ICCJ. Decizia nr. 2298/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2298/2010
Dosar nr.1177/292/2008
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 170 din 23 februarie 2009 Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei SC E.I. SRL Roşiorii de Vede împotriva pârâtei SC G.D.R. SA Bucureşti având ca obiect obligaţia de a face, executarea instalaţiei de utilizare a gazelor naturale şi a branşamentului la coloana principală, la plata a 500 lei/zi daune cominatorii şi la 1.849,45 lei penalităţi de 0,1% din valoarea lucrărilor neexecutate începând cu 19 aprilie 2006, conform art. 9 alin. (1) din contractul din 25 octombrie 2005.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 25 din 19 ianuarie 2010 a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamanta SC E.I. SRL Roşiorii de Vede împotriva sentinţei comerciale nr. 170 din 23 februarie 2009 a Tribunalului Teleorman.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta SC E.I. SRL Roşiorii de Vede a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 3, 5 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În criticile formulate, recurenta-reclamantă susţine în esenţă că greşit instanţa de apel i-a anulat apelul ca insuficient timbrat, în condiţiile în care i-a schimbat obiectul acţiunii, în sensul că din neevaluabil în bani, plata de penalităţi, l-a transformat în evaluabil în bani.
Recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 7201 C. proc. civ., şi că în raport de suma de 1.849,45 lei contravaloarea penalităţilor, competenţa materială revenea Judecătoriei Roşiorii de Vede ca primă instanţă şi nu Tribunalului Teleorman.
Recursul reclamantei este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că reclamanta a achitat 4 lei taxă judiciară de timbru şi 3 lei timbru judiciar, şi că prin încheierea de şedinţă din 27 octombrie 2009, având în vedere obiectul apelului, i s-a pus în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 110,97 lei pentru fond, iar pentru apel să timbreze cu 54,80 lei taxa judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar, sub sancţiunea nulităţii şi că prin citaţia aflată la dosar apel aceasta a fost citată cu această menţiune şi nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.
În fapt, cum recurenta reclamantă nu s-a conformat dispoziţiilor Curţii de Apel Bucureşti, în mod corect i-a anulat apelul ca insuficient timbrat aplicând dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a contestat cuantumul taxei judiciare de timbru stabilite conform art. 18 alin. (2) din aceiaşi lege.
Cu privire la excepţia necompetenţei materiale invocată de recurenta reclamantă se reţine că în raport de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., şi de obiectul principal al acţiunii, obligaţia de a face, obligarea pârâtei de a executa instalaţia de gaze naturale şi a branşamentului, corect a fost soluţionată cauza pe fond de Tribunalul Teleorman.
Susţinerile reclamantei că în cauză competenţa ar fi determinată de valoarea penalităţilor este lipsită de temei legal, avându-se în vedere că acestea sunt subsidiare obligaţiei principale.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC E.I. SRL Roşiorii de Vede împotriva deciziei comerciale nr. 25 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4427/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2305/2010. Comercial → |
|---|
