ICCJ. Decizia nr. 241/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 241/2010
Dosar nr. 7190/118/2007
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâţii SC M.I. SRL CONSTANŢA şi O.R.C. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANŢA a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a radierii SC M.I. SRL.
Prin aceeaşi cerere reclamanta a solicitat şi deschiderea procedurii falimentului.
La data de 19 martie 2009, intervenientul C.R. a investit instanţa cu soluţionarea unei cereri de intervenţie accesorie în interesul pârâtului O.R.C. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANŢA.
Prin încheierea pronunţată, la data de 31 octombrie 2007, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a Tribunalului Constanţa având ca obiect deschiderea procedurii falimentului, totodată a fost respinsă cauza având ca obiect deschiderea procedurii falimentului şi trimisă la completele specializate, de judecători sindici.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 4113/ COM din 19 noiembrie 2008, a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea reclamantului M.G. în contradictoriu cu pârâţii SC M.I. SRL şi O.R.C. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANŢA a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea îndreptată împotriva SC M.I. SRL CONSTANŢA ca urmare a admiterii excepţiei lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu, fiind admisă cererea de intervenţie accesorie, cu consecinţa obligării reclamantului la plata sumei de 2.388 lei cheltuieli de judecată către intervenient.
În pronunţarea acestei sentinţe instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că măsura radierii a fost legală, nefiind afectată de nulitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul M.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie raportat la probatoriile administrate în cauză.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 49 din 6 mai 2009, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului M.G., instanţa de control judiciar reţinând, în esenţă, legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate sub raportul criticilor formulate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul M.G.
Recurentul îşi subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., şi vizează în esenţă următoarele aspecte:
- instanţa de apel a reţinut în mod greşit raportul juridic litigios şi incidenţa probelor cu înscrisuri administrate în cauză.
- termenul de prescripţie al creanţelor bugetare este cel de 5 ani şi nu de trei ani, context în care instanţele trebuiau să reţină că nu există niciun indiciu ca datoriile cu care societatea radiată figura, să fie acoperite;
- la momentul radierii existau pe rolul instanţelor judecătoreşti atât cereri civile cât şi cereri penale care atestau existenţa creanţelor invocate de reclamant şi care justificau incidenţa tezei ultime a art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, împrejurare ignorată de instanţa de apel.
- instanţa de apel a soluţionat nelegal cererea de intervenţie, intervenientul nejustificând practic niciun interes în cauză, mai mult interesul său era imoral în accepţiunea art. 5 C. civ.
- instanţa de apel a reţinut în mod eronat valoarea capitalului social subscris şi vărsat la momentul radierii în raport de reevaluarea şi majorarea efectuate în 1995.
Analizând cererea de recurs în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motive de nelegalitate invocate de recurent se constată că argumentele folosite în dezvoltarea motivului de recurs nu pot fi încadrate acestora şi nici unui alt motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul art. 304 C. proc. civ.
Cum aspectele sesizate vizează aspecte ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanţelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuţiile instanţei de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte făcând aplicarea art. 3021 lit. c) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de reclamantul M.G. împotriva deciziei nr. 49/ COM din 6 mai 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă, fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2408/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2414/2010. Comercial → |
|---|
