ICCJ. Decizia nr. 2343/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2343/2010
Dosar nr. 521/57/2010
Şedinţa publică din 18 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pârâta SC S.G. SRL prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia a solicitat suspendarea provizorie a executării sentinţei comerciale nr. 100/C/2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 841/85/2009, până la soluţionarea cererii de suspendare în cadrul apelului.
Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea comercială nr. 14/F/CC/2010 a admis cererea pârâtei şi a dispus suspendarea provizorie a executării silite a sentinţei comerciale nr. 100/C/2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 841/85/2009 până la data de 12 mai 2010.
Pentru a pronunţa această încheiere instanţa de apel a constatat că pârâta a făcut dovada că sentinţa comercială nr. 100/C/2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu a fost pusă în executare silită de către reclamanta SC N. SA Galaţi, că pârâta a declarat apel împotriva sentinţei menţionate şi a formulat şi cerere de suspendare a executării acesteia care au primit termen de judecată la data de 12 mai 2010 şi că a fost consemnată cauţiunea la care a fost obligată pârâta.
Totodată instanţa de apel a apreciat că se impune suspendarea provizorie a executării sentinţei până la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea cererii de suspendare din apel, faţă de perturbarea activităţii pârâtei prin executarea silită a sentinţei atacate, cauţiunea depusă fiind apreciată ca fiind îndestulătoare pentru a acoperi prejudiciul eventual pe care l-ar putea suferi reclamanta în această perioadă.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC F.T. SA Mediaş a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că prin încheierea pronunţată s-au aplicat greşit dispoziţiile art. 403 pct. 3 şi art. 280 pct. 4 C. proc. civ. în sensul că s-a menţionat în încheiere că este irevocabilă, nu s-a menţionat care a fost cuantumul cauţiunii şi deşi instanţa a mai fost sesizată cu o cerere de suspendare s-a acordat termen pentru aceasta la data de 12 mai 2010 când judecarea cauzei a fost amânată de trei ori.
Recursul este nefondat.
Invocarea celei de a doua ipoteze a art. 304 pct. 9 în susţinerea recursului declarat de pârâtă cu privire la admiterea cererii de suspendare a executării sentinţei de fond este nefondată.
Instanţa de apel analizând motivele invocate în susţinerea cererii de suspendare a executării, raportat la marja de apreciere permisă de dispoziţiile legale, a reţinut în mod corect că măsura suspendării executării se justifică întrucât pârâta a făcut dovada că sentinţa instanţei de fond a fost pusă în executare şi a demonstrat iminenţa unei pagube care nu ar putea fi reparată în tot, în cazul întoarcerii executării.
Astfel, în aprecierea justificării luării măsurii suspendării executării, instanţa a avut în vedere existenţa pagubelor iminente în situaţia punerii în executare a hotărârii şi urgenţa dispunerii acestei măsuri, raportat la termenele de soluţionare a cauzei pe fondul ei.
În consecinţă, în accepţiunea dispoziţiilor art. 280 raportate la art. 403 alin. (3) C. proc. civ., suspendarea executării este o măsură facultativă, care trebuie dispusă atunci când se justifică, iar motivele care conduc la luarea sau respingerea acestei măsuri trebuie interpretate prin coroborarea lor, ele neputând fi analizate disparat.
Critica recurentei conform căreia instanţa de apel nu a menţionat în încheiere cuantumul cauţiunii la care a fost obligată pârâta, nu poate fi reţinută spre analiză. Instanţa în motivarea încheierii a precizat că pârâta a consemnat cauţiune de 10% din valoarea sumei la care a fost obligată menţionând fila recipisei de consemnare care a fost depusă la dosar. De altfel, nici nu era relevantă precizarea cuantumului cauţiunii atâta timp cât consemnarea cauţiunii în cuantumul dispus de instanţă este obligatorie conform dispoziţiilor art. 280 alin. (3) C. proc. civ., iar instanţa a constatat că aceasta a fost consemnată conform dispoziţiilor legale.
Referitor la critica ce vizează atribuirea de către instanţă a caracterului irevocabil încheierii recurate, se apreciază că instanţa de apel în mod eronat a calificat încheierea, întrucât sursa de la care emană o atare calificare este legea care distinge în mod expres asupra irevocabilităţii unei hotărâri. Aşadar, menţiunea „irevocabilă" pe care o face instanţa în dispozitivul încheierii atacate este lipsită de forţă juridică şi, ca atare, nu îşi produce efecte.
De altfel, Curtea de Apel Alba Iulia la data de 13 mai 2010 a soluţionat apelul declarat împotriva sentinţei asupra căreia se dispusese suspendarea executării, ca atare criticile formulate de recurentă au rămas ca lipsite de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC F.T. SA Mediaş împotriva încheierii nr. 14/F/CC/2010 din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2336/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2371/2010. Comercial → |
|---|
