ICCJ. Decizia nr. 2553/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2553/2010
Dosar nr. 60/32/2009
Şedinţa publică din 1 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 octombrie 2006 reclamanta S.M. a chemat în judecată pârâta SC R. SRL şi S.S. solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună excluderea acestuia.
Prin cererea reconvenţională pârâtul a chemat în judecată societatea şi reclamanta a solicitat să se dispună dizolvarea SC R. SRL.
Tribunalul Bacău prin sentinţa nr. 1289 din 17 septembrie 2007 a admis acţiunea reclamantei pârâte S.M. şi a respins cererea reconvenţională, s-a stabilit structura capitalului social în procent de 100% al SC R. SRL pentru S.M. cu un aport de 1.600 lei.
În motivarea soluţiei instanţa de fond a reţinut că pârâtul S.S. în calitate de asociat şi administrator al SC R. SRL eludând dispoziţiile Legii nr. 31/1990 l-a împuternicit pe fratele său să-l reprezinte atât în calitate de asociat cât şi în calitate de administrator fără să fi cerut acordul reclamantei în cadrul instituţionalizat al Adunării generale.
Pe de altă parte s-a constatat că relaţiile dintre asociaţi nu mai reprezintă „afectio societatis" necesară într-o societate de persoane, deoarece, încă de la data părăsirii ţării l-a împuternicit pe fratele său să vândă toate bunurile societăţii fiind interesat doar de valoarea bunurilor aduse ca aport şi nu de profitul pe care societatea l-ar putea obţine funcţionând, dorinţă ce poate fi satisfăcută şi prin redobândirea părţilor sociale, ca urmare a excluderii. Necesitatea continuării activităţii societăţii a fost motivată ţinând seama de ataşamentul reclamantei faţă de societate, cât şi interesul ca din profitul acesteia să fie întreţinută familia, din care fac parte şi cei doi copii ai asociaţilor, care au avut şi calitatea de soţi.
În apel după casare, răspunzând criticilor formulate de pârâtul-reclamant Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 80 din 24 noiembrie 2009 a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că la termenul din data de 21 februarie 2002 pârâtul S.S. formulează şi depune la dosarul cauzei, cerere reconvenţională prin care solicită dizolvarea societăţii precizând totodată că deţine 38 părţi sociale (95%) iar reclamanta-pârâtă – 2 părţi sociale (procent de 5%).
Deşi instanţa de fond a dispus şi s-a efectuat o expertiză de specialitate privind bunurile societăţii, iar în dispozitiv se respinge cererea reconvenţională ca nefondată; de fapt nu a analizat această cerere. Art. 223 pct. 1 şi 3 precum şi art. 224 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 31/1990, stipulează în mod expres că judecătorul prin hotărârea pronunţată trebuie să se pronunţe asupra structurii participării la capitalul social al asociaţilor ce rămân în societate precizând dacă cel exclus răspunde de pierderi şi la ce beneficii, dacă ele există, are dreptul până în ziua excluderii sale.
De asemenea, instanţa trebuia să se pronunţe dacă are dreptul, şi în ce cuantum, la primirea unei sume de bani proporţional cu partea din patrimoniul societăţii.
Instanţa de apel, în baza rolului activ a dispus efectuarea expertizelor contabile topografice şi construcţii în vederea stabilirii unei situaţii de fapt corecte sub aspectul mai sus menţionat, expertize din care a rezultat că bunurile societăţii au valori mari; astfel terenul în suprafaţă de 184,79 mp are valoare de 32.412,379 lei; din expertiza contabilă a rezultat că societatea are spaţii comerciale în Bacău, că societatea are debite dar şi creanţe de încasat; valoarea spaţiului comercial din Bacău este de 10.191,640 lei iar cel de-al doilea de 73.184 lei.
Cu petiţia înregistrată la data de 21 ianuarie 2010 reclamanta S.M. a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 292 C. proc. civ., prin încuviinţarea şi administrarea expertizei de specialitate privind bunurile societăţii, deşi la fond nu s-a solicitat aceste probatorii.
De asemenea recurenta arată că în mod eronat prin încheierea din 5 mai 2009 instanţa de apel a respins excepţia ridicată cu privire la nulitatea actului procedural, prin aceea ca onorariile de expertiză au fost achitate de pârâtele asociatului exclus care în formularul CEC de depunere cu referire la dosar a înscris datele personale ale apelantului care în fapt se afla în străinătate.
Recurenta critică faptul că atâta timp cât instanţa de fond nu a admis cererea de dizolvarea societăţii, nu era necesar a se pronunţa cu privire la ceea ce urmează potrivit legii, după dizolvarea societăţii şi la ceea ce nu s-a cerut.
Mai critică recurenta faptul că nu s-a acordat termen pentru lipsă de apărare SC R. SRL, şi că nu s-a inserat în dispozitiv faptul că are dreptul la recurs.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 292 C. proc. civ., „părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât de cele invocate în prima instanţă sau arătate în motivarea apelului, ori în întâmpinare, instanţa de apel poate încuviinţa şi administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri".
Din economia textului precitat rezultă, caracterul devolutiv al apelului, situaţie în care nu se poate imputa instanţei faptul încuviinţării şi administrării raporturilor de expertiză.
Modul de achitare a onorariului de expertiză nu constituie motiv de nulitate a actului procedural, atâta timp cât s-a finalizat obligaţia de achitare şi încasare de către experţi a onorariilor pentru lucrările efectuate.
Referirile la încălcarea dispoziţiilor art. 223 şi art. 224 din Legea nr. 31/1990 nu justifică critica privind acordarea a ceea ce nu s-a cerut soluţia de desfiinţare având alte considerente.
Eventuala încălcare a dreptului de apărare poate fi invocată de partea care nu a beneficiat de dispoziţiile art. 156 C. proc. civ.
Faţă de cele arătate rezultă că nu se pot reţine criticile formulate în cererea de recurs, situaţie în care văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R. SRL Bacău şi de reclamanta S.M. împotriva deciziei nr. 80 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 1 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2552/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2740/2010. Comercial → |
|---|
