ICCJ. Decizia nr. 2260/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASA ŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2260/2010
Dosar nr. 246/103/2008
Şedinţa publică din 16 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 374 din 2 aprilie 2009, Tribunalul Neamţ a admis în parte acţiunea precizată de reclamanta SC A. SRL Piatra Neamţ, în contradictoriu cu pârâta SC E.O.M.D. SA Bacău, care a fost obligată să emită reclamantei aviz tehnic de racordare la reţeaua de energie electrică conform variantei c propuse de expert, constând în alimentarea radială din reţeaua publică de distribuţie a energiei electrice din zonă.
Cererea reclamantei pentru obligarea pârâtei la încheierea contractului de racordare contractarea şi executarea lucrărilo de racordare la reţea, punerea în funcţiune a instalaţiilor de racordare şi punerea sub tensiune a instalaţiei de utilizare a fost respinsă, dispunându-se obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii.
În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că reclamanta a adjudecat în cursul procedurii insolvenţei debitoarei SC P. SA mai multe bunuri imobile fără a fi incluse în procesul verbal de adjudecare – utilităţile de care a beneficiat debitoarea. Apreciindu-se că acţiunea reclamantei este admisibilă numai în ce priveşte obligarea pârâtei la emiterea avizului tehnic de racordare, instanţa şi-a însuşit „varianta c" propusă de expert întrucât nu implică impedimente de natură tehnică.
În privinţa celorlalte petite s-a considerat că nu sunt fondate pentru că ar echivala cu încălcarea principiului libertăţii contractuale.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia nr. 73 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, care a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere dispoziţiile HG nr. 867/2003 în vigoare la data introducerii acţiunii [art. 14 lit. e) şi art. 15 lit. b)] conform cu care documentaţia anexată cererii de emitere a avizului tehnic trebuia să cuprindă studiul de soluţie, avizat de operatorul de reţea, iar proba cu expertiză energetică nu poate echivala cu studiul de soluţie.
S-a mai reţinut că Ordinul Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei stabileşte etapele de urmat pentru stabilirea soluţiei de racordare, etape ce nu au fost parcurse în cazul administrării expertizei cu consecinţa verificării de specialitate cu privire la modul în care sunt îndeplinite cerinţele tehnice prin normele specifice.
Împotriva deciziei reclamanta a declarat recurs prin care a susţinut următoarele:
-Studiul de soluţie propus de operatorul de reţea presupunea suportarea unor costuri estimate la 300.000 lei, urmărindu-se să se refacă vechea reţea de alimentare, refuzându-se orice propunere convenabilă.
-Instanţa de apel a interpretat şi a aplicat greşit dispoziţiile legale, apreciind în mod eronat că avizul de racordare nu poate fi emis în lipsa unui studiu de soluţie efectuat de SC E.O.M.D. SA sau o altă societate agreată de intimată.
Se susţine că dispoziţiile legale au fost interpretate excesiv de restrictiv, făcând imposibilă penetrarea monopolului deţinut de intimată.
Concluziile instanţei de apel către o veritabilă încălcare a accesului liber la justiţie, expertiza tehnică reprezentând un veritabil studiu de soluţie.
Dispoziţiile HG nr. 867/2003 invocate ca temei legal în motivarea soluţiei nu mai erau în vigoare la data pronunţării, fiind abrogate de HG nr. 90/2008.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului.
Analizând strict motivele de nelegalitate ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Aşa cum s-a reţinut şi în considerentele deciziei, instanţa apelului şi-a argumentat soluţia dată prin raportare la prevederile legale în vigoare la momentul promovării acţiunii în justiţie, prevederi indicate şi de reclamantă în cererea de precizare a acţiunii iniţiale şi anume HG nr. 867/2003 şi care privesc aprobarea Regulamntului privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public.
Potrivit normelor acestui regulament, norme ce au fost preluate în mare parte şi de HG nr. 90/2008 prin care s-a aprobat Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public, eliberarea avizului tehnic de racordare, presupune printre alte etape li elaborarea unui studiu de soluţie, reglementându-se în concret necesitatea acesteia, etapele ce trebuiesc urmate şi costurile acesteia astfel încât să se stabilească cele mai avantajoase soluţii de racordare la reţeaua electrică din punct de vedere tehnic şi economic.
Or, în condiţiile în care reclamanta recunoaşte prin chiar cererea de recurs că a refuzat întocmirea unui asemenea studiu din partea unei societăţi (ce deţine atestare de la pârâtă pentru o astfel de activitate) abilitate în acest sens, considerând că implică costuri prea împovărătoare şi că nu se acceptă soluţia propusă chiar de ea, aceasta nu face decât să-şi invoce propria culpă pentru că nu urmăreşte altceva, prin demersul său, decât să ocolească prevederile legale impuse în acest domeniu.
Procedând în acest mod, recurenta nu poate obţine satisfacţie în instanţă şi nici nu poate susţine îngrădirea liberului acces la justiţie, drept pentru care recursul său va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Piatra Neamţ împotriva deciziei civile nr. 73 din 19 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2225/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2276/2010. Comercial → |
|---|
