ICCJ. Decizia nr. 2160/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2160/2010
Dosar nr. 2032/3/2009
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 6007 din 15 aprilie2009, pronunţată în dosarul nr. 2032/3/2009, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia lipsei de interes şi a respins pentru aceste considerent acţiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta L.G.D. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA; totodată, a respins ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentat, acţiunea promovată de L.G.D. în numele acţionarilor SC C. SA.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că reclamanta, în nume personal şi în calitate de reprezentant al acţionarilor SC C. SA, a solicitat, iniţial pe calea ordonanţei preşedinţiale şi, ulterior, pe calea dreptului comun, constatarea nulităţii absolute a hotărârii preşedintelui Consiliului de administraţie al pârâtei SC C. SA privind executarea hotărârii A.G.A. nr. 25 din 24 iunie 2008.
Judecătorul fondului a apreciat că procura depusă de reclamanta L.G.D. pentru justificarea calităţii sale de reprezentant al acţionarilor SC C. SA are un caracter general, astfel încât nu poate da dreptul mandatarului de a introduce o acţiune în justiţie, fiind necesară o procură specială în acest sens. În consecinţă, în şedinţa publică din data de 11 martie2009, judecătorul a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a mandatarei L.G.D. cu privire la acţionarii SC C. SA, enumeraţi în procură, respingând şi acţiunea pentru acelaşi considerent.
Totodată, judecătorul fondului a apreciat ca întemeiată excepţia lipsei de interes în ce priveşte acţiunea formulată în nume propriu de reclamanta L.G.D., reţinând că deşi interesul reclamantei de a promova acţiunea este legitim, el nu este încă născut şi actual, în condiţiile în care nu s-a dovedit în ce mod a fost vătămată reclamanta prin adoptarea hotărârii a cărei nulitate se solicită.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta L.G.D., atât în nume propriu cât şi ca reprezentant al acţionarilor PPM ai SC C. SA, solicitând admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivare, s-a arătat că sentinţa pronunţată de judecătorul fondului este nelegală şi netemeinică, şedinţa de judecată fiind publică, textele legale impunând judecarea acesteia în Camera de consiliu; s-a mai susţinut greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, judecătorul fondului apreciind greşit asupra procurii judiciare depusă la dosar.
Intimata SC C. SA a invocat excepţia tardivităţii motivării apelului, precum şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant al apelanţilor acţionari în persoana reclamantei – apelante L.G.D.
Prin Decizia comercială nr. 516 din 7 decembrie 2009, completul de apel din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia tardivităţii motivării apelului şi cea a lipsei calităţii de reprezentant a apelantei L.G.D. în ce îi priveşte pe apelanţii acţionarii SC C. SA; a admis apelul declarat în cauză, a desfiinţa sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut în considerente netemeinicia excepţiei tardivităţii motivării apelului, faţă de împrejurarea că această motivare a fost depusă la prima zi de înfăţişare, potrivit art. 287 alin. (2) C. proc. civ.
S-a apreciat ca neîntemeiată şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a apelantei L.G.D. în ce îi priveşte pe apelanţii acţionari ai SC C. SA, pentru considerente care au conturat şi soluţia de desfiinţare a sentinţei de fond: s-a reţinut, astfel, că în mod greşit judecătorul fondului a apreciat conţinutul procurii judiciare depusă la dosar în sensul că este o procură generală: din conţinutul procurii rezultă că reclamanta L.G.D. a fost împuternicită de acţionari doar pentru promovarea şi reprezentarea acestora în justiţie în litigiile expres specificate, printre care şi cele referitoare la drepturilor lor de acţionari. În consecinţă, completul de apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile art. 67 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. privind exercitarea drepturilor procedurale prin mandatar şi reprezentarea în judecată a mandantului.
De asemenea, s-a reţinut şi temeinicia primului motiv invocat de apelanţi, în sensul nerespectării prevederilor art. 132 alin. (9) C. proc. civ., şedinţa de judecată fiind publică, iar nu secretă aşa cum impune textul legal menţionat.
Împotriva deciziei pronunţate de completul de apel a formulat recurs pârâta SC C. SA, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivare recurenta – pârâtă a arătat că Decizia completului de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, prin aceea că nu a verificat existenţa vătămării care s-ar fi produs reclamanţilor prin judecarea cererii în şedinţă publică, iar nu în Camera de consiliu. În consecinţă, recurenta apreciază că nu au fost respectate cerinţele art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin aceea că s-a dispus desfiinţarea sentinţei de fond, fără a se proba vătămarea produsă.
Recurenta pârâta a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei completului de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin întâmpinare, intimaţii prin reprezentant L.G.D., au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu era necesară dovedirea vătămării, art. 105 alin. (2) C. proc. civ. precizând că în cazul nulităţilor prevăzute de lege, vătămarea se presupune până la proba contrarie.
Nu au fost administrate probe în această fază procesuală.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat. Se reţine corecta soluţionare de către completul de apel a aspectului legat de necesitatea soluţionării litigiului în camera de consiliu, raportat la prevederile art. 132 alin. (9) C. proc. civ. Textul legal menţionat stabileşte cu valoare obligatorie ca litigiile vizând anularea unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor să fie soluţionate în camera de consiliu. Faţă de modul de redactare imperativ al textului legal, se reţine că în acest caz suntem în prezenta unei nulităţi anume prevăzute de lege (nulitate virtuală ce rezultă din imperativitatea reglementării legale, pentru care nu există derogare).
În consecinţă, în această situaţie nu era necesară dovedirea vătămării, fiind aplicabile prevederile art. 105 alin. (2) teza finală C. proc. civ., care menţionează în cazul nulităţilor anume prevăzute de lege vătămarea se presupune până la proba contrarie.
Pentru considerentele arătate, şi constatându-se că Decizia pronunţată de completul de apel este legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta – pârâtă SC C. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 516 din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 714/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2171/2010. Comercial → |
|---|
