ICCJ. Decizia nr. 2193/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2193/2010
Dosar nr. 1466/1/2010
Şedinţa publică din 9 iunie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. l99/COM din 28 mai 2008, Tribunalul Bihor Oradea, secţia comercială, a anulat ca netimbrată acţiunea reclamantului B.D., având ca obiect atragere răspundere administrator.
Prin Decizia nr. 60/C/2009-A din 16 iunie 2009, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială si de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul formulat de reclamantul B.D., a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă, pentru o nouă judecare.
Împotriva deciziel mai sus menţionate, au declarat recurs pârâtele SC M. SA Oradea, SC L. SA Oradea şi M.F., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat modificarea în totalitate a deciziei atacate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, ca fiind temeinică şi legală.
Prin Decizia nr. 83 din 14 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat, ca netimbrat, recursul pârâtelor.
Înalta Curte, luând in examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, a reţinut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanţă.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat şi nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 14 ianuarie 2010, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte a dat eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată şi a dispus anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâtele SC M. SA Oradea, SC L. SA Oradea şi M.F.
Împotriva deciziei nr. 83 din 14 ianuarie 2010 au formulat contestaţie în anulare pârâtele, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei contestate, admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct. 9 C proc. civ., modificarea în totalitate a deciziei civile nr. 60/C/2009, pronunţată de Curtea de Apel Oradea şi, pe cale de consecinţă, menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei nr. 199/COM din 28 mai 2008, prin care s-a dispus anularea ca netimbrată a acţiunii reclamantului.
În motivarea contestaţiei în anulare, recurentele-pârâte susţin în esenţă că în mod greşit Înalta Curte a dispus prin hotărârea atacată anularea recursului lor, ca netimbrat, atât timp cât au achitat taxele de timbru solicitate instanţei.
Arată că vor anexa alăturat contestaţiei în anulare dovezi în acest sens şi faţă de această situaţie consideră că sunt îndeplinite cerinţele art. 318 C. proc. civ., pentru admiterea contestaţiei în anulare astfel formulate.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, se constată următoarele:
Motivul de contestaţie prevăzut de art. 318 teza I C.proc.civ, invocat de contestatoare, în sensul că dezlegarea dată pricinii de către instanţa de recurs este rezultatul unei erori materiale,are în vedere erori materiele evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului cum ar fi: respingerea greşită a unui recurs ca tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar tară calitate şi altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Fiind vorba de un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie interpretata extensiv şi, drept urmare, pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată sau orice alte erori care să determine o reanalizare şi reapreciere a probelor administrate în cauză.
În speţă, contestatoarele pârâte susţin că în mod greşit instanţa de recurs le-a anulat recursul, ca netimbrat, de vreme ce şi-au îndeplinit obligaţia de timbrare a recursului declarat, încunoştiinţând în acest sens instanţa.
Contestatoarele nu au prezentat dovezile achitării taxelor de timbru datorate în recurs, astfel cum au menţionat în contestaţia în anulare formulată, împrejurare în care examinând actele dosarului de recurs, rezultă că, într-adevăr, recurentele au depus la dosar taxele de timbru datorate, respectiv 4 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar, dar acest fapt s-a produs şi a fost adus la cunoştinţă instanţei la data de 18 ianuarie 2010 şi anume, după ce instanţa de recurs, prin Decizia nr. 83 din 14 ianuarie 2010, se pronunţase în cauză, anulând în mod corect recursul declarat de pârâte, ca netimbrat.
Astfel fiind, reţinându-se că motivul formulat de contestatoare nu este întemeiat, nefiind îndeplinite cerinţele art. 318 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de pârâtele SC M. SA Oradea, SC L. SA Oradea şi M.F., menţinând ca fiind legală Decizia pronunţată de instanţa de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarele SC M. SA Oradea, SC L. SA Oradea şi M.F. împotriva deciziei nr. 83 din 14 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2190/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2194/2010. Comercial → |
|---|
