ICCJ. Decizia nr. 2225/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2225/2010
Dosar nr. 2540/116/2008
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Reclamantul Consiliul Local al Comunei Dor Mărunt, a chemat în judecată pe pârâta SC E.E. SA şi a solicitat anularea facturii de energie electrică şi obligarea pârâtei la recalcularea consumului la punctul de iluminat Dor Mărunt Gară, în perioada 20 noiembrie 2007 – 9 februarie 2008.
Judecătoria Lehliu Gară, prin sentinţa civilă nr. 981 din 6 noiembrie 2008, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Călăraşi, constatând că litigiul are caracter comercial.
Prin sentinţa civilă nr. 19 din 14 ianuarie 2009, Tribunalul Călăraşi a respins acţiunea ca prematur introdusă, reţinând că litigiul are natură comercială iar obiectul acţiunii este evaluabil în bani, însă reclamanta a introdus acţiunea fără încercarea de conciliere prealabilă, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 366 din 27 septembrie 2009, a respins ca nefundat apelul.
Instanţa a reţinut că litigiul are caracter comercial, conferit de statutul societăţii intimate care nu este o autoritate publică, iar cauza a fost soluţionată de tribunal respectând competenţa funcţională a acestuia, aşa încât neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe nu poate fi acoperită.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamantul a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că, litigiul are caracter administrativ întrucât este întemeiat pe art. 8 din Legea serviciului de iluminat public 230/2006 în raport de care este incidenţa Legii nr. 554/2004, iar instanţa de apel nu s-a pronunţat pe această excepţie şi nu şi-a verificat competenţa.
Mai susţine recurenta că procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. a fost îndeplinită, intimata pârâtă comunicând clar refuzul de a soluţiona pe cale amiabilă litigiul.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune:
Interpretarea dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., ca o condiţie a accesului la justiţie, are în vedere scopul instituirii procedurii concilierii, acela de a evita desfăşurarea unui proces judiciar.
Faptul că, începând cu 14 martie 2008 până la 1 august 2008 între părţi s-a purtat o corespondenţă care viza soluţionarea amiabilă a litigiului legat de emiterea facturii din 26 februarie 2008, iar răspunsul ferm al pârâtei – prin adresa din 22 iulie 2008 – a fost de a fi plătită factura, înlătură orice dubiu că părţile nu ar fi încercat pe cale amiabilă să soluţioneze diferendul lor.
Nu se poate susţine că reclamantul nu a comunicat pretenţiile sale pârâtei, cât timp prin 10 adrese părţile şi-au comunicat punctele de vedere fără a ajunge la înţelegere.
Formalismul cerut de art. 7201 C. proc. civ. nu împiedică părţile să-şi manifeste disponibilitatea de conciliere în negocieri mai active pe termene mai lungi decât cele determinate de textul de lege citat, dar în acelaşi scop: de a încerca soluţionarea amiabilă a conflictului.
În privinţa competenţei materiale a instanţei comerciale, în mod judicios instanţele de fond au constatat că raportul juridic litigios s-a născut în derularea contractului de furnizare de energie electrică care nu implică din partea niciunui cocontractant exerciţiul puterii de stat.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 366 din 29 septembrie 2009, va casa Decizia atacată pe care o va modifica în sensul că va desfiinţa sentinţa nr. 19 din 14 ianuarie 2009 a Tribunalului Călăraşi şi va trimite cauza spre soluţionare pe fond tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Local Dor Mărunt împotriva deciziei nr. 366 din 29 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia recurată şi în consecinţă admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 19 din 14 ianuarie 2009 a Tribunalului Călăraşi, pe care o desfiinţează şi dispune trimiterea cauzei pentru soluţionare pe fond, în primă instanţă, Tribunalului Călăraşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2195/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2260/2010. Comercial → |
|---|
