ICCJ. Decizia nr. 2304/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2304/2010
Dosar nr. 2404/1/2010
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 91 din 23 ianuarie 2008 a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul O.M. împotriva pârâtei SC E.OGD. SA Târgu Mureş, sucursala Timişoara, în sensul că a obligat pârâta să emită avizul necesar efectuării lucrărilor de construcţie care formează obiectul certificatului de urbanism din 6 mai 2007 eliberat de Primăria Municipiului Arad, iar în caz de refuz hotărârea judecătorească să ţină loc de aviz, după rămânerea irevocabilă a acesteia.
A fost respinsă cererea formulată de reclamant împotriva pârâtei privind acordarea daunelor cominatorii.
În final a fost obligată pârâta faţă de reclamantă la plata sumei de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că în luna aprilie 2007 reclamantul s-a adresat Primăriei Municipiului pentru a obţine un certificat de urbanism în vederea împrejmuirii terenului intravilan proprietatea sa.
Primăria Municipiului Arad a eliberat certificatul de urbanism din 2 mai 2007.
Reclamantul a obţinut avize favorabile, mai puţin de la pârâtă, care a cerut Primăriei Municipiului Arad anularea certificatului de urbanism întrucât a apreciat că terenul proprietatea reclamantului este domeniu public, iar conducta de gaze naturale presiune redusă este amplasată pe domeniul public.
În cuprinsul avizului din 11 iunie 2007 se arată că proiectul reţeaua de gaze naturale executată de către Asociaţia de proprietari/locatari din Arad a fost proiectată, avizată şi executată pe domeniu public iar propunerea de împrejmuire a terenului aflat pe domeniul public pe care este amplasată conducta de gaze naturale încalcă prevederile deciziei civile nr. 3514 din 14 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 9421/C/2005 ce confirmă faptul că reţeaua de gaze naturale existentă în faţa imobilului reclamantului este pe domeniu public.
În situaţia în care construcţia pentru care s-a solicitat certificat de urbanism viza domeniul public, Primăria Municipiului Arad nu elibera certificatul de urbanism existând aşadar o contradicţie între motivele invocate în avizul din 11 iunie 2007 şi menţiunea olografă înscrisă pe planul de situaţie, menţiune care se referă la instituirea unui drept de servitute ceea ce conduce la concluzia că se recunoaşte dreptul său de proprietate asupra terenului situat în Arad, motivele din aviz făcând referire la faptul că terenul străbătut de conducta de gaz ar fi domeniu public.
Astfel din considerentele deciziei civile nr. 3514 din 14 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 9421/C/2005 instanţa reţine că Asociaţia de proprietari a predat noua reţea de distribuire a gazelor naturale pârâtei în vederea exploatării şi întreţinerii prin procesul verbal din 2003 fiind înregistrat în evidenţa sa contabilă extrapatrimoniu, aşadar pârâta este cel puţin administratorul reţelei de gaz şi din Arad.
Acelaşi aviz a fost solicitat şi de către V.M. care are terenul învecinat iar obiectul celor două certificate de urbanism este acelaşi respectiv împrejmuire gard din plasă de sârmă cu stâlpi şi soclu de beton.
Astfel cererea formulată de către V.M. a fost avizată favorabil de către pârâtă conform avizului din 19 octombrie 2007 în timp ce cererea reclamantului a fost avizată nefavorabil în discuţie fiind aceeaşi situaţie de fapt, fiind vorba de două terenuri învecinate, rezultând că este îndrituită a emite avizele pretinse prin certificatul de urbanism având deci calitate procesuală pasivă instanţa respingând această excepţie invocată, potrivit prevederilor art. 137 C. proc. civ.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 26/A din 4 februarie 2010 a admis apelul pârâtei SC E.OGD. SA împotriva sentinţei primei instanţe şi a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a respins cererea reclamantului O.M. pentru obligaţia de a face, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei.
De asemenea a respins şi apelul declarat de reclamant împotriva aceleiaşi sentinţe.
În fundamentarea acestei soluţii s-a avut în vedere că instanţa de fond a făcut o apreciere greşită a stării de fapt şi o aplicare necorespunzătoare a legii deoarece a admis acţiunea pentru obligaţia de a face doar pe considerentul că un astfel de aviz cerut de către reclamant în vederea edificării unui gard împrejmuitor a fost eliberat şi unei alte persoane fizice care are un teren învecinat, certificatele de urbanism având acelaşi obiect.
Reclamantul nu a făcut dovada că situaţia juridică a terenului din speţă este identică cu aceea a numitei V.M., în condiţiile în care la aceasta din urmă nu s-a pus în discuţie că terenul pe care l-a împrejmuit aparţine domeniului public.
Pe de altă parte, la pct. 3 din certificatul de urbanism din 2 mai 2007 eliberat reclamantului în scopul construirii împrejmuirii, condiţionează aceasta de regimul tehnic, unde s-a precizat că reclamantul va prezenta un plan de situaţie cu limita de la frontul stradal al imobilului.
În pricina dedusă judecăţii se constată dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în integritatea sa iar în lipsa planului de situaţie nu este lămurită tocmai situaţia frontului stradal, unde se află şi conducta de gaze administrată de pârâtă.
Împotriva deciziei civile nr. 26/A din 4 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a promovat recurs reclamantul O.M., care a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 91 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Arad şi a respingerii apelului pârâtei SC E.OGD. SA Târgu Mureş.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat faptul că instanţa de apel nu a fost sesizată pentru a analiza întinderea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului intravilan, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
De asemenea motivele pentru care instanţa de apel a admis apelul pârâtei sunt contradictorii şi străine de natura pricinii, ignorându-se Decizia de casare nr. 406 din 11 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Nu au fost analizate motivele de apel al reclamantei şi nici criticile aduse modului de soluţionare a capătului de cerere privind plata unor daune cominatorii.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul reclamantului ca fondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamantul O.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC E.OGD. SA, prin C.O. Arad, obligarea pârâtei să emită avizul necesar efectuării lucrării de construcţie care formează obiectul certificatului de urbanism din 2 mai 2007 eliberat de Primăria Municipiului Arad, sancţiunea unor daune cominatorii de 100 lei pe zi întârziere şi în cazul unui refuz, hotărârea judecătorească să ţină loc de aviz, invocându-se ca temei de drept art. 1073 şi art. 1074 C. civ.
La rândul ei, pârâta SC E.OGD. SA Târgu Mureş (fostă SC E.OGR. SA) prin întâmpinarea depusă în faza procesuală a fondului, a contestat dreptul de proprietate asupra terenului deţinut de reclamant şi a precizat că nu a fost prezentat planul menţionat în certificatul de urbanism din 2007 şi nici planşa vizată de O.J.C.G.C. din care să reiasă în mod clar delimitarea proprietăţii.
Este adevărat că Primăria Municipiului Arad a eliberat certificatul de urbanism din 22 mai 2007 şi a impus reclamantului să prezinte planul de situaţie cu limită de la frontul stradal al imobilului înscris în CF Arad, existent înainte de pronunţarea sentinţei civile nr. 5120 din dosarul nr. 8233 al Judecătoriei Arad, vizat de O.J.C.G.C.
De remarcat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligaţia de a face, care se află în legătură nemijlocită cu verificarea amplasamentului pe care reclamantul, potrivit certificatului de urbanism şi avizelor necesare urmăreşte să îl împrejmuiască, iar pârâta apreciază că traseul conductei de gaze naturale presiune redusă traversează un teren făcând parte din domeniul public al Municipiului Arad.
Reclamantul a făcut pe deplin dovada dreptului său de proprietate asupra terenului, în acest sens existând sentinţa civilă nr. 312 din 12 ianuarie 2000 a Judecătoriei Arad, prin care a fost admisă în principiu şi în fond acţiunea civilă a reclamantei V.M. împotriva pârâtului O.M. Astfel s-a constatat că părţile sunt coproprietare în cote de 1/2 pentru fiecare asupra imobilului situat în Arad compus din teren intravilan, în suprafaţă de 760 m.p., înscris în CF Arad, fiind sistată starea de coproprietate, prin formarea a două imobile. Cu această ocazie lui O.M. i-a fost atribuit terenul intravilan în suprafaţă de 546 mp.
Mai mult, în faza procesuală a apelului, reclamantul a depus adresa din 6 iunie 2006 emisă de A.N.C.P.I. care atestă că planul de situaţie pentru imobilul în discuţie face parte din lucrarea realizată în vederea constituirii de către autorităţile publice centrale a sistemului informaţional din domeniul imobiliar-edilitar potrivit prevederilor art. 67 din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996 republicată. Au fost anexate şi planurile de situaţie al imobilului situat în Arad şi cel de zonă al imobilelor din Arad eliberate de A.P.L. al Municipiului Arad (dosar nr. 3569.1/108/2007 al Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială).
Corect a soluţionat prima instanţă şi regimul juridic al daunelor cominatorii cerute de reclamant, din perspectiva dispoziţiilor art. 580 alin. (3) C. proc. civ. şi anume că dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită de altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile.
Pentru aceste raţiuni, urmează a admite recursul reclamantului O.M. împotriva deciziei civile nr. 26/A din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. urmează a o modifica în sensul că va respinge apelul declarat de pârâta SC E.OGD. SA Târgu Mureş împotriva sentinţei nr. 91 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul O.M. împotriva deciziei nr. 26/A din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Modifică Decizia în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC E.OGD. SA Târgu Mureş împotriva sentinţei nr. 91 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2303/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2306/2010. Comercial → |
|---|
