ICCJ. Decizia nr. 2294/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2294/2010
Dosar nr. 428/1/2010
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 329 din 24 martie 2009 Tribunalul Suceava, prin judecător sindic desemnat, a respins cererea de atragere a răspunderii materiale a membrilor fostei conduceri a SC P. SA Fălticeni şi obiecţiile la raportul final formulat de Asociaţia Ş., aprobând aportul lichidatorului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs D.G.F.P. a Judeţului Suceava şi Asociaţia Ş. Fălticeni.
În cursul judecării cauzei în recurs Asociaţia Ş. a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 267 din 10 aprilie 2003 a M.A.A.P. raportat la Legea nr. 192/2001 în aplicarea căreia a fost adoptat.
Prin Decizia nr. 1529 din 8 octombrie Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a disjuns soluţionarea excepţiei de nelegalitate a recursurilor, a respins excepţia de nelegalitate şi a dispus suspendarea recursurilor până la rămânerea irevocabilă a soluţiei pronunţată cu privire la excepţia de nelegalitate.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Asociaţia Ş. Rădăşeni, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa a avut în vedere prevederi inexistente în articolele de lege pe care se bazează Ordonanţa nr. 267 din 10 aprilie 2002, examinarea legalităţii acestui act s-a făcut numai prin raportare la cererea de atragere a răspunderii, fiind ignorate obiecţiile cu privire la faptul că nu toate bunurile au fost lichidate şi că raportul lichidatorului este incomplet.
Recursul este inadmisibil.
Instanţa de contencios administrativ investită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate are de verificat concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie.
Este adevărat că excepţia de nelegalitate poate fi invocată oricând în cadrul unui proces, atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţelor de control judiciar, deci în orice fază procesuală.
În speţă, în cadrul recursului declarat împotriva sentinţei nr. 329 din 24 martie 2009, instanţa de apel, a constatat că soluţionarea fondului litigiului nu este condiţionată de legalitatea/nelegalitatea Ordinului nr. 267 din 10 aprilie 2003 a M.A.A.P.
Această soluţie a pornit de la conţinutul acestui ordin, care aprobă preluarea de către CN A.F.P. de la A.D.S., a amenajărilor piscicole cu dotările şi construcţiile aferente şi terenurile pe care acestea sunt amplasate, motivat de faptul că, şi dacă acest ordin nu ar fi fost emis, Legea nr. 192/2001 stabilea implicit trecerea acestor bunuri în patrimoniul CN A.F.P., situaţie în care eventuala constatare a nelegalităţii ordinului în discuţie nu are niciun efect asupra cererii de atragere a răspunderii foştilor administratori.
Aşadar, soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate pentru motivul că de actul administrativ contestat în procedura prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ nu depinde soluţionarea litigiului de fond este o măsură interlocutorie care nu suspendă cursul judecăţii şi care potrivit art. 299 alin. (2) cu referire la art. 282 alin. (2) C. proc. civ., poate fi atacată doar odată cu fondul, iar nu separat cu recurs în temeiul art. 4 alin. (3).
Faţă de cele arătate,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de creditoarea Asociaţia Ş. Rădăşeni, judeţul Suceava, împotriva deciziei nr. 1529 din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2291/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2295/2010. Comercial → |
|---|
