ICCJ. Decizia nr. 2187/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2187/2010
Dosar nr. 22801/3/2008
Şedinţa publică din 9 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 10556 din 1 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, în dosarul nr. 22801/3/2008 a fost admisă excepţia de prematuritate a cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul R.Ş. A fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC C.C.B.V., în contradictoriu cu pârâtul R.Ş., ca prematur introdusă. A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active. A fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC C.C.B.V. în contradictoriu cu pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitatea procesuală.
Pentru a se pronunţa astfel tribunalul a reţinut că, de vreme ce scopul urmărit de legiuitor este evitarea sesizării instanţei de judecată cu cereri asupra cărora pârâtul nu şi-a exprimat punctul de vedere, cereri care ar putea fi soluţionate pe cale amiabilă în procedura concilierii directe, nu se poate aprecia că în situaţia în care concilierea directă se efectuează doar cu un pârât acest scop a fost atins şi în privinţa celuilalt pârât, în condiţiile în care acesta din urmă nu a avut posibilitatea să îşi exprime voinţa juridică în raport de pretenţiile reclamantei.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active s-a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă dacă între R.N. NV, N.B. BV, N.T. şi K.N. există raporturi care să justifice în împrejurările constate recuperarea pagubelor produse în accidentul din data de 17 iunie 2005 de către SC R.N. NV.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 10556 din 1 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a declarat apel SC C.C.B.V.
Prin Decizia comercială nr. 559 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, apelul a fost admis, hotărârea atacată desfiinţată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că, faţă de multitudinea de probleme pe care o ridică aplicarea art. 7201 C. proc. civ. este importantă interpretarea corectă a dispoziţiilor lui, cât mai apropiată de voinţa legiuitorului. Instanţa de apel a plecat de la opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul că scopul art. 7201 C. proc. civ. este de a simplifica şi degreva judecăţile cu obiect pretenţii băneşti şi de la opinia Curţii Constituţionale care a reţinut că articolul 7201 instituie o procedură extrajudiciară care să ofere părţilor posibilitatea de a se înţelege asupra eventualelor pretenţii ale reclamantului fără implicarea autorităţii judecătoreşti competente. S-a mai reţinut că doctrina de specialitate a statuat că prin instituirea procedurii concilierii prealabile legiuitorul a urmărit soluţionarea rapidă a neînţelegerilor dintre comercianţi fără a apela la procedura judiciară mai complexă şi mai lentă şi degrevarea activităţii instanţelor judecătoreşti.
Potrivit art. 7201 C. proc. civ., în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că reclamantul în litigiile comerciale are obligaţia de a încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Or, potrivit principiilor de drept, noţiunea de parte exprimă toate subiectele de drept, adică persoanele (fizice sau juridice) care au un interes comun. În prezenta cauză pârâtul R.Ş. are acelaşi interes juridic cu pârâta SC A. SA şi în consecinţă procedura de conciliere efectuată cu SC A. SA are efecte juridice şi în ceea ce îl priveşte pe R.Ş. faţă de care nu era necesar să se efectueze o procedură de conciliere distinctă.
În ceea ce priveşte critica apelantei privind hotărârea atacată referitor la admiterea excepţie lipsei calităţi procesuale active Curtea de apel a reţinut că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Societatea N.B. BV este deţinătoarea poliţei de asigurare aşa cum arată în conţinutul acesteia şi în extrasul depus la dosarul cauzei.
Plata sumei asigurate a fost efectuată de A.O.N. în calitate de broker al asigurărilor F. şi A.I.G. către numitul N.B. BV. Acest fapt rezultă din factura - nota de credit emisă la 23 septembrie 2005 care a fost adresată către N.B. BV cu menţiunea că se plăteşte în favoarea acestei societăţi suma de 92.267,87 euro în temeiul poliţei de asigurare, ordinul de plată emis de A.O.N. la 17 noiembrie 2005 şi extrasul de cont bancar din 17 noiembrie 2005 din care rezultă că plata sumei de 141.812,03 euro a fost făcută de A.O.N. către N.B. BV.
Aşadar R.N. NV este „asiguratul" din poliţa de asigurare. În temeiul calităţii de asigurat R.N. NV a emis formularul de subrogare în favoarea asigurărilor F. şi A.I.G. prin broker A.O.N.
Din procura depusă la dosarul cauzei rezultă că brokerul A.O.N. în calitate de mandatar a împuternicit pe SC C.C.B.V. să depună acţiune în „regresiune" împotriva SC A. SA ca asigurător legal al d-lui R.Ş. şi împotriva d-lui R.Ş. care este persoană responsabilă pentru daunele cauzate de N.T. ca urmare a accidentului auto care a avut loc pe 17 iunie 2005 în Bucoşniţa, Judeţul Caraş-Severin, România.
Faţă de cele arătate, Curtea de Apel a reţinut că apelanta reclamantă SC C.C. BV, are calitate procesuală de a promova cererea de chemare în judecată având ca obiect despăgubiri ca urmare a accidentului din 17 iunie 2005.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA Bucureşti.
În cadrul primului motiv de recurs, recurenta formulează două susţineri, amândouă putând fi subsumate motivelor prevăzut de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
a) în primul rând, recurenta afirmă în esenţă - şi repetă apoi, în formulări diferite, pe parcursul acestui motiv de recurs - că societatea SC C.C. BV, nu a dovedit faptul că, în calitate de asigurător de bunuri s-a subrogat prin plata despăgubirii în drepturile persoanei păgubite ca urmare a accidentului produs pe teritoriul României de către asiguratul R.Ş.", deoarece nu se cunoaşte "identitatea asiguratului", "dacă s-a plătit efectiv despăgubirea" şi nici "persoana" care a încasat-o.
b) în al doilea rând, recurenta afirmă că poliţa de asigurare este o "asigurare maritimă pentru mărfuri" şi deci nu ar fi incidentă în cazul de faţă.
În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, criticile ar putea fi subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ., SC A.R.A.V.I.G. SA pretinde că instanţa de apel ar fi încălcat prevederile art. 49 şi art. 55 din Legea nr. 136/1995, precum şi cele ale art. 998 – art. 999 C. civ.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Cât priveşte prima critică din primul motiv de recurs, se va reţine că instanţa de apel, prin Decizia atacată, a stabilit în mod perfect corect întregul lanţ de raporturi juridice care există în cauză, şi care duc la concluzia, pe care această instanţă a reţinut-o, şi anume că societatea SC C.C. BV are calitate procesuală de a promova cererea de chemare în judecată având ca obiect despăgubiri ca urmare a accidentului din 17 iunie 2005.
Astfel, instanţa de apel a constatat că Societatea N.B. BV este deţinătoarea poliţei de asigurare de bunuri, aşa cum se arată în conţinutul acesteia şi în extrasul depus la dosarul cauzei.
Totodată, instanţa de apel a constatat că plata sumei asigurate a fost efectuată de A.O.N., în calitate de broker al asigurătorilor F. şi A.I.G. către N.B. BV.
Acest fapt rezultă din documentele pe care societatea intimată le-a depus la dosarul de fond, şi anume: factura - nota de credit emisă de A.O.N. la 23 septembrie 2005, care a fost adresată către N.B. BV cu precizarea că se plăteşte în favoarea acestei societăţi suma de 92.267,87 euro în temeiul poliţei de asigurare şi cu menţiunea că plata se face cu titlul de "daune" pentru accidentul din 17 iunie 2005; ordinul de plată emis de A.O.N. la 17 noiembrie 2005; extrasul de cont bancar din 17 noiembrie 2005, în care plata sumei de 141.812,03 euro făcută de A.O.N. către N.B. BV apare la Societatea R.N. NV este "asiguratul" din poliţa de asigurare. R.N. NV este menţionat în calitate de asigurat şi în factura - nota de credit emisă de A.O.N. la 23 septembrie 2005, cu referire la poliţa de asigurare.
În temeiul calităţii de asigurat, R.N. NV a emis "Formularul de subrogare" ("Subrogation Form") în favoarea asigurătorilor F. şi A.I.G., prin brokerul A.O.N.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că, din procura depusă la dosarul cauzei rezultă că brokerul A.O.N, în calitate de mandatar al asigurătorilor F. şi A.I.G., a împuternicit pe SC C.C. BV să depună acţiunea în regres împotriva SC A.R.A.V.I.G. SA, ca asigurător legal al lui R.Ş., şi împotriva lui R.Ş., ca persoană responsabilă pentru daunele cauzate socIetăţii N.T. ca urmare a accidentului auto care a avut loc pe 17 iunie 2005 la Bucoşniţa, Judeţul Caras - Severin, România. În concluzie, potrivit celor arătate mai sus şi contrar celor susţinute de SC A.R.A.V.I.G. SA, rezultă că R.N. NV are calitatea de "asigurat" în poliţa de asigurare şi, în consecinţă, are dreptul de a solicita despăgubiri pentru prejudiciile rezultate în urma accidentului.
În al doilea rând, în cadrul primului motiv de recurs, recurenta afirmă că poliţa de asigurare este o "asigurare maritimă pentru mărfuri" şi deci nu ar fi incidentă în cazul de faţă.
Afirmaţia este eronată şi va fi respinsă pentru argumentele care urmează.
a) Poliţa de asigurare, deşi se numeşte "Poliţă de asigurare"
maritimă pentru mărfuri", dar acoperă şi tranzitul terestru al mărfii de la depozit la depozit, deoarece se referă la "toate riscurile".
Faptul că Poliţa de asigurare acoperă "toate riscurile" ("Institute Cargo Clauses (All Risks)" se prevede în articolul "Condiţii" ("Conditions") din cuprinsul său. Acest fapt este arătat şi în "Condiţiile suplimentare de asigurare" („Supplementary Insurance Conditions"), care sunt ataşate poliţei (a se vedea clauza 1 - "Termenii şi condiţiile aplicabile" ("Applicable Terme and Conditions").
b) Poliţa de asigurare se coroborează cu "Clauzele privind transportul de mărfuri" ("Cargo Clauses"). Aceste Clauze definesc noţiunea de "toate riscurile", la care se referă articolul 1.1 ("Clauze instituite privind transportul de mărfuri (Toate riscurile)") ("Institute Cargo Clauses (All Risks)".
Definiţia noţiunii de "toate riscurile" este cuprinsă în articolul 4.5.1. Potrivit acestui articol, intitulat "Tranzit / de la depozit la depozit. Pe orice rută, direct sau indirect", această asigurare acoperă şi tranzit(-urile), dacă este cazul, de la (şi) către interiorul tării în care se află locul numit în poliţă pentru începerea tranzitului sau (şi) destinaţia numită în poliţă. Această asigurare se află în vigoare din momentul în care interesele asigurate (mărfurile asigurate) părăsesc punctul din interiorul depozitului sau în/la locul de staţionare / depozitare în care ele se află gata de a începe tranzitul, continuă fără întrerupere pe durata cursului normal al tranzitului ..şi se încheie la livrarea intereselor asigurate la punctul destinat pentru acestea în interiorul depozitului sau în / la locul de staţionare / depozitare".
Din aceste dispoziţii rezultă că Poliţa de asigurare, în care societatea R.N. NV are calitatea de asigurat, acoperă şi riscul avarierii şi distrugerii mărfii pe parcursul transportului ei terestru din Olanda în Turcia, via România, adică inclusiv în momentul când marfa a făcut obiectul accidentului de circulaţie care a avut loc la data de 17 iunie 2005 pe raza comunei Bucoşniţa, judeţul Caraş-Severin.
Ca răspuns la menţiunea făcută de SC A.R.A.V.I.G. SA în sensul că în raportul de expertiză întocmit de SC C.C.B.V. la 21 iulie 2005 este indicată poliţa de asigurare în loc de cea cu nr. X, precizăm că numărul corect este acesta din urmă. Faptul că în raportul de expertiză s-a adăugat menţiunea "22" se explică prin faptul că poliţa se completează cu Clauzele privind transportul de mărfuri ("Cargo Clauses"), aşa cum am arătat mai sus.
În concluzie, cu privire la primul motiv de recurs invocat de SC A.R.A.V.I.G. SA, rezultă că societatea SC C.C.B.V. a dovedit pe deplin toate elementele care fundamentează calitatea sa procesuală activă în prezenta cauză. În acest fel, rezultă că societatea SC C.C.B.V. îndeplineşte condiţiile cerute de art. 22 din Legea nr. 136/1995 care, prin raportare la speţă, se citesc astfel: asigurătorul din contractul de asigurare de bunuri (în speţă F. şi A.I.G., prin brokerul A.O.N. care a subrogat pe SC C.C.B.V. în drepturile sale) se subrogă în momentul plăţii, în limitele indemnizaţiei plătite, în toate drepturile asiguratului (R.N. NV) împotriva celor răspunzători de producerea pagubei (în speţă, R.Ş.), precum şi a asigurătorului de răspundere civilă auto a acestuia (în speţă, SC A.R.A.V.I.G. SA).
În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, SC A.R.A.V.I.G. SA pretinde că instanţa de apel ar fi încălcat prevederile art. 49 şi art. 55 din Legea nr. 136/1995, precum şi cele ale art. 998 – art. 999 C. civ.
Afirmaţia este eronată şi urmează a fi respinsă pentru motivele care urmează.
În realitate, instanţa de apel, în limita învestirii sale - şi anume cu judecarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a societăţii SC C.C.B.V. - a avut în vedere toate elementele la care SC A.R.A.V.I.G. SA se referă, şi care rezultă din actele pe care societatea intimată le-a depus la dosarul cauzei.
Astfel, calitatea de persoană păgubită aparţine asiguratului R.N. NV, care apare în poliţa de asigurare, iar suma plătită de asigurătorii F. şi A.I.G., prin brokerul lor A.O.N., şi faptul că aceasta reprezintă despăgubire pentru accidentul din 17 iunie 2005 rezultă din înscrisurile enumerate mai sus.
Condiţiile răspunderii civile delictuale, îndeplinite în persoana făptuitorului accidentului, R.Ş., rezultă din: Procesul - verbal, încheiat la data de 17 iunie 2005, la locul accidentului, de către Poliţia Caras - Severin; Autorizaţiile de reparaţie emisă de agentul constatator al accidentului; poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto (RCA) din 23 decembrie 2004, emisă de SC A.R.A.V.I.G. SA, pe numele făptuitorului R.Ş.
Astfel, pentru considerentele reţinute, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de SC A.R.A.V.I.G. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 559 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.R.A.V.I.G. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 559 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2186/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2189/2010. Comercial → |
|---|
