ICCJ. Decizia nr. 4277/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4277/2010
Dosar nr. 2073/96/2009
Şedinţa publică din 8 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, sub nr. 2073/96/2009 reclamanta D.G.F.P. Miercurea Ciuc a chemat în judecată pe pârâta SC I.C. SRL, solicitând instanţei să dispună deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva pârâtei cu motivarea că aceasta se află în incapacitate de a achita o creanţă certă lichidă şi exigibilă în cuantum de 35.838 RON.
Prin sentinţa comercială nr. 262/2010 a Tribunalului Harghita, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Harghita, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Comercial Mureş.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006 în sensul că în toate cazurile competenţa aparţine secţiei de insolvenţă a Tribunalului în a cărei rază teritorială îşi are sediul debitorul. La data de 17 iulie 2009, au intrat în vigoare dispoziţiile legale evocate, iar în circumscripţia Curţii de Apel Târgu Mureş funcţionează Tribunalul Comercial Mureş, acesta fiind competent să soluţioneze toate procedurile prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Tribunalul Comercial Mureş, prin sentinţa comercială nr. 1612/2010 a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Harghita.
S-a constatat conflictul negativ de competenţă, dosarul fiind înaintat Curţii de Apel Târgu Mureş pentru a analiza conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe.
În motivarea sentinţei, Târgu Mureş a reţinut că potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 toate procedurile prevăzute de lege sunt de competenţa Tribunalului în a cărei rază teritorială îşi are sediul debitorul. Sediul debitoarei SC I.C. SRL se află în raza teritorială a Tribunalului Harghita context în care competenţa aparţine acestei instanţe.
Este adevărat că prin dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 s-a prevăzut funcţionarea unei singure secţii de insolvenţă în cadrul tribunalului în care îşi are sediul Curtea de Apel, dar prin art. 1541 din Legea nr. 85/2006 s-a acordat un termen de 6 luni pentru constituirea acestor secţii, termen ce a fost prorogat prin OUG nr. 1/2010.
Prin încheierea nr. 96/2010 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş a fost soluţionat conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Harghita şi Tribunalul Miercurea Ciuc, stabilindu-se competenţa de soluţionare a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de creditoarea D.G.F.P. Harghita cu privire la debitoarea SC I.C. SRL, în favoarea Tribunalului Harghita.
În motivarea deciziei, instanţa a reţinut că Tribunalul Harghita este competent să soluţioneze cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, având în vedere dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 raportat la dispoziţiile art. 1511 a fost prorogată de OUG nr. 1/2010, astfel că instanţele desemnate de art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ rămân competente să judece procedurile vizând insolvenţa.
Împotriva încheierii nr. 69/2010 preonunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş a formulat recurs pârâta SC I.C. SRL, arătând că hotărârea recurată este contradictorie şi nelegală întrucât competenţa materială este stabilită de lege iar Tribunalul Comercial Mureş este singura instituţie abilitată să judece procedura insolvenţei în cauza de faţă.
Faptul că nu au fost înfiinţate instituţii specializate ţine de domeniul tehnicii şi organizării sistemului judiciar din România şi nicidecum nu pot avea consecinţe asupra înfăptuirii justiţiei şi aplicării legii.
Recurenta a motivat în drept recursul formulat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., invocând contradictorialitatea hotărârii recurată precum şi interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea recurată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, se constată că recursul este nefondat.
Recurenta a invocat contradictorialitatea hotărârii recurate, dar nu a arătat în ce constă contradictorialitatea arătată. Motivele vizând nemotivarea hotărârii sau motivarea contradictorie constituie motiv de recurs ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 raportat la art. 306 pct. 3 C. proc. civ. dar analizând hotărârea recurată se constată că aceasta cuprinde motivele de fapt şi drept pe care se sprijină, conform cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neexistând nicio contradicţie între considerentele acestei hotărâri sau între acestea şi dispozitiv, motiv pentru care nu pot fi primite criticile vizând contradictorialitatea hotărârii.
Este de observat că nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa în speţă întrucât instanţa a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile legale vizând competenţa specială prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Astfel, art. 6 din Legea nr. 85/2006, stabileşte atât competenţa materială cât şi competenţa teritorială pentru procedura unitară, legală şi consensuală a insolvenţei.
Recurenta arată că instanţa nu a analizat competenţa materială stabilită de lege dar această competenţă nu a făcut obiectul regulatorului de competenţă ci competenţa teritorială.
Art. 6 alin. (1) din Legea 85/2006 vizează atât competenţa materială, cât şi competenţa teritorială a instanţei de fond chemată să soluţioneze procedura insolvenţei.
Astfel, competenţa materială cu privire la judecarea cauzelor referitoare la insolvenţă aparţine tribunalului, indiferent de întinderea creanţei pentru care se solicită declanşarea procedurii cu respectarea valorii pragprevăzută de lege.
Competenţa teritorială este stabilită ca aparţinând Tribunalului în a cărei rază teritorială îşi are sediul debitorul, astfel cum figurează în registrul comerţului. Unicul criteriu de stabilire a competenţei teritoriale a tribunalului pentru soluţionarea procedurii prevăzută de lege îl constituie sediul debitoarei înregistrat în registrele de specialitate în funcţie de calitatea acestuia. Prin urmare, în mod corect Curtea de Apel investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în condiţiile art. 20 C. proc. civ., a stabilit că Tribunalul Harghita este competent atât material cât şi teritorial să soluţioneze în primă instanţă cererea formulată de creditoarea D.G.F.P. Harghita în contradictoriu cu debitoarea SC I.C. SRL cu sediul în Miercurea Ciuc, judeţul Harghita.
Invocarea dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 prin care s-a stabilit că „în circumscripţia Curţii de Apel va funcţiona o singură secţie de insolvenţă" din localitatea în care îşi are sediul Curtea de Apel, nu are un temei legal întrucât aplicabilitatea normei de procedură arătată a fost prorogată prin OG nr. 1/2010 (privind modificarea termenului pentru înfiinţarea secţiilor de insolvenţă).
Ca urmare, în mod corect a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita iar motivele de recurs invocate de recurentă constituie în fapt un mijloc de tergiversare a soluţionării cauzelor, cu încălcarea dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta debitoare SC I.C. SRL Miercurea Ciuc împotriva încheierii nr. 69/CC din 15 iulie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitoarea SC I.C. SRL Miercurea Ciuc împotriva încheierii nr. 69/CC din 15 iulie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4273/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4427/2010. Comercial → |
|---|
