ICCJ. Decizia nr. 2356/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2356/2010
Dosar nr.2939/113/2008
Şedinţa publică din 22 iunie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 2939/113/2008 reclamanta SCM P.Brăila a chemat în judecată pe pârâţii SC C.P.C. SRL Brăila şi C.G.F. pentru a se dispune:
1) rezilierea contractului de închiriere din 8 iunie 2007 cu actele adiţionale subsecvente, în baza prevederilor art. 5 pct. b) din contract, pentru refuzul de a restrânge spaţiul pe care îl ocupă, la suprafaţa de 14 m.p.
2) să se constate desfiinţat de drept contractul de comodat, autentificat din 29 iunie 2007, pentru neexecutarea uneia din obligaţiile esenţiale enumerate în contract.
3) obligarea în solidar a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii s-a precizat că între părţi s-a încheiat în anul 2007 un contract de închiriere privind suprafaţa de 10 mp. situată în imobilul proprietatea reclamantei, iar prin acte adiţionale s-a mărit suprafaţa închiriată la 14 mp. pârâta ocupând însă în fapt un spaţiu mult mai mare, de aproximativ 20 mp.
Urmare a notificării făcute privind eliberarea spaţiului excedentar, societatea pârâtă a făcut la data de 17 octombrie 2008 o ofertă de cumpărare, cu care SCM P.Brăila nu a fost de acord, insistând în solicitarea de restrângere a spaţiului.
Cum pârâta nu a dat curs acestei solicitări, a fost formulată prezenta acţiune, a cărui prim capăt de cerere este întemeiat pe prevederile contractuale şi pe dispoziţiile art. 1021 C. civ.
În privinţa contractului de comodat, reclamanta a susţinut că pe lângă clauzele exprese, părţile au convenit ca după finalizarea extinderii spaţiului comercial să-şi împartă folosinţa acestei extinderi în mod legal, pârâta urmând să ocupe jumătatea aferentă spaţiului de 24 mp. deţinut în comodat.
Întrucât societatea nu şi-a îndeplinit obligaţia esenţială prevăzută în contract privind transmiterea dreptului de proprietate asupra extinderii, în condiţiile în care predarea investiţiei s-a făcut la data de 14 mai 2008 şi nici de a asigura folosinţa părţii de extindere aflate în dreptul spaţiului ocupat de reclamantă, s-a solicitat constatarea desfiinţării de drept a contractului de comodat.
Reclamanta a cerut de asemenea obligarea în solidar a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, în baza contractului de fidejusiune încheiat între societate şi pârâtul C.G.F., care s-a obligat în solidar cu pârâta principală la plata „datoriilor de orice fel".
Prin întâmpinarea formulată s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C.G.F., cu precizarea că acesta s-a obligat să plătească chiria lunară, majorări şi penalităţi de întârziere precum şi datoriile de orice fel, rezultate din contractul de închiriere din 8 iunie 2007.
Referitor la rezilierea contractului de închiriere s-a arătat că la momentul încheierii convenţiei depozitul era despărţit printr-un perete din pal iar în spaţiul închiriat, în suprafaţă de aproximativ 18-20 mp., are şi reclamanta depozitate o serie de obiecte de mobilier, având în vedere aceste aspecte notificarea 20 august 2008 transmisă de reclamantă nu poate fi pusă în aplicare, dat fiind configuraţia spaţiului.
Pârâta a apreciat ca neîntemeiată şi solicitarea de desfiinţare de plin drept a contractului de comodat, întrucât prin actul subsecvent încheiat la aceiaşi dată s-a precizat momentul trecerii investiţiei în proprietatea exclusivă a reclamantei, respectiv la"închirierea contractului de comodat", reprezentând fie data de 15 octombrie 2010, fie momentul amortizării integrale a investiţiei făcute de SC C.P.C. SRLBrăila.
Ca urmare s-a răspuns notificării din 17 octombrie 2008 transmisă de reclamantă în sensul că obligaţia de transmitere a proprietăţii nu este scadentă iar investiţia va fi amortizată până la data de 30 iulie 2014.
Prin sentinţa nr. l13 din 4 iunie 2009 pronunţată în cauză de Tribunalul Brăila, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta SC C.P.C. SRL, iar faţă de pârâtul C.G.F., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt şi în drept, următoarele:
Între reclamantă şi pârâta SC C.P.C. SRL s-a încheiat contractul de închiriere din 8 iunie 2007 având ca obiect spaţiul în suprafaţă de 10 mp. situat în imobilul situat în Brăila, proprietatea SCM P.Brăila.
Ulterior, prin actul adiţional din 16 iulie 2008 - suprafaţa închiriată a fost de 14 mp., iar chiria stabilită în cuantum de 600 lei, cu începere de la data de 1 august2008.
Din probele administrate a rezultat că spaţiul închiriat face parte dintr-o încăpere depozit, în suprafaţă de 32,43 mp, ce a fost împărţită în două printr-un perete din pal, nefiind însă delimitat clar, unde se află rafturi şi obiecte ale pârâtei dar sunt depozitate şi piese de mobilier aparţinând reclamantei (conform fotografiilor anexate), ambele părţi având acces în incintă.
Întrucât nu s-a făcut dovada ocupării în fapt de către pârâtă a unei suprafeţe mai mari decât cei 14 mp închiriaţi, în condiţiile în care în spaţiul de aproximativ 20 mp delimitat există şi bunuri ale reclamantei, instanţa apreciază că refuzul pârâtei de restrângere a spaţiului ocupat conform contractului expirat, ca urmare a notificării din 28 octombrie 2008 făcute de reclamantă, nu poate constitui un temei pentru rezilierea Contractului de închiriere din 8 iunie 2007; SC C.P.C. SRL a achitat la termen chiria stabilită şi chiar a făcut propunere de cumpărare a magaziei în care se află spaţiul închiriat, la o valoare ce urma a fi stabilită prin raportul de evaluare, ofertă refuzată de reclamantă.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat şi un contract de comodat, autentificat din 29 iunie 2007 la B.N.P. S.C.V.A., având ca obiect spaţiul comercial în suprafaţă de 23 mp, reprezentând camera de la faţă ce face parte din imobilul situat în Brăila, aparţinând SCM P.Brăila.
Împrumutul de folosinţă s-a făcut cu titlu gratuit pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 15 iulie 2007 până la data de 15 iulie 2010, părţile hotărând ca anual să prelungească durata contractului până la amortizarea integrală a investiţiei făcută de SC C.P.C. SRLpentru extinderea spaţiului comercial ce face obiectul contractului.
În susţinerea acţiunii reclamanta a invocat nerespectarea de către societatea pârâtă a uneia din obligaţiile esenţiale asumate prin contract, respectiv cea de transmitere în proprietate comodantului a extinderii construcţiei executate, la finalizarea acesteia, odată cu semnarea procesului - verbal de predare-primire.
De asemenea, pârâta s-a obligat să efectueze pe cheltuiala sa toate formalităţile şi demersurile necesare pentru intabularea în Cartea funciară atât a spaţiului deţinut în proprietate de SCM P.Brăila cât şi a extinderii executate.
La aceeaşi dată părţile au mai încheiat însă o convenţie, autentificată din 29 iunie 2007 la acelaşi birou notarial, prin care reclamanta a fost de acord cu extinderea şi modernizarea spaţiului comercial în suprafaţă de 23 mp., ce urma a fi realizată pe cheltuiala pârâtei.
Totodată, SC C.P.C. SRL s-a obligat ca la finalizarea lucrărilor de extindere şi modernizare şi la încheierea contractului de comodat privind spaţiul comercial, să efectueze toate formalităţile necesare pentru ca această extindere să treacă în proprietatea exclusivă a reclamantei.
Prin încheierea ulterioară a convenţiei menţionate s-a realizat practic o modificare a obligaţiei pârâtei de transmitere în proprietatea SCM P.Brăila a extinderii executate, aceasta urmând a deveni executorie după finalizarea lucrărilor, însă la încheierea contractului de comodat.
S-a reţinut, în esenţă că, întrucât voinţa părţilor a fost clar exprimată printr-un înscris autentic şi nu s-a constatat neîndeplinirea de către pârâtă a uneia din obligaţiile esenţiale prevăzute în contractul de comodat, ca motiv de constatare a desfiinţării de drept a actului juridic.
Ca urmare, răspunsul SC C.P.C. SRL adresat reclamantei prin notificarea din 17 octombrie 2008, este pe deplin justificat, în sensul refuzului cedării investiţiei pentru spaţiul comercial, aceasta nefiind amortizată.
În cauză s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada înţelegeri verbale cu pârâta privind împărţirea folosinţei extinderii în mod egal, potrivit art. 1169 C. civ., iar din depoziţiile martorilor audiaţi la propunerea părţilor a rezultat în fapt că investiţia privind extinderea spaţiului comercial a constat în construirea unui modul cu fundaţie de beton, cu geamuri şi două uşi termopan, personalul angajat al SCM P.Brăila având acces numai în prezenţa reprezentantului pârâtei.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C.G.F., tribunalul a admis excepţia, reţinând că pârâtul n.
S-a obligat în solidar cu societatea la plata eventualelor cheltuieli urmare a litigiilor ce ar avea ca obiect imobilul închiriat, contractul de fidejusiune din 19 decembrie 2007 având ca obiect garantarea plăţii lunare a chiriei, majorărilor şi penalităţilor de întârziere, precum şi a datoriilor de orice fel, însumând alte debite aferente folosinţei imobilului.
Împotriva sentinţei reclamata a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Soluţia primei instanţe a fost confirmată prin respingerea apelului declarat de reclamantă prin Decizia nr. 114/A din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, în considerentele căreia s-a reţinut, în esenţă, că sentinţa atacată este legală şi temeinică, fiind în deplină concordanţă cu situaţia de fapt corect dedusă din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză.
În conformitate cu art. 274 C. proc. civ. apelanta, ca parte căzută în pretenţii a fost obligată la plata cheltuielile de judecată efectuate de acesta din urmă şi având că intimata nu a probat efectuarea cheltuielilor solicitate cu înscrisuri originale, a fost respinsă cererea sa, ca nefondată.
Împotriva deciziei pârâta a declarat recurs în motivarea căruia a formulat critici vizând aspecte de netemeinicie prin care nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată solicitate în apel.
Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că argumentele aduse în dezvoltarea criticilor formulate de recurentă nu pot fi încadrate nici unui motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul art. 304 C. proc. civ.
Cum criticile vizează aspecte ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanţelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuţiile instanţei de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ. va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs declarată de pârâta SC C.P.C. SRL Brăila împotriva deciziei nr. 114/A din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi la 22 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2353/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2358/2010. Comercial → |
|---|
