ICCJ. Decizia nr. 2434/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2434/2010
Dosar nr. 25930/3/2007
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 14001 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă acţiunea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, iar pârâta SC S. SRL din localitatea Borşa, judeţul Maramureş a fost obligată să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 36.543,75 Euro fonduri PHARE, a sumei de 76,54 Euro cu titlu de comisioane, 49.571,60 lei cofinanţare de la bugetul de stat, precum şi dobânzile aferente, respectiv echivalentul în lei a 1.541,85 Euro dobândă fonduri PHARE şi 5.228,79 lei dobândă aferentă cofinanţării, de la bugetul de stat.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că pârâta a beneficiat în temeiul contractului de grant RO 0108.03.01.219, încheiat cu reclamanta în cadrul programului PHARE 2001, de fonduri nerambursabile, pentru implementarea proiectului „Instalaţie Independentă de Brichetat Deşeuri Lemnoase" în localitatea Borşa din judeţul Maramureş, finanţare contractată în limita a 100.000 euro, reprezentând 51,81% din valoarea totală a proiectului.
Deşi iniţial s-a convenit la aprobarea acestui proiect ca investiţia să fie realizată în localitatea Borşa, pârâta a schimbat locaţia în localitatea Vişeul de Sus, fără acceptul reclamantului, încălcând astfel cele stipulate în art. 9 din contractul de grant, aşa încât, în temeiul art. 11 alin. (3) din Condiţiile generale ale contractului, reclamantul a notificat rezilierea unilaterală a contractului prin adresa nr. 2949 din 13 februarie 2006.
Tribunalul a reţinut, de asemenea, că rezilierea contractului a fost decisă de reclamant şi pentru încălcarea altor obligaţii contractuale de către pârâtă, respectiv, achiziţionarea unui autocamion mai înainte de încheierea actului adiţional nr. 2 din 7 iunie 2004, neprezentarea certificatelor de origine pentru maşinile de brichetat încărcător frontal şi trusa de scule, ceea ce probează încălcarea art. 7 alin. (1) şi (2) din Condiţiile speciale ale contractului. Cum rezilierea contractului – conform clauzelor contractului de grant – are ca efect repunerea părţilor în situaţia anterioară, instanţa a obligat pârâta să restituie sumele primite în contul acestuia, plus dobânzile aferente.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia comercială nr. 436 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, iar soluţia instanţei de fond schimbată în tot în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul reclamantului declarat împotriva aceleeaşi sentinţe, apel ce viza doar omisiunea de a acorda dobânzile până la achitarea debitelor.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că cele stipulate de părţi în art. 11.3 din Condiţiile generale ale contractului de grant, privitoare la condiţiile în care poate fi reziliat contractul de Autoritatea contractantă, fără preaviz şi fără să plătească compensaţii de orice fel, are natura juridică a unui pact comisoriu prin care părţile au convenit doar posibilitatea pentru Autoritatea contractantă de a rezilia contractul în cazul neexecutării culpabile a oricăreia dintre obligaţiile asumate de pârâtă, ceea ce înseamnă că rezilierea nu operează de plin drept, mai ales că părţile au prevăzut şi notificarea în scris a beneficiarului şi curgerea unui termen de 30 de zile de la notificare în care beneficiarul să persiste în neexecutare.
Or, în speţă, reclamantul nu a respectat cele prevăzute în art. 11.3 din contract, comunicându-i pârâtei direct rezilierea contractului cu adresa nr. 2949 din 13 februarie 2006 aşa încât, neoperând rezilierea contractului acesta nu poate solicita restabilirea situaţiei anterioare prin restituirea sumelor primite de pârâtă pentru implementarea proiectului.
În consecinţă, apelul pârâtei a fost admis iar sentinţa de fond schimbată în tot în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului recurentul critică interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, respectiv a contractului de grant încheiat între părţi, respectiv a celor stipulate în art. 11.3 din Condiţiile generale, clauză ce întruneşte cerinţele unui pact comisoriu de gradul III.
În consecinţă, pentru a opera rezilierea contractului în temeiul acestei clauze era suficient să se probeze că beneficiarul nu şi-a îndeplinit oricare dintre obligaţiile ce-i reveneau şi după ce a fost înştiinţat în scris cu privire la executarea obligaţiilor, acesta să persiste în neonorarea lor.
Or, în speţă, instanţa de apel s-a raportat doar la comunicarea rezilierii contractului prin adresa nr. 2949 din 13 februarie 2006 nu şi la notificarea nr. 1773 din 26 aprilie 2005 comunicată pârâtei şi la răspunsul acesteia prin adresa nr. 1856 din 4 mai 2005 prin care ea încerca să justifice schimbarea locaţiei implementării proiectului de la Borşa la Vişeul de Sus.
Cum însă reclamantul a probat că pârâta nu numai că a schimbat locaţia, dar nu a respectat nici procedura achiziţionării echipamentelor pentru funcţionarea staţiei de brichetare, încălcând astfel art. 1 din Condiţiile generale şi cele stipulate în Anexa I – Descrierea proiectului şi Anexa IV – Proceduri de achiziţie, apreciază că cele prevăzute în art. 11.3 deveneau incidente iar cererea sa trebuia admisă, Decizia din apel fiind nelegală.
Prin întâmpinare intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că cele convenite în art. 11.3 pot întruni cerinţele unui pact comisoriu de grad II, iar pentru rezilierea contractului se impunea notificarea sa prealabilă şi acordarea unui termen de 30 de zile de la notificare pentru a-şi corecta atitudinea sa în neexecutarea contractului sau pentru furnizarea unor explicaţii satisfăcătoare.
Recursul reclamantului este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta:
Din actele dosarului rezultă că la 30 noiembrie 2003 între părţi s-a încheiat contractul de grant RO 0108.03.01.219, cu o perioadă de implementare de 12 luni, respectiv până la 30 noiembrie 2004, pentru implementarea proiectului „Instalaţie independentă de brichetat deşeuri lemnoase" în localitatea Borşa, judeţul Maramureş, acest ultim aspect fiind necontestat de părţi şi rezultând cu prisosinţă din poziţiile părţilor cu ocazia concilierilor din 25 mai 2006 (f.74-75 vol.I fond) şi 13 aprilie 2006 (f.76-78 vol.I fond).
Potrivit art. 11.3 din Condiţiile generale, condiţii ce reprezintă şi Anexa II din Condiţiile speciale ale contractului (f. 56-69 vol.I fond) „Autoritatea contractantă poate rezilia contractul, fără preaviz şi fără să plătească compensaţii de orice fel atunci când beneficiarul nu îşi îndeplineşte, fără justificare, oricare din obligaţiile care îi revin şi, după ce a fost înştiinţat în scris să îşi îndeplinească aceste obligaţii, persistă încă în neonorarea lor sau nu furnizează explicaţii satisfăcătoare în 30 zile de la trimiterea notificării".
Pornind de la această clauză, reclamantul ce a imputat pârâtei schimbarea locaţiei investiţiei fără acordul său şi încălcarea unor clauze contractuale privind achiziţionarea utilajelor, invocând rezilierea contractului comunicată pârâtei cu adresa nr. 2949 din 13 februarie 2006 a solicitat restituirea sumelor de către pârâtă primite pentru implementarea proiectului prevalându-se de art. 11 alin. (4) din contract.
Indiscutabil că cele stipulate în art.11.3 au forţa unui pact comisoriu însă fiecare parte contractantă înţelege, prin criticile formulate şi prin apărările făcute, să confere acestuia forţă energică mai mare, recurentul, sau mai mică, intimata.
În raport de cele stipulate de părţi şi condiţiile în care Autoritatea contractantă a înţeles să reglementeze rezilierea contractului în cazul în care pârâta nu-şi îndeplineşte obligaţiile contractuale, Curtea apreciază că cele convenite în art. 11.3 din contract au forţa unui pact comisoriu de gradul II, ce produce efecte după ce reclamantul înştiinţează pârâta în scris despre neîndeplinirea obligaţiilor asumate iar pârâta, nu furnizează explicaţii satisfăcătoare în 30 de zile sau persistă în neonorarea obligaţiilor, ceea ce înseamnă că rezilierea nu operează de drept.
Deşi instanţa de apel a interpretat corect convenţia părţilor privind condiţiile rezilierii contractului a evaluat superficial condiţiile operării acestui pact, raportându-se greşit numai la adresa nr. 2949 din 13 februarie 2006 (f. 23 vol. I fond), fără a ţine cont şi de faptul că între părţi – cel puţin pe aspectul implementării proiectului – avusese loc anterior schimb de corespondenţă, reiterată şi cu ocazia întâlnirilor din 25 mai 2006 şi 13 aprilie 2006 şi formase obiectul notificării nr. 1773 din 26 aprilie 2005 şi al răspunsului dat acesteia de pârâtă (f.50-54 dosar apel).
Cum situaţia de fapt nu a fost pe deplin lămurită de instanţa de apel în considerarea efectului devolutiv al apelului pentru a se putea aprecia în ce măsură devin incidente dispoziţiile art. 11.3 din contract, iar reclamantul poate cere restituirea fondurilor în temeiul art. 11 alin. (4), Curtea apreciază că se impune admiterea recursului şi casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor părţilor.
Cu ocazia rejudecării instanţa, pentru a putea stabili îndeplinirea condiţiilor stipulate în art. 11.3 va cerceta, eventual prin suplimentarea probatoriilor, în ce măsură Autoritatea contractantă a cunoscut şi a acceptat schimbarea locaţiei, în ce măsură beneficiara a readus investiţia în locaţia iniţială, aşa cum a pretins la interogatoriul propus reclamantului, verificări ce se impun atât în raport de susţinerile părţilor cât şi de neconcordanţa rapoartelor ADR Nord-Vest Maramureş, întocmite la 28 ianuarie 2005 cu ocazia vizitei la faţa locului şi verificarea implementării proiectului în care, deşi atestă verificarea aceluiaşi proiect, indică drept locaţie adrese diferite; Vişeul de Sus, (f. 29 vol. I fond) sau Borşa (f. 294 vol. I fond) pentru ca apoi, în raportul tehnic final întocmit la aceeaşi dată să ateste localizarea urbană a proiectului (f. 2, vol. I fond) şi să avizeze contractele de muncă ale personalului angajat de pârâtă întocmite pentru locaţia din Vişeu.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei Bucureşti împotriva deciziei nr. 436 din 29 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2406/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2442/2010. Comercial → |
|---|
