimată.
Critica nu va fi primită. Mai întâi trebuie reţinut că interesul pentru a susţine că instanţa nu s-a pronunţat pe o excepţie pe care ar fi invocat-o era al intimatei pârâte care nu a declarat recurs. În al doilea rând a susţine acest punct de vedere de către recurentă este lipsit de eficienţă juridică în raport de excepţia asupra căreia s-a pronunţat Curtea de Apel.
3. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină . Această critică nu a fost motivată concret recurentul afirmând lapidar că nu există motivarea.
Critica este nefondată. Dispoziţiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ., au fost respectate întrucât decizia recurată a fost motivată pe excepţia lipsei de interes iar considerentele conţin argumentele care au format convingerea instanţei cu referire la soluţia adoptată.
3. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin prisma căruia s-a pus în discuţie aplicarea greşită a art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Dispoziţiile puse în discuţie vizează dreptul acţionarilor care deţin cel puţin 10 % din capitalul social de a cere instanţei să desemneze un expert pentru analiza anumitor operaţiuni din gestiunea societăţii.
În raport cu aceste dispoziţii prin care una din cerinţe este aceea de a fi acţionar, instanţa de apel a observat corect că recurentul nu mai deţinea calitatea de acţionar şi ca atare interesul său nu se mai circumscrie unui drept de control asupra societăţii şi în folosul acesteia. Din acest punct de vedere trebuie remarcat faptul că acest control care se realizează printr-un raport de expertiză are ca finalitate analiza şi propunerea de măsuri corespunzătoare, aceasta fiind şi raţiunea pentru care raportul de expertiză se predă directoratului şi consiliului de supraveghere precum şi cenzorilor societăţii cărora le revine sarcina (art. 136 pct. 11/2) de a-l include pe ordinea de zi a adunării generale.
Prin urmare, instituirea unui drept în favoarea acţionarilor nu este în afara interesului societar şi nici nu poate fi opus ca un drept absolut, or, recurentul încearcă să opună un interes propriu, acela de a-şi valorifica dreptul la dividendele care i s-ar fi cuvenit pe perioada cât a fost acţionar. În al doilea rând, dispoziţiile art. 136 alin. (11) a cărei încălcare s-a invocat se referă la dreptul de control numai asupra „anumitor operaţiuni de gestiune” şi nu asupra întregii gestiuni sau a unor chestiuni cum ar fi verificarea deciziilor consiliului de administrare şi încadrarea lor în normele legale, urmărirea modului de executare a contractelor de către terţi, participaţiile la firmele nou înfiinţare etc.
Mai mult, din actul constitutiv rezultă că societatea dispune de audit financiar, astfel că actele de control şi prezentarea acestora puteau fi verificate sau puse în discuţie în cadrul adunărilor generale.
Distinct de argumentele de mai sus trebuie reţinut şi un alt aspect subliniat de altfel şi în doctrină care impune acţionarilor obligaţia de a nu folosi informaţiile din raportul de expertiză în interes personal, or tocmai acest lucru se demonstrează prin argumentele finale ale recurentului prin care îşi justifică interesul de a-şi valorifica dividendele verificând cota de profit. Aprobarea profitului şi a cotei de distribuire vizează un interes societar care nu poate fi deturnat în scop personal.
Prin urmare şi sub acest aspect critica este vădit nefondat.
Faţă de cele ce preced se va reţine că soluţia Curţii de Apel a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale criticate, recursul potrivit art. 312 C. proc. civ., urmând să fie respins.
Asupra cheltuielilor de judecată solicitate de intimată, Înalta Curte având în vedere lipsa chitanţei şi a indicării datelor legate de sumele achitate, va respinge cererea de acordare a acestora, formulată în temeiul art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul O.A. împotriva deciziei comerciale nr. 8 din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Respinge cererea formulată de intimată privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2119/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2134/2010. Comercial → |
|---|
