ICCJ. Decizia nr. 2287/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2287/2010
Dosar nr. 21987/3/2006
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 13392 din 5 decembrie 2008 a respins acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti în contradictoriu cu SC T.T.C.M. SA Bucureşti, ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 2 martie 2004 ca urmare a nerespectării obligaţiilor asumate de cumpărător prin clauzele 8.5, 8.8 lit. a) şi b), 8.9, 8.10.1, 8.10.2, 8.10.5, 8.10.6, 8.10.8, 8.12.1 din acest contract; obligarea pârâtei la plata daunelor interese în cuantum estimativ de 1.674.827.071 rol defalcate astfel: suma de 483.341.229 rol pentru nerealizarea investiţiilor asumate prin clauza 8.12.1 pentru scadenţa din data de 1 iulie 2004 (calculate conform clauzei 8.12.3 lit. e), suma de 590.008.200 rol pentru nerealizarea investiţiilor asumate prin clauza 8.12.1 pentru scadenţa din data de 1 iulie 2005 (calculate conform clauzei 8.12.3 lit. e), suma de 601.477.642 rol pentru nerespectarea în tot sau în parte a obligaţiilor asumate, calculate conform clauzei 8.15.
De asemenea între reclamanta A.V.A.S. şi M.R.D. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 2001 prin care s-a convenit vânzarea unui număr de 229.791 acţiuni reprezentând 97,10% din capitalul social al SC T.T. SA. Cumpărătorul a achitat preţul contractual, proprietatea asupra acţiunilor fiind transferată la 15 iunie 2001. La data de 20 noiembrie 2001, prin Actul adiţional la contract, cumpărătorul iniţial a cesionat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni către SC T.T.C.M. SA, care a preluat toate drepturile şi obligaţiile cumpărătorului iniţial.
Potrivit procesului-verbal de adjudecare încheiat la data de 9 decembrie 2003 sub nr. 297269, întregul ansamblu de bunuri imobile a fost adjudecat potrivit art. 112 din OG nr. 61/2002 către SC C. SA, în contul unei creanţe către A.F. sector 3 constând în CAS, impozit de venituri, fond de solidaritate, fond de învăţământ şi TVA, creanţa care, din actele depuse la dosar, apare ca izvorând dintr-o perioadă anterioară contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Mai mult, în baza sentinţei comerciale nr. 6245 din 12 mai 2008, definitivă, împotriva societăţii pârâte s-a dispus dizolvarea, în condiţiile Legii nr. 31/1990.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 381 din 7 octombrie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei A.V.A.S. împotriva sentinţei comerciale nr. 13392 din 5 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei comerciale nr. 381 din 7 octombrie 2009 dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. Bucureşti care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi pe cale de consecinţă admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că o dată radiată societatea privatizată, reclamanta numai poate cere atribuirea obiectului contractului, acţiunile, însă este admisibilă rezoluţiunea, în baza legii speciale.
Situaţia datoriilor societăţii privatizate era cunoscută de către cumpărător care declară că a primit toate informaţiile de la vânzător atât din punct de vedere economic, financiar şi al protecţiei mediului.
Intimata-pârâtă SC T.T.C.M. SA a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurentă prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul A.V.A.S. Bucureşti pentru următoarele considerente.
Este adevărat că reclamanta A.V.A.S. prin cererea de chemare în judecată, ulterior precizată la data de 12 octombrie 2006 a solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 2 martie 2001 ca urmare a respectării obligaţiilor asumate de cumpărător prin clauzele 8.5, 8.8 lit. a) şi b), 8.9, 8.10.1, 8.10.2, 8.10.5, 8.10.6, 8.10.8 şi 8.12.1 precum şi obligarea pârâtei la plata daunelor interese care vor fi efectiv determinate în concret printr-un raport de expertiză solicitat conform art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002, în cuantum de 1.674.827.071 rol.
La rândul ei, pârâta SC T.T.C.M. SA, potrivit întâmpinărilor depuse, constant a evidenţiat, că nu are culpă în neîndeplinirea obligaţiilor asumate contractual, aflându-se în imposibilitatea de a le executa, urmare a faptului că întreg ansamblul de bunuri asupra căruia purtau investiţiile a fost adjudecat de către SC C. SA, în contul unei creanţe către A.F.P. Sector 3.
Din verificarea clauzelor contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 2 martie 2001 rezultă că între A.P.A.P.S., sucursala regională Bucureşti Ilfov, în calitatea de vânzător şi M.R.D., în calitatea de cumpărător a intervenit vânzarea cumpărarea unui număr de 229.791 acţiuni, cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 5.744.775.000 lei, reprezentând 97,10% din valoarea capitalului social subscris al societăţii SC T.T. SA.
Prin actul adiţional la contractul de mai sus, semnat la data de 20 noiembrie 2001, între A.P.A.P.S. Bucureşti în calitatea de vânzător, M.R.D. în calitatea de cedent şi SC T.T.C.M. SA în calitatea de cesionar, s-a precizat că în conţinutul contractului cumpărătorul M.R.D. se înlocuieşte cu SC T.T.C.M. SA, care s-a obligat să preia în totalitate drepturile şi obligaţiile care decurg din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 2 martie 2001.
De remarcat, că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni analizat, SC T.T. SA datora o creanţă către A.F. sector 3 constând în CAS, impozit pe venituri, fond de solidaritate, fond de învăţământ şi TVA, potrivit titlului executor, la data de 24 octombrie 2001 debitul fiind de 2.610.000.000 lei şi majorările de întârziere de 5.810.848.365 lei.
În acest context, potrivit procesului verbal de adjudecare pentru bunuri imobile şi pentru ansambluri de bunuri, încheiat la data de 9 decembrie 2003 în temeiul art. 112 din OG nr. 61/2002, întregul ansamblu de bunuri imobile al societăţii privatizate a fost adjudecat de cumpărătorul SC C. SA.
Amplu documentat, instanţa de apel a stabilit că rezoluţiunea contractului poate interveni numai cu respectarea dispoziţiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ., în speţă nefiind îndeplinite cumulativ aceste cerinţe, prin aceea că înscrisurile existente atestă faptul că izvorul creanţei este situat într-o perioadă anterioară contractului de vânzare cumpărare de acţiuni din 2 martie 2001.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 381 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 381 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2286/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2289/2010. Comercial → |
|---|
