ICCJ. Decizia nr. 2291/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2291/2010
Dosar nr. 4629/110/2008
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 93 din 5 martie 2009 a respins acţiunea formulată de reclamanta SC S. SRL Bacău în contradictoriu cu pârâta SC R.E. SRL Bacău ca fiind prematur introdusă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că reclamanta şi-a precizat acţiunea iniţială în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere până la data introducerii acţiunii, în sumă de 34.649,23 lei şi plata unor despăgubiri ca urmare a folosirii utilajelor montate, în sumă de 15.000 lei.
Pârâta prin întâmpinare a invocat prevederile art. 7201 C. proc. civ., privind neîndeplinirea procedurii concilierii directe.
Având în vedere împrejurările expuse anterior şi a modificărilor aduse acţiunii introductive, s-a constatat că reclamanta nu a parcurs procedura concilierii directe.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 47 din 8 octombrie 2009 a admis apelul reclamantei SC S. SRL împotriva sentinţei civile nr. 93 din 5 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia comercială de contencios administrativ, şi a desfiinţat în parte sentinţa apelată în sensul că a respins excepţia prematurităţii acţiunii cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la restituirea mărfurilor livrate şi neachitate, în sumă de 54.320,79 lei şi plata penalităţilor aferente acestei sume, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecarea acestui capăt de cerere.
De asemenea au fost menţinute dispoziţiile sentinţei apelate cu privire la celelalte capete de cerere.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că reclamanta a notificat-o pe pârâtă pentru recuperarea sumei de 54.320,79 lei, care rezultă din factura fiscală din 21 decembrie 2006 şi a penalităţilor de întârziere pentru neîndeplinirea obligaţiilor rezultând din contractul din 24 mai 2006.
Ca urmare a cererii de modificare şi completare a acţiunii formulate la data de 11 decembrie 2008, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei şi la plata sumei de 34.649,23 lei reprezentând valorificarea lucrărilor executate, conform facturilor din 3 septembrie 2007, precum şi a penalităţilor de întârziere şi a despăgubirilor ca urmare a folosirii utilajelor montate.
Astfel, nu a fost îndeplinită condiţia prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. cu privire la capetele din cererea completatoare a acţiunii, care se referea la facturile emise în luna septembrie 2007, fiind îndeplinită condiţia doar cu privire la capătul doi de cerere din acţiunea iniţială.
Împotriva deciziei nr. 47 din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta SC R.E. SRL Bacău care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei şi a menţinerii sentinţei primei instanţe.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat interpretarea greşită dată de către instanţa de apel prevederilor art. 7201 C. proc. civ., motivarea contradictorie a soluţiei, dar mai ales nemotivarea respingerii apărărilor pârâtei.
Intimata reclamantă SC S. SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reglementările art. 7201 C. proc. civ. au un caracter imperativ şi sunt de maximă actualitate, prin aceea că în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În acest scop, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea iar convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.
De asemenea data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor, finalizând cu rezultatul concilierii ce se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.
La rândul său, art. 109 alin. (2) C. proc. civ., prevede expres că în cazurile anume menţionate de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Din verificarea întregii documentaţii, apare fără putere de tăgadă că reclamanta prin notificarea din 22 aprilie 2008 a BEJ A.D.E. a adus la cunoştinţă pârâtei SC R.E. SRL că valoarea mărfii livrate şi neachitată este de 54.320,79 lei, fapt confirmat de factura fiscală din 21 decembrie 2006.
Tot din conţinutul acestei notificări apare cât se poate de evident că societatea pârâtă a fost invitată în data de 12 mai 2008 orele 10 pentru rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, cu precizarea că temeiul juridic al concilierii îl constituie dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
Corect a apreciat instanţa de apel că în speţă nu a fost îndeplinită condiţia prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. numai cu privire la capetele din cererea de completare a acţiunii care se refereau la facturile emise în luna septembrie 2007.
În acest context, instanţa a respectat în egală măsură drepturile procesuale ale părţilor, atât dreptul la apărare cât şi principiul contradictorialităţii, iar toate apărările formulate au fost examinate şi conferite răspunsuri amplu argumentate şi bine documentate.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R.E. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 47 din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerinţă din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC R.E. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 47 din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2290/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2294/2010. Comercial → |
|---|
