ICCJ. Decizia nr. 2309/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2309/2010
Dosar nr. 1384/90/2009
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal, prin sentinţa comercială nr. 819/C din 11 iunie 2009 a respins cererea formulată de reclamanta B.M. în contradictoriu cu pârâta SC I.G.C. SRL Râmnicu Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta, să se constate nulitatea absolută a mai multor acte, respectiv încheierea din 30 iunie 2008 pronunţată de judecătorul delegat la O.R.C. Vâlcea, actul adiţional din 30 iunie 2008, actul constitutiv din 30 iunie 2008 şi hotărârea din data de 30 iunie 2008.
Soţul reclamantei, B.D. şi G.I. au fost asociaţi în cadrul SC I.G.C. SRL, conform actului constitutiv, B.D. a decedat în anul 2008 iar celălalt asociat a adus mai multe modificări actelor firmei, respectiv a cooptat-o în societate pe soţia sa, numita G.V.M.
Aceste modificări au fost efectuate prin încheierea din 30 iunie 2008 pronunţată de judecătorul delegat la O.R.C. Vâlcea şi hotărârea din 30 iunie 2008.
Reclamanta nu are calitate procesuală pentru a solicita constatarea nulităţii actelor din prezentul litigiu, existând numai posibilitatea ca potrivit dispoziţiilor art. 202 din Legea nr. 31/1990, în cazul dobândirii părţilor sociale prin succesiune, societatea să fie obligată la plata părţii sociale către succesori, conform ultimului bilanţ contabil.
Ulterior, prin sentinţa nr. 1001 din 18 august 2009 aceiaşi instanţă a admis cererea pârâtei SC I.G.C. SRL de completare a dispozitivului sentinţei comerciale nr. 819/C din 11 iunie 2008 a Tribunalului Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, în sensul că a obligat pe reclamanta B.M. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.785 lei către pârâtă.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 105/A-C din 11 noiembrie 2009 a respins apelurile reclamantei B.M. împotriva sentinţei nr. 819/C din 11 iunie 2008 şi a sentinţei nr. 1001 din 18 august 2008 pronunţate de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei nr. 105/A-C din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta B.M. care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea pentru rejudecare a cauzei, în vederea soluţionării fondului.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a expus împrejurarea că instanţa de apel greşit a reţinut că reclamanta nu are calitate procesuală activă, deoarece nu justifică un interes legitim personal şi actual.
Nulitatea absolută a încheierii din 30 iunie 2008 constă în faptul că hotărârea A.G.A. din 30 iunie 2008 este lovită de nulitate absolută, fiind adoptată fără a exista un convocator şi fără a fi modificată la O.R.C. şi publicată în Monitorul Oficial.
Faptul că hotărârea adunării generale, Actul adiţional şi încheierea judecătorului delegat au fost întocmite la data de 30 iunie 2008 naşte suspiciuni cu privire la obiectivitatea judecătorului delegat la O.R.C., mai ales că acelaşi judecător a soluţionat cauza în primă instanţă, existând astfel un motiv de incompatibilitate.
Au fost îngrădite atât libertatea cât şi dreptul de a dispune de părţile sociale dar şi posibilitatea de apărarea dreptului de proprietate.
Intimata - pârâtă SC I.G.C. SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei B.M. pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că potrivit cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC I.G.C. SRL declararea nulităţii absolute a încheierii din 30 iunie 2008 dată de judecătorul delegat al O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea, actului adiţional din 30 iunie 2008, hotărârii din 30 iunie 2008 şi actului constitutiv din 30 iunie 2008, pe care le-a considerat contrare legii, urmărindu-se prejudicierea sa în calitatea de unică moştenitoare legală a defunctului soţ B.D., fost asociat al pârâtei.
S-a motivat că nulitatea actelor enumerate anterior constă în cesionarea de către G.I. în favoarea soţiei sale G.V.M. a 618 părţi sociale deţinute în cadrul societăţii şi care reprezintă şi părţile sociale moştenite deţinute de defunctul B.D.
Din verificarea întregii documentaţii existente la dosar, rezultă că prin hotărârea din 10 iunie 2008 a SC I.G.C. SRL asociatul administrator G.I. a hotărât începând cu această dată continuarea activităţii societăţii cu unic asociat, având în vedere decesul asociatului B.D., intervenit la data de 4 iunie 2008.
Potrivit încheierii din 24 iunie 2008 judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea a admis cererea formulată de SC I.G.C. SRL, prin administrator G.I., şi a dispus înscrierea menţiunilor cuprinse în hotărârea din 10 iunie 2008 şi în actul constitutiv actualizat.
Relevant sub acest aspect este Decizia nr. 703/R-C din 13 august 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respins ca nefondat recursul formulat de B.M. împotriva încheierii din 24 iunie 2008 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Cu această ocazie s-a evidenţiat că plata de către societate a valorii părţilor sociale deţinute de B.D., este un aspect care nu influenţează cererea de înscriere a menţiunilor, prin aceea că dreptul de a primi despăgubirile cuvenite, în calitatea de moştenitor al asociatului decedat, constituie conţinutul unui alt raport juridic.
Este adevărat că toate actele a căror nulitate absolută se cere a fi constatată respectiv încheierea din 30 iunie 2008, hotărârea din 30 iunie 2008, actul adiţional din 30 iunie 2008 şi actul constitutiv din 30 iunie 2008 sunt întocmite în aceiaşi zi, însă această împrejurare nu este de natură a conduce la suspiciune cu privire la obiectivitatea judecătorului delegat de pe lângă O.R.C.
În acest context s-a precizat, prin Decizia nr. 965/R-C din 17 octombrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, că recurenta B.M. nu are legitimarea procesuală activă de a formula recurs împotriva încheierii din 21 august 2008 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Aşa cum se regăseşte şi în jurisprudenţa în materie, decesul unui asociat în societatea cu răspundere limitată nu transferă această calitate succesorilor legali ori testamentari, ci doar dreptul subiectiv de a pretinde contravaloarea părţilor sociale deţinute de autorul lor.
Potrivit dispoziţiilor art. 222 din Legea nr. 31/1990, care reglementează transmiterea părţilor sociale se prevede că în cazul dobândirii unei părţi sociale prin succesiune, condiţiile alin. (2) din acelaşi text nu sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel. În acest din urmă caz societatea este obligată la plata părţii sociale către succesori, conform ultimului bilanţ contabil aprobat.
Actul constitutiv al SC I.G.C. SRL are precizat la art. 9 că eventualele modificări de repartiţie care vor interveni ca urmare a majorării capitalului social, a transferului de părţi sociale, a cooptării de noi asociaţi, a drepturilor succesorilor asociaţilor, vor fi reglementate prin acte adiţionale.
Din redactarea art. 9 din actul constitutiv apare cât se poate de evident că nu este stipulată situaţia continuării activităţii societăţii cu succesorii asociatului decedat.
Nu poate fi primită nici critica recurentei vizând greşita aplicare a dispoziţiilor art. 24 şi art. 25 C. proc. civ., deoarece nu există o situaţie de incompatibilitate, judecătorul fondului neluând parte la judecarea aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi în caz de rejudecare după casare. Mai mult, pricinile invocate de reclamantă că pot conduce la o cerere de abţinere, sunt cu obiecte diferite deduse judecăţii, nefiind aplicabil acest cadru legal.
În baza art. 275 C. proc. civ. urmează a obliga recurenta la plata sumei de 1.785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC I.G.C. SRL, prin administrator judiciar CII B.E.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 105/A-C din 11 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerinţă din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 105/A-C din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta la plata a 1.785 lei cheltuieli de judecată către intimata SC I.G.C. SRL Râmnicu Vâlcea, prin administrator judiciar CII B.E.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2308/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 252/2010. Comercial → |
|---|
