ICCJ. Decizia nr. 2403/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2403/2010
Dosar nr. 9746/1/2009
Şedinţa de la 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea reconvenţională formulată de pârâta - reclamantă SC A.L. SRL în contradictoriu cu reclamanta - pârâta SC O.I. SRL, în dosarul nr. 8100/95/2008 disjunsă prin sentinţa nr. 60 din 24 martie 2009, s-a solicitat să se constate încetate efectele contractului de închiriere înregistrat din 8 decembrie 2005 încheiat între Federala Teritorială a Cooperativelor de Consul Gorj F. şi SC O.I. SRL, contract de închiriere preluat de SC A.L. SRL prin contractul de vânzare - cumpărare din 31 august 2007, urmare a denunţării unilaterale a contractului de închiriere prin adresa din 18 martie 2008; s-a solicitat evacuarea reclamantei pârâte SC O.I. SRL din spaţiul obiect al contractului de închiriere compus din spaţiu închis situat in Târgu Jiu, în suprafaţa de 294,55 mp şi a rampei din faţa depozitului în suprafaţa de 31,05 mp pe care-l deţine fără titlu; si despăgubiri în sumă de 2.685,9 euro echivalent în lei la data plăţii reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a imobilului situat în Târgu Jiu, suprafaţa de 294,55 mp şi a rampei din faţa depozitului în suprafaţa de 31,05 mp pe care îl deţine fără titlu, suma fiind aferentă perioadei aprilie 2008 până în prezent urmând a fi calculată şi ulterior până la data eliberării spaţiului in deplină folosinţă si proprietate.
S-a solicitat de asemenea plata sumei de 15.085 euro echivalent în lei la data plăţii reprezentând beneficiu nerealizat calculat începând cu luna aprilie 2008 până în prezent urmând a fi calculată si ulterior până la data eliberării spaţiului de către pârâta-reclamantă.
În motivarea cererii reconvenţionale, SC A.L. SRL a arătat că a devenit proprietar al bunului ce constituie obiectul cererii prin adjudecare la licitaţia publică organizată de către Federala Teritorială a Cooperativelor de Consum F. in cadrul şedinţei de licitaţie din data de 17 iulie 2007.
Urmare a acestei licitaţii s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 31 august 2007. SC A.L. SRL precizează ca a preluat odată cu proprietatea şi contractul de închiriere asupra spaţiului, fapt despre care SC O.I. SRL a fost înştiinţată prin adresele din 7 februarie 2007 emisă de F. Şi din 27 februarie 2007 emisă de SC A.L. SRL.
La aceste adrese reclamanta nu a avut obiecţiuni continuând contractul de închiriere iniţial prin plata chiriei către SC A.L. SRL până la momentul notificării.
Prin adresa a cărei primire reclamanta a confirmat-o la 13 martie 2008 s-a comunicat acesteia denunţarea unilaterală a contractului, cu respectarea preavizului de 30 zile in temeiul art 5 alin. (1) din contract potrivit cu care in cazul în care una din părţi - locator sau locatar - vrea să rezilieze unilateral contractul, el trebuie să înştiinţeze cealaltă parte despre intenţia sa cu 30 zile înainte.
Având în vedere că prin aceasta prevedere este exprimată posibilitatea denunţării unilaterale a contractului de către oricare din părţi, această dispoziţie este obligatorie şi în situaţia în care SC O.I. SRL înţelege să conteste aceasta dispoziţie, îşi invocă propria culpă.
SC A.L. SRL susţine ca fiind o interpretare excesivă din partea SC O.I. SRL a dispoziţiilor contractuale cu referire la denunţarea unilaterală a contractului.
Ulterior, prin adresa din 22 aprilie 2008, pârâta reconvenţională susţine că a invitat SC O.I. SRL să se prezinte pentru predarea spaţiului însă aceştia nu s-au prezentat, ca atare se solicită să se constate că începând cu 13 aprilie 2008, reclamanta foloseşte spaţiul fără a avea un titlu valabil, urmare a încetării contractului de închiriere prin denunţarea unilaterală.
În consecinţă, se solicită evacuarea reclamantei pârâte SC O.I. SRL din spaţiu pentru ca SC A.L. SRL să se bucure de exerciţiul deplin al dreptului de proprietate.
Cu referire la plata lipsei de folosinţă şi a beneficiului ncrealizat, SC A.L. SRL arată că efectele contractului de locaţiune au încetat începând cu 13 aprilie 2008 urmare a denunţării unilaterale comunicată pârâtei de SC A.L. SRL prin adresa din 13 martie 2008.
Ca urmare, la expirarea termenului de preaviz de 30 zile de la primirea denunţării, pârâta a folosit spaţiul fară a avea un titlu legitim deoarece contractul a încetat prin denunţarea sa unilaterală la 13 aprilie 2008.
Începând cu această dată, pârâta reconvenţională susţine ca a fost lipsită de posibilitatea de a-şi exercita dreptul de proprietate deoarece acesta este recunoscut si garantat de normele constituţionale şi de tratatele europene la care România a aderat.
Tribunalul Gorj, secţia comercială, prin sentinţa nr. 351 din 7 iulie 2009 s-a respins cererea de repunere pe rol formulată de SC O.I. SRL şi a admis cererea reconvenţională constatându-se încetate efectele contractului de închiriere din 8 decembrie 2005 încheiat între Federala Teritorială a Cooperativelor de Consum Gorj – F. şi SC O.I. SRL.
S-a dispus totodată evacuarea SC O.I. SRL din spaţiul în litigiu obligând-o şi la plata sumei de 18.815,02 lei despăgubiri pentru lipsă de folosinţă a spaţiului cu cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că cererea de repunere pe rol formulata de pârâta-reclamantă SC O.I. SRL, depusă după amânarea pronunţării în vederea prezentării concluziilor scrise, este neîntemeiata, având în vedere că soluţia pronunţată de instanţa de control judiciar, în acţiunea principală, este la rândul său supusă căilor de atac, iar cererea reconvenţională a fost disjunsă.
Cu privire la cererea reclamantei-pârâte SC A.L. SRL, instanţa de fond a apreciat că este întemeiată, întrucât aceasta se prevalează de contractul de vânzare-cumpărare din 31 august 2007, încheiat în urma adjudecării la licitaţia publică organizata de Societatea Cooperativa de Consum – F. la 27 iulie 2007, contract încheiat cu respectarea tuturor condiţiilor legale, grefat de sarcina contractului de închiriere încheiat pe o perioada de 5 ani, de la data semnării procesului-verbal de predare-primire, cu posibilitatea prelungirii si de un drept de preempţiune pentru locatar in cazul vânzării spaţiului de către proprietar - art. 4, art. 11 si art. 17 din contract.
A mai reţinut Tribunalul că, obiectul litigiului dintre părţi îl constituie interpretarea clauzelor contractuale, privind denunţarea unilaterală a contractului, în sensul dacă reclamanta-pârâtă SC A.L. SRL, cumpărând spaţiul grevat de sarcina unui contract de închiriere, putea sa denunţe contractul in mod unilateral sau avea obligaţia respectării termenului de 5 ani, care expira la 30 noiembrie 2010.
În acest sens, pe de o parte, pârâta-reclamantă SC O.I. SRL a susţinut că nu i s-a respectat dreptul de preempţiune de către Societatea Cooperativa de Consum – F. la vânzarea spaţiului către SC A.L. SRL şi pe de altă parte că această societate nu putea denunţa contractul de închiriere mai devreme de anul 2010, iar la rândul său, reclamanta-pârâtă SC A.L. SRL a afirmat că a dobândit spaţiul în condiţii de legalitate, fiind respectat dreptul de preempţiune al pârâtei-reclamante SC O.I. SRL, inclusiv condiţiile de publicitate, iar denunţarea unilaterală este posibilă în temeiul art. 5 din contractul de închiriere.
Ambele părţi invocă prevederile art. 969 C. civ., potrivit cu care convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar instanţa apreciază că, în speţă, aplicând această dispoziţie legală şi prevederile contractului din 8 decembrie 2005, SC A.L. SRL putea denunţa unilateral contractul de închiriere, cu condiţia respectării preavizului impus de art. 5, obligaţie pe care a îndeplinit-o.
Reclamanta-pârâtă SC A.L. SRL şi-a asumat şi contractul de închiriere odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare, fiind expres prevăzută, în art. 5 alin. (1), posibilitatea denunţării unilaterale ca modalitate de încetare a contractului.
Art. 5 alin. (1) din contractul de închiriere prevede expres „in cazul in care una din părţi (locator sau locatar) vrea sa rezilieze unilateral prezentul contract, el trebuie să înştiinţeze cealaltă parte despre intenţia sa cu 30 zile înainte".
Această prevedere este expresia practică a principiului libertăţii actelor juridice civile, tribunalul apreciind că prin acordarea preavizului de 30 zile, s-a dat elîcienţă voinţei părţilor de a denunţa unilateral contractul.
În art. 5 alin. (2) părţile au reglementat şi situaţia contractului înainte de ajungerea sa la termen, inserând clauza potrivit cu care contractul urmează să producă efecte la cererea scrisă a locatorului, cu excepţia cazului în care oricare dintre părţi îşi manifestă intenţia de a pune capăt contractului, cu 30 zile înainte de expirarea sa.
Tribunalul apreciază că Societatea Cooperativa De Consum – F. si pârâta-reclamantă SC O.I. SRL au convenit asupra posibilităţii denunţări unilaterale a contractului de închiriere, contract ce a fost preluat de reclamanta-pârâtă SC A.L. SRL şi care-şi-a exercitat acest drept cu respectarea preavizului de 30 zile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâta-reclamantă SC O.I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de apel, apelanta pârâta-reclamantă SC O.I. SRL, a invocat că prin hotărârea atacată s-a încălcat principiul disponibilităţii, dreptul la un proces echitabil şi la apărare.
Astfel, susţine apelanta pârâta-reclamantă SC O.I. SRL având în vedere obiectul cererii principale şi cel al cererii reconvenţionale, între care există o strânsă legătură, soluţia pronunţată în cererea reconvenţională, depinzând în mod exclusiv de soluţia pronunţată în cererea principală, se impune judecarea împreună a acestora. Instanţa de fond, în mod neîntemeiat a respins toate cererile sale de probatorii (interogatoriu, martori), inclusiv cererea de suspendare, întemeiată pe dispoziţiile art. 244 C. proc. civ., în condiţiile în care, instanţa de apel, urma să se pronunţe peste doar două zile asupra sentinţei prin care cererea sa fusese anulată ca netimbrată.
Deşi, în intervalul în care pronunţarea a fost amânată, a solicitat repunerea pe rol a cauzei, învederând instanţei că apelul a fost admis, sentinţa apelată a fost desfiinţată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, instanţa de fond respins cererea încălcând grav dreptul său la apărare şi la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, apelanta pârâtă-reclamantă SC O.I. SRL, a criticat soluţia instanţei de fond prin prisma faptului că a făcut o interpretare greşită a clauzelor contractului de închiriere, pe care intimata reclamantă-pârâtă SC A.L. SRL, era obligată să le respecte.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 179 din 30 septembrie 2009 a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare.
În fundamentarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că prin încheierea din data de 30 iunie 2009, în cadrul dezbaterilor orale. părţile şi-au spus cuvântul asupra fondului cauzei, iar dezbaterile fiind declarate închise, instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 7 iulie 2009, conform art. 156 alin. (2) C. proc. civ.
La data de 6 iulie 2009, în intervalul în care a fost amânată pronunţarea apelanta pârâtă-reclamantă SC O.I. SRL a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, pentru a fi pusă în discuţia părţilor, conexarea prezentului dosar, la dosar, având ca obiect constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare şi a existenţei dreptului de folosinţă asupra spaţiului situat în Târgu-Jiu, judeţul Gorj, şi în care Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 159 din 1 iulie 2009, admiţând apelul formulat împotrivi sentinţei nr. 60 din 24 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj, a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Din examinarea sentinţei nr. 351, pronunţată la data de 7 iulie 2009, Curtea constată că instanţa de fond s-a pronunţat atât asupra cererii de repunere pe rol a cauzei, formulată de pârâta-reclamantă SC O.I. SRL, cât şi asupra fondului cauzei, respectiv a cererii reconveţionale formulată de reclamanta-pârâtă SC A.L. SRL, ce fusese disjunsă prin sentinţa nr. 60 din 24 martie 2009.
Or, cererea de repunere pe rol, pentru discutarea conexării celor două dosare, nu putea fi soluţionată de către instanţa de fond, fără a fi suspusă dezbaterii şi discuţiei părţilor. Procedând astfel, instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii procesului, întrucât fiecare parte trebuia să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element, care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.
Aceasta, cu cât mai mult, cu cât la data pronunţării prezentei sentinţe, ce face obiectul controlului judiciar, cealaltă sentinţă nr. 60 din 24 martie 2009, a Tribunalului Gorj, prin care se anulase ca netimbrată cererea principală a reclamantei-pârâte SC O.I. SRL, având ca obiect constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare din 31 august 2007 şi a existenţei dreptului acesteia de folosinţă asupra imobilului închiriat şi se disjunsese cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC A.L. SRL, fusese desfiinţată, cauza fiind trimisă pentru judecare pe fond.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, a declarat recurs SC A.L. SRL criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel se apreciază că hotărârea instanţei de apel este nemotivată întrucât se rezumă doar la prezentarea considerentelor acestuia cu referire la cererea de repunere pe rol.
Potrivit art. 151 C. proc. civ. pricina poate fi repusă pe rol în situaţia în care instanţa găseşte necesare noi lămuriri. Or, câtă vreme instanţa a apreciat că poate proceda la soluţionarea cererii reconvenţionale fiind lămurită sub toate aspectele, cererea de repunere pe rol se impunea a fi respinsă.
De asemenea se susţine că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, pronunţând o hotărâre lipsită de temei legal.
Consideră recurenta că instanţa s-a pronunţat peste limitele investirii sale, practic dispunând că cererea reconvenţională şi cererea principală, a reclamantei pot fi judecate doar împreună, instanţa de apel a dispus şi cu privire la o pricină cu care nu era investită acţiunea principală a reclamantei.
Pe de altă parte au fost încălcate dispoziţiile art. 297 C. proc. civ. întrucât avea posibilitatea trimiterii cauzei spre rejudecare numai dacă aceasta nu ar fi fost judecată în fond.
Se consideră că nu s-a făcut o interpretare corectă a contractului de închiriere cu respectarea principiului art. 969 C. civ., cu atât mai mult cu cât art. 1443 C. civ. reglementează expres posibilitatea de denunţare a contractului de cauiune de către debânditorul spaţiului închiriat.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul deciziei instanţei de apel rezultă că s-au reţinut expres toate aspectele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi care au stat la baza pronunţării soluţiei respective.
Astfel instanţa a reţinut nu numai necesitatea repunerii pe rol a cauzei ci şi existenţa unei strânse legături între obiectul cererii principale şi obiectul cererii reconvenţionale precum şi obligativitatea judecării acestora împreună pentru o bună administrare a justiţiei.
Nu se poate lua în discuţie eventualitatea depăşirii limitelor sesizării instanţei de apel, întrucât prin această cale de atac s-a solicitat în principal desfiinţarea hotărârii apelate şi trimiterea acesteia spre rejudecare primei instanţe, tocmai datorită necesităţii judecării împreună a celor două cereri cererea principală şi cererea reconvenţională în vederea respectării dreptului la apărare şi la un proces echitabil pentru părţi.
În adevăr dispoziţiile art. 297 C. proc. civ. prevăd posibilitatea instanţei de apel de a desfiinţa hotărârea primei instanţe în cazul în care aceasta în mod greşit a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, însă aşa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate în mod corect instanţa de apel a apreciat că examinarea separată a celor două cereri echivalează cu o necercetare pe fond a cauzei.
Prin cererea de repunere pe rol intimata a învederat instanţei aspecte noi care nu erau cunoscute la momentul dezbaterilor, respectiv admiterea apelului şi trimiterea cererii principale spre rejudecare, caz în care se impunea repunerea cauzei pe rol în scopuldiscutării conexării acesteia cu cererea reconvenţională.
S-a avut în vedere că motivul avut în vedere de instanţă la disjungerea celor două cereri a fost anularea cererii principale ca fiind insuficient timbrată, însă prin Decizia Curţii de Apel Craiova s-a constatat că se impunea trimiterea acesteia la prima instanţă în vederea judecării în continuare a cauzei.
Aceste aspecte, au fost reţinute şi de instanţa de apel în considerentele hotărârii recurate, aceasta apreciind că, la data pronunţării prezentei sentinţe, efectele disjungerii cererii reconvenţionale încetaseră.
Pe fondul pricinii, se reţine că potrivit art. 1436 alin. (2) C. civ., numai în ipoteza contractelor în care termenul nu a fost determinat, există posibilitatea încetării raporturilor de locaţiune pe calea denunţării unilaterale de către oricare dintre părţi cu condiţia respectării concediului.
La aceste condiţii, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.L. SRL Sebeş împotriva deciziei nr. 179 din 30 septembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2395/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2407/2010. Comercial → |
|---|
