ICCJ. Decizia nr. 2750/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2750/2010
Dosar nr. 30672/3/2008
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti la data de 3 martie 2008 sub nr. 2511/301/2008 reclamanta SC A.M.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC T.M.I. SRL, solicitând obligarea pârâtei la restituirea cantităţii de 108,81 tone reprezentând materie secundară feroasă, marfa achitată de reclamantă şi nelivrată de către pârâtă, obligarea pârâtei la plata sumei de 10.078,62 lei reprezentând contravaloare marfa, Ia plata dobânzii legale în cuantum de 1.835,5 lei la momentul introducerii acţiunii până la plata efectivă a debitului şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 6539 din 25 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. 2511/301/2008 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu cu privire la primul capăt de cerere, având ca obiect restituirea cantităţii de 108,81 tone materie secundară feroasă; a fost declinată soluţionarea primului capăt de cerere în favoarea Tribunalului Bucureşti şi a fost disjuns capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 10.078,62 lei plus dobânda legală.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 5782 din 8 aprilie 2009, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată pe capătul unu de cerere privind pe reclamanta SC A.M.C. SRL Bucureşti, a obligat pârâta la restituirea cantităţii de 108,81 tone reprezentând marfă achitată şi nelivrată şi a luat act de precizarea privitoare la recuperarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta SC T.M.I. SRL a declarat apel criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar prin Decizia nr. 55 din 5 februarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul promovat de pârâtă.
În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta SC T.M.I. SRL a declarat recurs.
Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricărei cereri, excepţii, motive de casare, Înalta Curte conform art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 şi art. 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată, şi la dispoziţiile art. 302 ind. 1 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:
Recurenta-pârâtă a fost legal citată pentru termenul din 15 septembrie 2010, cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei şi 0,15 lei timbru judiciar, iar aceasta în mod nejustificat nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării recursului.
Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 15 septembrie 2010, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală (personală sau ca obiect) de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995 şi să dispună anularea recursului pârâtei SC T.M.I. SRL Bucureşti, ca netimbrat. Faţă de aceste considerente, analizarea celorlalte excepţii invocate nu se mai justifică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC T.M.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 55 din 5 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 252/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2751/2010. Comercial → |
|---|
