ICCJ. Decizia nr. 2753/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2753/2010
Dosar nr. 6600/1/2009
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 16944 din 16 octombrie 2003, reclamanta SC P. SA a chemat în judecată pe pârâta SC T.E. SA, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 5.415.372.058 lei reprezentând dobânda legală debitului datorat începând cu data de 12 iunie 2000 până la 7 martie 2003.
Tribunalul Bucureşti prin sentinţa 11939/2004 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta SC T.E. SA şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC P. SA.
Prin Decizia comercială nr. 393/2005 pronunţată în dosarul 262/2005 de Curtea de Apel Bucureşti a fost admis apelul promovat împotriva sentinţei nr. 11939/2004, aceasta fiind schimbată în tot, în sensul că a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC T.E. SA, fiind admisă în parte acţiunea, pârâta fiind obligată la plata sumei de 4.907.896.491 lei plus 216.173.964 lei (rol) cheltuieli de judecată.
Recursul declarat de pârâta SC T.E. SA Bucureşti împotriva deciziei evocate mai sus, a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Decizia atacată a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
La rejudecarea apelului, după casare, apelanta SC P. SA a depus dovada schimbării denumirii sale în SC V.E.T.M. SA, iar prin Decizia comercială nr. 196/2007 a fost admis apelul declarat de SC V.E.T.M. SA, sentinţa comercială nr. 11939/2004 a fost desfiinţată, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 4475/3/2006.
La termenul din data de 14 martie 2008, reclamanta a depus la dosar o cerere de majorare a pretenţiilor, în sensul că solicită suma de 734.074,07 (ron) reprezentând dobânda aferentă perioadei 12 iunie 2002 – 7 martie 2003 actualizată cu indicele de inflaţie până la data de 31 ianuarie 2008.
Prin sentinţa nr. 6212 din 19 mai 2008, pronunţată în dosar 4475/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamanta SC V.E.T.M. SA (fostă SC P. SA), pârâta SC T.E. SA fiind obligată la plata sumei de 7.340.740.781 rol reprezentând contravaloare dobândă actualizată cu indicele de inflaţie plus cheltuieli de judecată.
Apelul formulat de pârâta SC T.E. SA împotriva sentinţei 6212/2008 a fost admis prin Decizia comercială nr. 503/2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, iar sentinţa apelată a fost schimbată în tot, în sensul că pârâta SC T.E. SA a fost obligată să plătească reclamantei SC V.E.T.M. SA suma de 490.789.6491 lei reprezentând contravaloare dobândă şi a fost respinsă cererea privind reactualizarea dobânzii cu indicele de inflaţie.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut în esenţă că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale pentru neexecutarea obligaţiilor în sensul achitării preţului cu întârziere, aspect reţinut cu autoritate de lucru judecat prin Decizia comercială nr. 3836/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Titularul obligaţiei de plată decurgând din contractul din 2002 este pârâta SC T.E. SA Bucureşti iar faptul că preţul facturii din 18 ianuarie 2002 nu a fost achitat în termen de 30 de zile dă dreptul la plata dobânzii legale dar nu şi la actualizarea dobânzii legale cu indicele de inflaţie.
Astfel, în materie comercială pentru neexecutarea obligaţiilor băneşti, este admisibilă indexarea creanţei iniţialee, plus dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000 raportat la art. 43 C. com., cumulul acestora fiind permis dar nu şi indexarea dobânzii legale, având în vedere dispoziţiile art. 1088 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziei comerciale nr. 503/2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti au formulat recurs pârâta SC T.E. SA, cât şi reclamanta SC V.E.T.M. SA, recursuri ce au fost respinse ca nefondate prin Decizia 1879/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Reclamanta SC V.E.T.M. SA a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei comerciale nr. 1879/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestaţie ce a fost admisă prin Decizia nr. 1232 din 14 aprilie 2010 pronunţată în dosarul nr. 6600/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea deciziei menţionate, s-a reţinut că SC V.E.T.M. SA a fost citată în recurs la o altă adresă situaţie în care se impune în raport de dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. admiterea contestaţiei în anulare, cu consecinţa anulării deciziei comerciale nr. 1879/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, împotriva deciziei comerciale nr. 503/2008 a Curţii de Apel Bucureşti a formulat recurs atât reclamanta SC V.E.T.M. SA cât şi pârâta SC T.E. SA Bucureşti.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă SC V.E.T.M. SA critică Decizia pentru nelegalitate arătând că în mod eronat instanţa de apel a reţinut că nu este posibilă actualizarea cu indicele de inflaţie a dobânzii legale. Conform art. 1 alin. (2) din OG nr. 5/2001, obligaţia de plată a debitului precum şi dobânzile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective.
Actualizarea dobânzii din punct de vedere al OG nr. 5/2001 se înscrie în spiritul principiului reparării integrale a prejudiciului.
În cauză, dobânda datorată de către pârâtă a fost calculată la nivelul anului 2003, situaţie în care nu se poate reţine o reparaţie integrală a prejudiciului.
Şi recurenta pârâtă SC T.E. SA Bucureşti, critică Decizia nr. 507/2008 pentru nelegalitate, recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă arată că Decizia pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi a principiilor aplicabile în raport de dispoziţiile art. 1081, art. 1084, art. 1088 C. civ. şi art. 4 C. com. raportat la art. 2, art. 3 din OG nr. 9/2000.
În mod greşit a reţinut instanţa că după scadenţa debitului principal ar fi intervenit transferul patrimonial SC T.E. SA prin HG nr. 104/2002. Acest act normativ a fost adoptat la 7 februarie 2002 iar scadenţa facturii a fost la 21 februarie 2002.
Actele normative de transfer al patrimoniului sucursalei Suceava au operat ca un veritabil caz fortuit exonerator de răspundere, astfel că nu poate fi reţinută ca faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie.
Faptul că anterior datei scadenţei a fost edificat un act normativ prin care activul şi pasivul sucursalei Suceava - beneficiară a huilei şi cea care a efectuat plăţile – a fost transferată ope legis în domeniul public al Municipiului Suceava şi în administrarea Consiliului Local reprezintă un veritabil caz fortuit ce răstoarnă orice prezumţie de culpă şi demonstraeză neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile prevăzută de art. 998 – art. 999 C. civ.
Analizând recursurile declarate în raport de criteriile formulate şi temeiurile de drept invocate, se constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că la data de 16 ianuarie 2001 recurenta reclamantă, în calitate de vânzător şi recurenta pârâtă în calitate de cumpărător a încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin care societatea reclamantă a vândut părţii adverse canitatea de 17.081,7 tone huilă energetică pentru sucursala pârâtei.
În baza acestui contract, a fost emisă factura fiscală din 18 ianuarie 2002 cu privire la suma de 41.101.514.267 lei, sumă achitată integral. Debitul principal la care a fost obligată pârâta prin ordonanţa de emitere a somaţiei de plată în cuantum de 28.895.454.173,50 lei a fost achitat în perioada 19 februarie 2003 – 7 martie 2003, dar la aceasta se datorează dobânda legală pentru perioada 12 iunie 2002 – 17 martie 2003 nu şi indicele de inflaţie. Dobânda legală a fost stabilită în condiţiile OG nr. 9/2000, fiind însăşi corelată cu rata inflaţiei, câtă vreme este raportată la dobânda de referinţă lunară a B.N.R.
În aceste condiţii, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv art. 43 C. com. raportat la art. 1088 C. civ. şi OG nr. 9/2000 iar dobânda legală aferentă debitului principal achitat cu întârziere, nu poate fi actualizată cu indicele de inflaţie motiv pentru care recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
Nici recursul recurentei pârâte, vizând aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 998 – art. 999 C. civ., nu este fondat întrucât prin Decizia 196/2000 a Curţii de Apel Bucureşti irevocabilă prin Decizia nr. 2836/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că titularul obligaţiilor de plată decurgând din contractul din 2002 este SC T.E. SA atât în ceea ce priveşte debitul principal cât şi drepturile accesorii.
Răspunderea recurentei pârâte este o răspundere contractantă în condiţiile art. 969, art. 970 C. civ. şi nu o răspundere delictuală în condiţiile art. 998 – art. 999 C. civ., aspect reţinut corect de instanţa de apel în raport de Decizia nr. 3836/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Este adevărat că HG nr. 104 a fost adoptat la 7 februarie 2001 dar protocolul de predare primire încheiat de C.E.T. Suceava, în raport de dispoziţiile HG nr. 104/2002 a fost încheiat la la 22 aprilie 2002, iar obligaţia de plată a dreptului principal era scadenţa la 21 februarie 2002.
Ca urmare, în mod corect au fost reţinute îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale pentru neexecutare obligaţiilor fără a putea fi reţinut „cazul fortuit exonerator de culpă" invocat de recurentă în condiţiile care protocolul de predare primire încheiat în baza HG nr. 101/2002 a fost întocmai după data scadenţei obligaţiei de plată a debitului principal respectiv 21 februarie 2002.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC V.E.T.M. SA Focşani şi pârâta SC T.E. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 503 din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC V.E.T.M. SA Focşani şi pârâta SC T.E. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 503 din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2751/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2756/2010. Comercial → |
|---|
